Scrisoarea de schimb

Scrisoarea de schimb

Scrisoarea de schimb este un inscris comercial. Emiterea ei este un act de comert, intrucat un trafic de credit are in sine ceva de natura comerciala. Deci, nu s-ar putea pretinde unui debitor, care nu este comerciant, sa accepte o scrisoare de schimb. Dimpotriva, un comerciant daca este debitor, trebuie sa accepte scri­soarea de schimb trasa asupra lui de creditorul sau.

Scrisoarea de schimb, denumita "trata' este un mijloc de credit, ca si un instrument de plata la distanta.

Ca si in cazul cecului, trata este un mandat dat altuia de a plati datoria man­datarului, dar, spre diferenta de cec, el poate fi dat unui comerciant oarecare asupra caruia se trage scrisoarea de schimb. Acesta este trasul, dar in cadrul acestui raport triunghiular mai exista tragatorul si purtatorul inscrisului, exact ca si in cazul cecului.

Scrisoarea de schimb fiind un instrument de credit este "la termen'. De exem­plu, se trage la sfarsitul lunii curente, la sfarsitul lunii urmatoare sau pentru doua sau trei luni mai tarziu, ceea ce nu impiedica daca exista nevoie de bani de a se sconta scrisoarea imediat la bancherul persoanei purtatoare. Cateodata, bancherul care a scontat o va resconta la o alta banca. Cu trei semnaturi scrisoarea va fi in cele din urma buna sa fie rescontata la Banca Nationala.

Pentru ca cea mai mare parte a comerciantilor trasi sunt ei insisi clienti la un bancher, trata pe care purtatorul o face sa fie scontata sau incasata prin intermediul propriului sau bancher, la ordinul caruia el o trece, se va compensa intre banci, cu sau fara intermedierea Bancii Nationale.

Scrisoarea de schimb scurteaza lantul platilor, deoarece gratie ei, fiecare din­tre purtatorii succesivi carora ea le-a fost andosata va fi considerat, provizoriu, ca fiind platit.

Un alt avantaj al scrisorii de schimb este ca procura credit tragatorului, in fond, trata constituie un mijloc de a face sa-ti fie platita datoria, cand nu ai bani, de un altul care nu-ti datoreaza inca bani (de exemplu, peste doua luni). Se trage trata si este dusa la un bancher care o va sconta si astfel se capata banii.

Scrisoarea de schimb ca si cecul este si un instrument de plata in timp dar acest aspect prezinta un interes mai mic. Ceea ce intereseaza cu deosebire este fap­tul ca pe aceasta cale se pot obtine dinainte banii care abia urmeaza sa fie datorati. De aceea, scrisoarea de schimb este preferata cecului (in comert).

Fara indoiala, plata nu este efectiva decat daca trasul se dovedeste, la sca­denta, a fi debitor si solvabil; dar securitatea operatiei poate veni din mers si de o maniera mai efectiva decat in cazul cecului care nu se andoseaza niciodata decat la bancherul beneficiarului, in timp ce scrisoarea de schimb poarta adesea mai multe andosari. Fiecare dintre semnatari devine debitor solidar. Dar, cea mai mare parte a tratelor sunt trase direct la ordinul bancherului scontat sau incasator.

Ca si in cazul cecului, proprietatea provisionului poate fi transmisa prin scri­soare de schimb.

Nu este necesara existenta acoperirii (provision) in momentul emiterii scri­sorii de schimb. Este suficient sa se spere ca aceasta va exista la scadenta. Aceasta speranta poate fi transmisa si daca scrisoarea de schimb este acceptata ea devine angajament.

Intr-adevar, scrisoarea de schimb poate fi acceptata si efectiv ea este accep­tata destul de adesea, dar cea mai mare parte a scrisorilor de schimb circula fara acceptare.

Prin acceptare, trasul isi asuma el angajamentul tragatorului. Tragatorul ii daduse un ordin care nu avea valoare decat in legatura cu o datorie presupusa a tra­sului. Purtatorul are un mijloc de a obtine acordul trasului, facandu-1 pe acesta sa accepte scrisoarea de schimb, in acest caz acoperirea (provisionul) devine certa.

Acceptarea este rar ceruta pentru tratele de mica importanta si in cazul celor care prezinta incredere, afara de cazul cand bancherul scontator pentru a avea o semnatura in plus. Dar, daca exista acoperire, trasul, comerciant sau debitor, este obligat sa accepte scrisoarea de schimb. Si daca refuza el se expune la un protest, act de portarel, prin care se constata refuzul. El poate, de altfel, sa accepte o scri­soare de schimb fara sa existe inca acoperire, ceea ce-1 plaseaza intr-o situatie ana­loga celei a bancherului care deschide un credit clientului sau. Numai ca bancherul este un om a carui profesiune este de a deschide asemenea credite unor oameni pe care-i verifica minutios cu privire la solvabilitatea lor.

Intre comercianti fara scrupule se intampla sa se deschida credite fictive, fara intentia ferma de a le onora. Este cunoscut ca bancile sconteaza mai usor hartiile cu mai multe semnaturi. De exemplu, trei comercianti a caror semnatura a devenit aleatorie, ei stiind mai bine decat oricine ca nu mai au credit, nici mijloace serioase de a si-1 procura, se intelege ca unul dintre ei sa traga o scrisoare de schimb asupra unui al doilea comerciant, cel de al treilea comerciant va sconta trata la o banca, in fond, ei nu sunt creditori intre ei, dar ei vor sa-si prelungeasca viata comerciala procurandu-si bani imediat, pe baza unor angajamente fictive, in speranta ca lu­crurile vor merge mai bine la scadenta. Asadar, cu toate numeroasele semnaturi de pe trata, bancherul care a platit s-ar putea sa ramana in fata unui vid.

Exemplul de mai sus este mai simplu. El insa a fost mult perfectionat. Frauda poate fi dubla sau tripla. Asa, de exemplu, primul comerciant nu numai ca a tras o scrisoare asupra celui de al doilea, platibila celui de al treilea, pentru ca acesta din urma sa o poarta sconta pe contul primului, dar si cel de al doilea comerciant trage o scrisoare pe seama primului, care ar insemna ca se compenseaza cu scrisoarea trasa de acesta pe seama sa, cel de al treilea fiind cel insarcinat, dupa andosare, cu scontarea pentru el. Si, de asemenea, se poate imagina ca si cel de al treilea co­merciant va trage si el o scrisoare pe seama primului si platibila celui de al doilea, precum si o scrisoare pentru cel de al doilea platibila primului, in felul acesta, toate aceste trate fata de bancheri diferiti, vor fi creat un intreg complex de situatii bazate pe nimic. Si, la scadenta, se va reincepe.

Jurisprudenta se arata jenata de aceste fraude. Ea anuleaza efectele intre fraudatori si suprima recursul cambial. Dar, nulitatea este inlaturata la purtatorul de buna credinta, mai ales in ceea ce priveste pe bancheri, care au, desigur, calea recursului, care insa adesea se dovedeste inutila, contra fraudatorilor. Cel care, prin complezenta a semnat un atare inscris si care, prin noroc, are mijloacele de a onora la scadenta, nu are recurs contra celorlalti nici contra purtatorului de buna credinta. inscrisurile de complezenta pot, de altfel, sa constituie o infractiune.

Formele scrisorilor de schimb sunt cele prevazute pentru cec, dar cu o menti­une in plus: scadenta platii. Caci, in timp ce cecul este platibil imediat, scrisoarea de schimb este platibila la o scadenta ce se va preciza.

Ca si in cazul cecurilor, comerciantii recurg la carnete de formulare de scrisori de schimb. Nu ramane decat sa fie completate rubricile respective si sa se recurga, dupa caz, la clauze si semnaturi diverse pe care legea si uzajul le permite sa fie intro­duse in scrisoare.

Prin efectul obisnuintei, scrisorile de schimb continua adesea sa poarte o mentiune prescrisa la origine de Codul comercial si anume "valoarea furnizata' (originea datoriei pe acre tragatorul intelege sa o plateasca primului purtator, gratie scrisorii de schimb). Asa, de exemplu, cand este vorba de cumpararea unei marfi pe care tragatorul vrea sa o plateasca printr-o scrisoare de schimb, tragand scrisoarea la ordinul vanzatorului va inscrie mentiunea "valoare furnizata in marfuri'. Dar, el va ceda in acelasi timp vanzatorului creanta pe care o are sau pe care o va avea la sca­denta: adica provisionul.

O scrisoare de schimb este emisa, apoi andosata si in cele din urma ajunge la scadenta. Ea va fi prezentata pentru plata fie la tars, fie la banca domiciliatoare (aproape toate tratele sunt domiciliate la un bancher). Este, intr-adevar, mult mai comod purtatorului sa se adreseze unui bancher decat trasului care intre timp poate disparea. De altfel, debitorul solvabil prefera si el sa plateasca prin intermediul bancherului sau. Si acest lucru se preteaza adesea la practica "creditorului confir­mat', bancherul fiind obligat, in limita creditului deschis clientului sau, sa plateasca sau sa accepte scrisorile trase asupra lui. in fine, scontatorul tratei fiind el insusi bancher, acest lucru va permite sa fie lichidate, intre banci, tratele, prin simple com­pensatii.

Deci, bancherii faciliteaza aceste practici, care le procura clienti si bani. Asa­dar, cea rnai mare parte a tratelor sunt domiciliate la un bancher, insa, bancherii fac un triaj temandu-se sa domicilieze la ei scrisori indezirabile.

Deci, trata va fi prezentata si daca exista acoperire ea va fi platita. Aceasta este regula normala, dar trasul va cauta uneori sa castige timp. Atunci banca domiciliara trimite trata, cu mentiunea "fara aviz' (trasul neindicandu-i sa faca plata, sau chiar zicandu-i sa nu faca plata). De aceea, este mai bine ca trata sa fie acceptata.

Daca nu se face plata, acest lucru duce la declansarea unei serii de recursuri (actiuni recursorii).

Explicatii suplimentare sunt necesare in legatura cu semnaturile ce se pun pe scrisoare (andosarea) si stergerea exceptiilor.

Andosarea. Andosarea indica ca inscrisul comercial (scrisoarea) trece la or­dinul X, indicatie care este datata si urmata de semnatura andosatorului. Toate aces­tea figureaza pe spatele inscrisului.

Dar, pe multe inscrisuri, fiecare andosare consta doar in semnatura. Sunt "an­dosarile in alb', in transmiterile intre banci, semnatura este chiar inlocuita printr-o parafa. Legea o permite, cu exceptia acceptarilor si avalurilor.

Aceasta simpla semnatura face din inscrisul comercial aproape un titlu la pur­tator, caci ea suprima, pentru purtatorii care le primesc, anumite garantii, rezultand din andosarile normale.

Dar, in astfel de cazuri, transmiterea devine mai usoara. Andosarea in alb nedatata lasa necunoscuta, in lantul purtatorilor succesivi, ordinea in care ei s-au succedat. Aceasta nu suprima insa recursurile intre ei, caci, in ceea ce-1 priveste pe ultimul purtator, ei sunt cu totii debitori solidari.

Daca andosarea nu indica nimic special, ea transporta la beneficiarul ei pro­prietatea inscrisului comercial si a tuturor drepturilor comerciale. Andosatorul de­vine proprietarul provisionului si garantiilor sale. Dar in cazul anumitor andosari, semnatura poate fi precedata de mentiuni deosebite, prin care sunt precizate si limi­tele inscrierilor comerciale.

in cazul particular al andosarii cu clauza de rascumparare nu se transmite scrisoarea de schimb la noul purtator decat titlul de gaj. Deci, acesta nu devine pro­prietar nici al tratei, nici al provisionului; el este un simplu gajist.

Andosatorul, inainte de a semna, face mentiunea ca trece inscrisul la ordinul purtatorului "cu titlu de gaj' sau "cu titlu de amanet'. Este insa prudent sa se precizeze datoria garantata si vointa de a reduce efectul andosarii doar la valoarea unui gaj.

Este un gaj comod care se realizeaza fara formalitati. Scrisoarea de schimb va fi automat prezentata (la scadenta) trasului, dar de gajist, care va fi platit in limitele creditului sau. Numai ca, pana la scadenta, andosatorul, platindu-1 pe gajist, poate sa-i redea inscrisul.

Avalul. Spre deosebire de andosarea cu clauza de rascumparare, care dimi­nueaza drepturile purtatorului, avalul le sporeste printr-o cautiune solidara, cea a semnatarului avalului.

Deci, avalul este o cautiune comerciala, in scrisoarea de schimb acesta fiind reputat ca dand purtatorului o garantie a solvabilitatii tragatorului si nu al trasului, cu exceptia cazului cand s-a prevazut invers prin trata.

Andosarea-procura. Are drept scop sa permita andosatarului sa primeasca scrisoarea de schimb, fara sa aiba asupra ei nici un drept. Ea ii da acestuia manda-

tul de a acoperi inscrisul in contul mandantului. Andosatarul va fi obligat sa dea so­coteala andosatorului de executarea mandatului sau.

Si in acest caz, natura andosarii trebuie indicata cu claritate, astfel nu este opozabila tertilor carora mandatarul le-a andosat inscrisul in contul mandantului.

Stergerea exceptiilor. Andosarea normala produce efectele caracteristice ale scrisorii de schimb, prin aceea ca sterge exceptiunile, in profitul purtatorului de buna credinta.

Dreptul cambial se caracterizeaza prin aceea ca titlul transmis prin andosare are valoarea transmiterii la andosatar a drepturilor inerente si abstracte, care rezulta din simplul fapt al semnaturilor.

Beneficiarul are dreptul sa ignore cauzele acestor semnaturi si validitatea cre­antelor carora acestea le corespund. Din moment ce figureaza semnaturi pe trata sa, semnatarii ii sunt obligati.

Semnatarii nu se pot prevala de aparari pe care le-ar putea opune creditorilor care i-a atras in circuitul cambial. Angajamentul andosatorilor este identic cu cel al trasului acceptant.

Tot asa, fiecare dintre andosatori acopera, cu semnatura sa cambiala, cu privire la purtatorul final, aproape toate viciile angajamentelor sale. Aceasta permite purtatorului de a ceda toate drepturile sale cambiale care rezulta din inscrisul co­mercial purtatorilor ulteriori. Asa, de exemplu, viciile de consimtamant, care ar putea afecta una din creantele incorporate momentan in scrisoarea de schimb, sunt aco­perite. Si daca una dinte datoriile astfel incorporate este stinsa prin plata, compen­satie sau confuziune nu are nici o importanta; trata, remisa ultimului purtator, il va obliga pe semnatar sa-i plateasca integral, desi el a mai platit partial odata (prin com­pensare, confuziune etc.). in aceasta consta securitatea de drept cambial.

Se fac cateva exceptii. Astfel, se admite ca incapacitatea unui semnatar nu este acoperita prin circulatia scrisorii de schimb.