RealitaȚii social-economice, demografice Și politice

REALITAȚII SOCIAL-ECONOMICE, DEMOGRAFICE ȘI POLITICE

Pana in secolul al-XVI-lea, numele satului Cabești, nu mai apare in documentele care ni s-au pastrat.

In anul 1552, Cabeștiul, ca de altfel intreg Bihorul a fost inglobat Principatului Transilvaniei. Din 1551, Bihorul ajunge sub stapanire habsburgica pana la 1556 și apoi din 1598 pana in 1606, perioada in care va deveni teatrul luptelor pentru supremație dintre principii Transilvaniei și habsburgi iar intre 1556 și 1698 este supus nefastelor incursiuni turcești.

In 1552, dupa ce habsburgii au ocupat Bihorul, a fost intocmita din partea Fiscului Imperial o conscriere a porților de catre oficialul Ladislau Literatus . A fost intocmita in scopuri financiare și este un document important pentru geografia istorica a Bihorului, aici fiind inscrise majoritatea localitaților (405), numele feudalilor și porților pe care le dețineau .

In acesta conscriere, este menționat și satul Cabesti, Coriolan Suciu considerand ca prima atestare a satului aparține acestui an .

Tot aici sunt menționați marii proprietari ai localitaților care erau instituțiile catolice și feudalii maghiari dar printre ei s-au strecurat și o parte din voievozii romani innobilați . Astfel, este pomenit voievodul Stefan de Cabești(Stephani Voyvodae de Kabafalva), care deținea 20 de porți impreuna cu satele Draganești (Draghanfalva), Pietrani(Ponthuskeo), Zentbenedek și Libanpatak , ultimele doua disparand de-a lungul timpului.

Același voievod mai apare ca stapan de moșii in localitațile Girișu Negru(Also Gyuros) cu 3 ½ porți, Capalna(Kapolna Venther), Vintere(Maghyar Venther) și ca stapan peste alte 14 porți din plasa Tinca. Tot el mai deținea trei porți la Homorog( Homorok) și o poarta la Cighid(Chyeged) .

Este vorba despre o linie ereditara de voivozi cu centrul in zona Vintere-Șoimiș- Urviș a caror autoritate s-a perpetuat in timp peste un areal de pe tradiționalul traseu sudic Beiuș- Tinca- Salonta.

Socotim utila prezentarea unor episoade ce probeaza perenitatea institutiilor de putere, de factura autohtona, relative la centru voievodal de la Vintere. Aceste episoade subliniaza interesul de care au dat dovada stapanii domeniului pentu pastrarea demnitatii naționale. Astfel, un inaintas al voievodului Stefan, Petru voievod, fiul lui Stanislau, judele acelui sat, Vintere, obtinea la 17 iulie 1349 de la Episcopia Romano-Catolica dreptul de a pastra un preot roman ortodox .

Demersul sau nu a fost singular și nu este nici lipsit de importanța in contextul presiunilor exercitate de coroana maghiara pe taramul convertirii populației romanești.

Dupa cațiva ani, in 1378, un alt descendent al familiei Petru Voievod, de sub Cetatea Șoimușului și-a soluționat intr-un mod tranșant litigiul intervenit intre el și un slujbaș al comitatului care i-a rapit 16 boi pentru o pretinsa datorie. Voievodul și-a facut dreptate de unul singur pretinzand autoritaților ca in cazul in care ar fi chemat in fața instanței episcopale sa fie tratat conform rangului sau deoarece nu este lipsit de noblețe ci este nobil și sa fie judecat așa cum sunt judecați nobilii și in alte parți in asfel de situații .

In același mod a procedat in anul 1487 voievodul Ștefan din Urviș, (Stepahnus Voyvoda), care luand cu el pe numiții Cneazul Mogoș și Bratu de Șoimi ca și pe Ioan Handru, vicevoivodul sau Petru Brata de Vintere, Luca Roman și Iancu Draculea, de asemenea din Șoimi, oamenii sai și-au facut dreptate prin violența, tot intr-un litigiu de proprietate, recuperandu-și moșia de la Suplacul de Tinca. Dupa probarea nevinovațiilor sale, sub juramat conform procedurii nobiliare invocate de antecesorul sau, voievodul a fost scos de sub acuzație . Putem afirma cu certitudine ca voievodul Stefan, personajul central al episodului de mai sus nu este altul decat tatal voievodului Stefan , poemnit in conscrierea din 1952 ca stapan ala Cabestiului .Confirmarea vine si pe calea unui alt act de natura juridica emis in 1533 prin care regele Ungariei , Ioan Zapolya poruncea solutionarea litigiului de mosie dintre nobilele doamne, Iuliana, sotia voievodului Stefan Venter, voievod de Suplac si Ana , vaduva lui Petru de Kysvasvary prin partajarea mosiei Cighid intre cele doua femei si rudele defunctului enumerate aici.In virtutea principiilor de drept din evul mediu transilvanean vaduva venea la mostenire in concurs nu numai cu descendentii familiei ci si cu fratii sotului decedat. Este demn de precizat ca participantii la partaj apar in conscrierea anului 1552 .

Mai mult intr-un document emis la 24 februarie 1544 provisarul cetatii Oradea vestea printr-o circulara adresata tuturor dreagatorilor si nobililor din comitat ca a reparata o nedreptate facuta fruntasilor romani si ca in virtutea acesteia le-a redat voievodatele impreuna cu cele ce tin de ele de drept inca din vechime, dupa cum a redat si lui Stefan de Urvis bunurile sale .

Tot in secolul al XVI , Stefan Manciulea , in lucrarea sa ii pomeneste pe voievozii Ladislau care stapanea intreaga localitate Zentbenedek si parti din satele Cabesti (Kabalfalva), Bojlez si Batfa si voievodul Ioan care avea in stapanire intreg satul Draganesti (Draganfalua) , Dumbravita si o parte din Cabesti.

Aceiasi voievozi detineau atributii administrative , judecatoresti si militare in teritoriile adminstrative

Valurile invaziilor turcesti au pus la grea incercare populatia Bihorului cu deosebire pe cea de la sate, al caror avut era trecut prin foc si sabie . Vor cuceri in 1660 cetatea Oradea, iar un an mai tarziu cade si Beiusul, comitatul Bihor fiind transformat in pasalac turcesc.Este o perioada de tacere in ceea ce priveste sursele de informare.

Stapanirea otomana este inlaturata in 1692, locul ei fiind luat de stapanirea habsburgica .

Informatii despre satul Cabesti avem din Conscrierea domeniului Beius din anul 1721 care era component al Episcopiei romano-catolice de Oradea, in vederea unei mai bune administratii si organizari . Domeniul Beiusului cuprindea satele din zona Beiusului , Vascaului si Beliului, erau impartite in sase subunitati sau spanate care cuprindeau unui numar de sate si aveau in frunte un span. Satul Cabesti facea parte din spanatul lui Ioan Ciunea alaturi de alte 25 de sate .

Judele satului Cabesti era Petru Lup.Conscrierea mai mentioneaza 11 familii in care se aflau 17 frati ,,intr-o paine'' din care 3 jeleri : Ioan Bunta , Pista Ioan , Bucur Teodor si 7 iobagi.Satul avea in posesie 7 sesii, 39 cable de pogon de teren arabil, pentru fanate 26 cosaci, 18 boi , 19 vaci, 9 cai , 44 de porci ,1 ½ cazane fiert tuica si 1 ½ mori . Locuitorii din Cabesti plateau o taxa anuala de rascumparare a dijmei din produse si a muncilor agricole de 70 florini renani. Mai plateau stapanului de pamant patru florini pentru pretul pieilor de vulpe si jderi si 70 de florini pentru dijma din porci . Mai plateau censul anual de 68 florini in doua rate: de Sfantul Gheorghe si Sfantul Mihail cate 24 florini

La mijlocul secolului al XVII vor fi sporite sarcinile feudale, situatia economica a iobagilor se va altera in urma accentuarii exploatarii si abuzurilor comise de oficialii domeniari, la care taranii vor raspunde prin nesupunere sau printr-o miscare petitionara la Curtea Imperiala de la Viena, fiind constienti ca o plangere adresata episcopului nu i-ar ajuta cu nimic. Iobagii de pe domeniul Beiusului au adresat in mai multe randuri memorii in care si-au prezentat nemultumirile si doleantele .Un astfel de memoriu care urma sa fie trimis Mariei Tereza a fost scris intr-o adunare care a avut loc in satul Cabesti , de catre taranii perseverenti si indarjiti, memoriu care nu a avut nici un rezultat.

Aceste demersuri vor avea un sfarsit fericit, pentru ca la 1751, juzii si juratii satelor au fost chemati in fata scaunului de judecata pentru vindecarea durerilor locuitorilor si pentru dovedirea plangerilor. Ca urmare sesia ajunge la 2 florini, sunt redusi numarul functionarilor

O alta forma de exploatatie din partea domeniului a fost munca auxiliara la fieraria de la Vascau precum extragerea si transportarea minereului, arderea carbunilor. Minereul se extragea din carierele si dolinele invecinate satelor Rosia, Meziad, Ferice, Chiscau. Toate activitatile legate de minerit, de transport si prelucrarea fierului, precum si arderea carbunilor cadea in sarcina iobagilor din jurul Beiusului.

Satele erau obligate in contul censului sa scoata si sa transporte saptamanal 90 ½ manji minereu, sa arda si sa transporte 19 ½ manji carbune. Astfel satul Cabesti la 1733 dadea 520 manji/ an, iar zece ani mai tarziu 955 manji/ an .

In anii 1769 -1772 , o comisie imperiala austriaca in frunte cu Ioan Iosif Koller a inspectat veniturile episcopale de pe domeniul Beiusului intocmind un plan de actiuni si masuri pentru alinierea satelor aprobat prin intermediul Consiliului locotenential si transmis comitatului Bihor prin intimatul imperial din 1771 . Acesta plan avea drept scop comasarea caselor si a crangurilor risipite in localitati adunate, sistematizate pe intravilane stabilite precum si supravegherea iobagilor, posibilitatea stavilirii revoltelor, supraegherea administrtiva și perceperea obligațiilor feudale.

Ca urmare, casele satului Cabești, fiind risipite pe coline, in paduri, vor fi adunate de-a lungul Vaii Roșia, formandu-se cele patru ulițe principale: Lupuiești, Maticești, Firicești și Popești.

In anul 1778, s-a intreprins o inventariere riguroasa a tuturor veniturilor episcopiei, a surselor potențiale de venit, precum și evaluarea tuturor edificiilor domeniale de catre doi slujbași ai Administrției Camerei Regale, in prezența unui canonic al Capitlului din Oradea . In acesta conscriere nu s-au inregistrat capii de familie din satele domeniale dar pornind de la faptul ca fiecare iobag cu casa platea cens un florin/an, putem estima ca numarul familiior din Cabești era de 108, pentru ca se platea in total 108 floini . Sub aspect social remarcam numarul mare al jelerilor cu casa, 92, in comparație cu cel al iobagilor, 16. Aflam ca in sat exista un cazan de fiert țuica pentru care plateau 12 florin și 7 mori. Locuitorii mai dețineau și doua sesii. Supușii domeniali erau obligați sa presteze robota saptamanala, iobagul lucra o zi cu animalele, doua zile cu palmele , se mai adauga caraușia lunga, transportul marmurei la Oradea . Pentru a putea face fața distanțelor lungi și drumurilor greu accesibile ce le aveau de parcurs, gospodaria era inzestrata cu atelaje și animale de tracțiune. La acestea se mai adauga daturile in natura: unt, pui, oua nana din albie, miei și iezi .

Daca facem o comparație cu datele oferite de conscrierea din 1721, constatam ca populația din satul Cabești a crescut considerabil, in 1721 erau 17 familii iar 1778, 108 familii, procentul de creștere fiind de 535, 29% . In anul 1780, districtul Beiușușlui, a intrat in componența domeniullui Episcopiei Greco-Catolice de Oradea. Districtul Beiuș era format din 4 șpanate, (Beiuș, Holod, Finiiș, Buntești), deținea un targ și 73 sate printre care se afla și satul Cabești . Și acum continua abuzurile in ceea ce privește prestarea obligațiilor feudale a celor in munca, respectiv robota saptamanala și caraușia lunga. Localnicii satelor Cabești, Gurbești, Curațele se plangea de faptul ca nu li se permitea sa lucreze in propriile gospodarii și erau obligați sa efecueze robota cu vacile care nu erau considerate animale de tracțiune .

In 1783, locuitorii satelor Cabești, Josani, Gurbești și Remetea vor alcatui o reclamație . Plangerile taranilor s-au limitat la nemulțumiri privind marimea și calitate pamantului deținut, a cuantumului serviciilor, a caraușiilor și a tratamantelor brutale la care au fost supuși din partea funcționarilor domeniali. Acestae acțiuni ale țaranilor au constituit un ecou al Rascoalei lui Horea in Comitatul Bihor .

Samuil Micu va potoli pentru moment, in 1826, acțiunile memorialistice ale țaranilor care vor lua din nou amploare pana in 1848 , an care le va aduce mult dorita elibearea din iobagie.

In anul 1811, a fost elaborata Conscripția Clerului și norodului de lege greceasca neunita a Eparhiei Aradului din Bihor, elaborata la cererea mitropolitului aflat in dialog permanent cu Viena . In acest an sunt recenzați 950 locuitori și un numar de 180 case .

La nemultumirile taranilor se mai adauga foametea din anii 1813-1816. O adnotare de pe una din manuscrisele descoperite in Parohia Cabesti , face referire la aceasta perioada '' la fel se traia si se murea de foame in Bihor, locuitorii mancau cioci de cucuruz , iar cabla de grau ajunsese in acele parti cu 100 zloti'' .Ne sunt prezentate intr-o fraza conditiile vitregi intregi ale acestei perioade. Primavara anului 1813 a fost uscata, secetoasa urmata de o vara ploioasa cu vijelii si frig care face ca samanaturile de primavara sa rasara rau precum si cele de toamna . Ca urmare preturile vor creste alarmant incat ,,penuria de cereale a determinat statul sa dea populatiei un imprumut de 20 florini

In secolul al XVII si inceputul secolului XIX -lea , locuitorii din Cabesti si-au castigat existenta in locurile de campie, unde mare parte a verii iobagii mergeau pentru a a castiga banii atat de necesari acoperiri taxelor fiscale si rascumpararii redeventelor feudale

In anul 1848 s-a instaurat dominatia absolutista a habsburgilor in urma caruia romanii au fost impartiti in 3 provincii: Transilvania, Banat si Ungaria, din ultima facand parte si Bihorul. Situatia romanilor din Bihor in aceasta perioada a fost mai grea decat a conationalilor din Imperiu .

Anul 1877 aduce independenta Romanieia, acest razboi a polarizat energiile romanilor de pretutindeni, constituind un moment de puternica solidaritate nationala, inrolandu-se in armata sau organizand comitete de strangere a ajutoarelor pentru sustinerea frontului si a victimelor razboiului . In sudul Bihorului au circulat 3 liste de ajutoare pentru soldatii romani. Au intins o mana de ajutor locuitorii din aproape 20 de localitati printre care s-a numarat si satul Cabesti. Au donat bani :

-Dimitrie Herman jude communal

-Nicoara Lupu- preceptor comunal-un florin

-Vasiliu Durla a Lupusii economist- 50 cr

-Ioan Sarbu economist -60 cr

-Vasiliu Frent 40 cr

-Demitriu Blaju- 10 cr

-Ioan Pop -30 cr

-Teodor Bar -10 cr

-Ioan Sanza -20 cr

-Sergiu Lupa -10 cr

-Ioan Nistor, etc

Date despre locuitorii din Cabesti se mai gasesc in recensamantul alcatuit de autoritati in 1880 . Numarul caselor era de 190, din care:

-femei 525

-barbati 476

-totalul populatiei 1001

-numarul nascutilor de sex -barbatesc 28

- femeiesc 15

-numarul mortilor de sex -barbatesc 11

- femeiesc 13

-numarul cununiilor 7

-ortodocsi 98

-israeliti 6

Recensamantul din 1900 consemneaza urmatoarele informatii:

-locuitori care stiu scrie si citi -31

- locuitori care stiu scrie si citi ungureste -44

-populatia dupa varsta 0-5 ani 163; 6-11 ani 151; 12-14    ani 87; 15-19 ani 111; 20-39 ani 335; 40-59 ani 236; pete 60 ani 75

-populatia pe sexe : barbati 576

-femei 592

-populatia dupa starea civila -casatoriti 462

-necasatoriti 620

-vaduvi 83

-divortati 4

-peretii casei sunt construiti din:- caramida 3

-piatra si pamant 1

-chirpici 1

-lemn 236

-acoperisul casei este din : -tigla 16

-sindrila 17

-trestie 208

In anul 1910 Cabestiul avea o suprafata de 3071 iugare,

-case 241

-populatie 1168

-romani 1086

-maghiari 30

-slovaci 5

-ortodocsi 1116

-romano-catolici 17

-reformati 7

-israeliti 17[48]

Satul Cabesti detinea un numar mare de locuitori 1168 din care doar 31 stiau scrie si citi romaneste, reprezentand doar 3 % din intreaga populatie, 44 locuitori stiau scrie si citi in limba maghiara. Acest lucru scoate in evidenta faptul ca scolilor maghiare li se acorda mai multa importanta din parte statului maghiar in detrimentul celor romanesti care erau reduse la numar.

Retine atentia si faptul ca aproape toate casele din Cabesti au fost construite din lemn(236 din 241 ) majoritatea fiind acoperite cu trestie sau paie (208) doar 16 cu tigla si 17 cu sindrila. Inceputul veacului al XIX a adus flagelul primului razboi mondial care pentru romani a reprezentat trecerea prin mai multe ipostaze: neutralitatea, pericolul dispariției ca stat, pentru ca in final sa aduca implinirea visului de secole al romanilor de intregire a celor trei țari care vor forma Romania Mare. Acesta razboi a dus multe necazuri locuitorilor din Cabești. Cei capabili de munca au fost incorporați in armata și trimiși pe front pentru a lupta pentru armata austro-ungara, gospodariile au ramas fara sprijin devenid paraginite. Cei ramași acasa, femei, batrani și copii, trebuiau sa faca fața muncilor agricole și sa-și caștige cele necesare traiului. Rechizionarea, scumpirea traiului zilnic, persecuțiile asupra romanilor, au inrautațit situația celor ramași acasa.

Razboiul a lasat in urma sa multe jerfe umane. Mulți din cei plecați pe fronturile din Galiția și Italia, nu s-au mai intors pe pamantul stramoșesc. In memoria celor mai batrani locuitori s-au pastrat numele catorva:

Țiboc Ioan[49],

Tirla Nicolaie

Pop Vasile

Blaj Petru,

Locuitorii povestesc ca Vasile Sarb, a fost luat prizonier dar a reușit sa evadeze și sa se intoarca din Italia acasa, singur pe jos, fara niciun mijloc de transport . L-am putea numi Badea Carțan din Cabești, diferenta dintre cei doi fiind aceea ca ultimul a parcurs aceasta distanta de buna voie din dragoste pentru cultura, in timp ce primul a trait in Italia momente de groaza, terifiante. O data cu incetarea flacarilor razboiului, in urma caruia Austro-Ungaria va iesi cu capul plecat, poporul roman aflat pana atunci sub jugul monarhiei va incepe lupta pentru realizarea unitatii nationale. La 12 octombrie 1918 a fost elaborat documentul politic remarcabil, Declaratia de autodeterminare nationala a celor 3,5 milioane de romani din Transilvania, Crișana, Maramureș a carui text a fost conceput de Vasile Goldiș .

O luna mai tarziu la 3 noiembrie 1918, s-a constituit CNR din Oradea, iar in ședința din 12 noiembrie 1918 a CNR s-a anunțat inființarea garzilor comunale . Aria de acțiune a Garzilor Naționale Romane a depașit hotarul de reședința extinzandu-și atribuțiile asupra localitaților vecine. Așa s-a intamplat și cu Garda din Roșia, care a acționat și in satul Cabești precum și in Josani, Gurbești, Remetea și Sohodol . Erau formate din țaranii și inteelctualii satelor și aveau menirea de a apara ordinea publica a bunurilor publice și private, de-a apara interesele intregii comunitați.

La 1 decembrie 1918, pașii tuturor romanilor s-au indreptat spre cetatea transilvaneana Alba-Iulia. Au participat 131 de bihoreni dintre care 60 delegați aleși, 45 delegați de drept, 26 delegați ai unor organisme(CNR), la care s-au mai adaugat numarul mare de țarani care au mers din proprie inițiativa manați de dorința arzatoare de unire deși in cale le-au aparut nenumarate obstacole din partea autoritatilor maghiare. Din ultima categorie cu siguranta nu au lipsit nici taranii din Cabesti. Din datele statistice bisericesti reiese ca la finele anului 1918 numarul caselor din Cabesti era de 230, numarul locuitorilor era de 931, din care 430 barbati si 501 femei. Bihorenii nu s-au putut bucura pe deplin de unire datorita faptului ca pana in aprilie 1919, cand vor fi eliberati de armata romana de sub teroarea trupelor maghiare. Viata bihorenilor a fost mai grea decat a celorlalte popoare din Imperiul Habsburgic, romanii nu aveau acces la functiile de conducere, la alegerile din din 1910 de deputati si parlament au fost trimise corpuri de jandarmi in localitatile de romani, printre care si in localitatea Cabesti, pentru supravegherea demersului voturilor si pentru a reduce posibilitatea de afirmare politica a populatiei romanesti si de validare a drepturilor ei electorale. La acestea se mai adauga si supravegherea si persecutiile asupra locuitorilor. Un raport al primpretorului plasei Beius din 23 iunie 1910 il numea pe Nicolaie Tempeleanu, preotul din Cabesti si pe altii ,,,dusmani statului, ,, adepti ai miscarii nationale radicale. Reforma agrara, prinsa din legile cu urmari pozitive pentru taranii care se aflau in saraciei a fost primita cu bucurie. Reform din plasa Beius a avut ca obiect proprietatile Episcopiei Greco-Catolice de Oradea si care vor fi expropiate ca paduri si pasuni comunale. Operatiile de efectuare a expropierii si improprietaririi s-au intins pe o perioada de cativa ani. Pamantul Episcopiei greco-catolice se intindea in hotarul a 60 de localitati printre care se numara si satul Cabesti. Pe baza legii din 11 aprilie 1929, satul a primit 416 iugare si 1390 stanjeni de pamant. Vor aparea neintelegeri la nivelul unor comune, asa cum s-a intamplat cu reprezentantii comunelor Cosdeni, Rabagani, Saliste de Pomezau care si-au prezentat la sfarsitul lunii decembrie, in 1922, in fata Comisiei de Ocol Beius nemultumirile si cererile de improprietarire care constau in improprietarirea cu padura Dregman care se afla in hotarul comunei Remetea, Cabesti, Josani si Meziad.