Procedee de evaluare a influentei factorilor in marimi relative

Procedee de evaluare a influentei factorilor in marimi relative

Evaluarea starii economice si financiare a firmelor se poate face si in marimi relative, abaterea fenomenului si influenta factorilor stabilindu-se in procente.

1. Procedeul substitutiilor inlantuite relative

Acest procedeu se bazeaza pe aceleasi premise si parcurge aceleasi etape de realizare ca si in cazul procedeului substitutiilor inlantuite, cu precizarea faptului ca marimile obtinute se exprima in procente.

Aplicarea procedeului in cazul relatiei de produs

Fie fenomenul , cu urmatoarea ordine de analiza x - cantitativ, y - calitativ.

Notam cu indicele fenomenului analizat

Etape de aplicare

1.Determinarea abaterii relative a fenomenului analizat

2. Determinarea influentei factorilor

- factorul cantitativ

, in conditiile y₀

- factorul calitativ

, in conditiile x₁

3. Stabilirea relatiei de adevar

ΔI_F = ΔI_F(x) + ΔI_F(y)

Aplicarea procedeului in cazul relatiei de raport

a). Cazul in care factorul cantitativ se afla la numarator

Fie fenomenul

Notam cu indicele fenomenului analizat

Etape de aplicare

1.Determinarea abaterii relative a fenomenului analizat

2. Determinarea influentei factorilor

- factorul cantitativ

, in conditiile y₀

- factorul calitativ

, in conditiile x₁

3. Stabilirea relatiei de adevar

ΔI_F = ΔI_F(x) + ΔI_F(y)

b). Cazul in care factorul cantitativ se afla la numitor

Fie fenomenul

Notam cu indicele fenomenului analizat

Etape de aplicare

1.Determinarea abaterii relative a fenomenului analizat

2. Determinarea influentei factorilor

- factorul cantitativ

, in conditiile x₀

- factorul calitativ

, in conditiile y₁

3. Stabilirea relatiei de adevar

ΔI_F = ΔI_F(x) + ΔI_F(y)

2. Procedeul indicilor

Procedeul permite evaluarea in marimi relative a influentei factorilor, asupra abaterii fenomenului analizat. Rezultatele obtinute prin acest procedeu si procedeul substitutiilor inlantuite relative sunt identice. Are aceleasi premise si respecta aceleasi etape de realizare ca si procedeul substitutiilor inlantuite relative.

Aplicarea procedeului in cazul relatiei de produs

Fie fenomenul , cu urmatoarea ordine de analiza x - cantitativ, y - calitativ.

Notam cu indicele fenomenului analizat, iar cu , indicii factorilor de influenta, atunci .

In situatia a "n" factori indicele fenomenului se poate scrie astfel:

,

unde: i_ai - reprezinta indicele factorului a_i

n - reprezinta numarul factorilor

Etape de aplicare

1.Determinarea abaterii relative a fenomenului analizat

2. Determinarea influentei factorilor

- factorul cantitativ

- factorul calitativ

3. Stabilirea relatiei de adevar

ΔI_F = ΔI_F(x) + ΔI_F(y)

Aplicarea procedeului in cazul relatiei de raport

a). Cazul in care factorul cantitativ se afla la numarator

Fie fenomenul

Notam cu indicele fenomenului analizat, iar cu , indicii factorilor de influenta, atunci

Etape de aplicare

1.Determinarea abaterii relative a fenomenului analizat

2. Determinarea influentei factorilor

- factorul cantitativ

- factorul calitativ

3. Stabilirea relatiei de adevar

ΔI_F = ΔI_F(x) + ΔI_F(y)

b). Cazul in care factorul cantitativ se afla la numitor

Fie fenomenul

Notam cu indicele fenomenului analizat, iar cu , indicii factorilor de influenta, atunci

Etape de aplicare

1.Determinarea abaterii relative a fenomenului analizat

2. Determinarea influentei factorilor

- factorul cantitativ

- factorul calitativ

3. Stabilirea relatiei de adevar

ΔI_F = ΔI_F(y) + ΔI_F(x)

3. Procedeul logaritmarii indicilor

In vederea sporirii operativitatii analizei economico-financiare a firmelor, in procesul separarii influentelor in marimi relative, se mai utilizeaza si procedeul logaritmarii indicilor. Acesta se bazeaza pe aceleasi premise ca si procedeul indicilor.

Astfel, se au in vedere cateva din proprietatile logaritmilor, si nume: prin logaritmare un produs de factori se transforma in suma de logaritmi, iar un raport, in diferenta de logaritmi. Logaritmul unui numar subunitar are valoare negativa, iar logaritmul unui numar supraunitar are valoare pozitiva.

Aplicarea procedeului in cazul relatiei de produs

Fie fenomenul , cu urmatoarea ordine de analiza x - cantitativ, y - calitativ.

Notam cu indicele fenomenului analizat, iar cu , indicii factorilor de influenta.

Atunci putem scrie ca:   

Logaritmam expresia de mai sus si obtinem:

Daca lg I_F>0 Daca lg I_F<0

Impartim expresia cu lg I_F, respectiv cu si obtinem:

Fiecare raport reprezinta proportia influentei relative a factorului x, respectiv y, in totalul abaterii relative a fenomenului analizat, abaterea relativa fiind considerata egala cu 1 sau cu 100%.

Aplicarea procedeului in cazul relatiei de raport

Fie fenomenul

Notam cu indicele fenomenului analizat, iar cu , indicii factorilor de influenta.

Atunci putem scrie ca:

Logaritmam expresia de mai sus si obtinem:

Daca lg I_F>0 Daca lg I_F<0

Impartim expresia cu lg I_F, respectiv cu si obtinem:

Fiecare raport reprezinta proportia influentei relative a factorului x, respectiv y, in totalul abaterii relative a fenomenului analizat, abaterea relativa fiind considerata egala cu 1 sau cu 100%.

4. Procedeul balantier relativ

Premise de aplicare

a). Cu ajutorul acestui procedeu se evalueaza influentele relative ale factorilor in cazul in care intre fenomen si factorii sai de influenta se stabileste o relatie de suma si diferenta.

b). Influenta relativa a unui factor se determina ca raport procentual intre valoarea influentei in marimi absolute a factorului si nivelul de baza al fenomenului.

Etape de aplicare

Fie F fenomenul analizat, iar x, y, z factorii sai de influenta in ordinea de analiza data, aflati in urmatoarea relatie de analiza: F = x + y - z.

Notam cu indicele fenomenului analizat

1. Determinarea abaterii relative a fenomenului analizat

2. Determinarea influentelor factorilor in marimi relative

, in conditiile y₀, z₀

, in conditiile x₁, z₀

, in conditiile x₁, y₁

3. Stabilirea relatiei de adevar

ΔI_F = ΔI_F(x) + ΔI_F(y) + ΔI_F(z)

2.2.2.2. Procedee aplicabile in cazul legaturilor nedeterministe

In evaluarea performantelor firmelor, inafara legaturilor deterministe, de mai multe ori este necesara stabilirea, pe baza analizei postfaptice, a influentei factorilor care se afla in legatura nedeterminista (incerta, statistica) cu fenomenul studiat.

In acest sens, avem in vedere legatura dintre profitul lunar, pe de o parte, si gradul de utilizare a capacitatilor de productie, calificarea muncitorilor, calitatea produselor sau serviciilor oferite, pe de alta parte etc.

Iata, de ce in analiza starii firmei se utilizeaza unele procedee care, pe baza datelor precedente, pot stabili cu aproximatie forma legaturii dintre fenomen si factorii sai de influenta. Intre aceste procedee amintim:

procedeul analizei regresionale

procedeul functiilor de productie

Procedeul analizei regresionale

Procedeul permite stabilirea cu aproximatie a sensului si marimii influentei factorilor asupra modificarii fenomenului in cazul legaturilor nedeterministe (incerte, statistice).

Etape de aplicare

1. Stabilirea continutului economic al fenomenului analizat si al factorului (factorilor) de influenta

Y - fenomenul analizat , x - factor (factori) de influenta

2. Stabilirea formei legaturii dintre fenomen si factorul (factorii) de influenta, utilizand gruparea, tabelul de corelatie, reprezentarea grafica, norul statistic. Forma legaturii poate fi o functie liniara, o functie de gradul II, functie exponentiala.

In cazul legaturii liniare, cu un singur factor de influenta, ecuatia de regresie va avea urmatoarea forma:

unde: - reprezinta media teoretica a lui y

x_i - reprezinta factorul de influenta

a, b - reprezinta parametrii ecuatiei de regresie

a reprezinta, din punct de vedere matematic, intersectia cu axa oy, iar din punct de vedere economic nu are continut deoarece x_i = 0, deci factorul este indiferent, adica nuinfluenteaza.

b reprezinta, din punct de vedere matematic, panta (inclinatia) dreptei si prezinta interes si din punct de vedere economic, el reprezentand coeficientul de regresie.

Coeficientul de regresie (b) arata cu cate unitati (procente) se modifica fenomenul y la modificarea cu o unitate (un procent) a factorului x.

3. Determinarea parametrilor ecuatiei de regresie cu ajutorul metodei celor mai mici patrate

→ minim

→ minim

Minimul unei functii se afla prin derivare, cu conditia ca prima derivata sa fie egala cu 0. Derivam functia in raport cu a si apoi in raport cu b si obtinem:

Astfel, obtinem un sistem de doua ecuatii cu doua necunoscute, a si b.

Rezolvam sistemul aplicand regula lui Cramer, astfel:

Coeficientul de regresie b, arata prin semnul sau, sensul legaturii dintre fenomen si factorul de influenta, astfel:

daca b ≠ 0 si are semnul (+), este cazul corelatiei directe (la o modificare cu o unitate sau cu 1% a factorului de influenta, fenomenul se modifica in acelasi sens cu b unitati sau cu b%).

daca b ≠ 0 si are semnul (-), este cazul corelatiei indirecte (la o crestere/scadere cu o unitate sau cu 1% a factorului de influenta, fenomenul scade/creste cu b unitati sau cu b%).

daca b = 0 nu exista relatii de cauzalitate intre fenomenul analizat si factorul de influenta considerat si atunci nu mai are rost sa continuam demersul.

4.Determinarea proportiei influentei factorului (factorilor) asupra modificarii fenomenului analizat. Aceasta se realizeaza cu ajutorul coeficientului de determinatie care se calculeaza astfel:

- in cazul regresiei simple (este cazul in care fenomenul este pus in legatura cu un singur factor)

- in cazul regresiei multiple (este cazul in care fenomenul este pus in legatura cu doi sau mai multi factori)

Functia de gradul I are urmatoarea forma

unde:   x₂ - reprezinta al doilea factor de influenta

c - reprezinta coeficientul de regresie dintre y si x₂

5.Pentru generalizarea rezultatelor este necesara verificarea semnificatiei coeficientului de regresie, precum si stabilirea intervalului de garantare a rezultatelor.

Semnificatia coeficientului de regresie b se verifica folosind criteriul t Student, astfel:

unde: S_b - reprezinta eroarea de selectie a coeficientului de regresie

unde: n - numarul gradelor de libertate

Coeficientul de regresie b este semnificativ daca t calculat pe baza datelor anterioare este superior valorii teoretice, tabelare, corespunzatoare nivelului de semnificatie q, adica:

, pentru n-2 grade de libertate

Din cele prezentate rezulta ca regresia ofera analizei starii generale a firmei posibilitatea stabilirii cu aproximatie a influentei factorilor asupra fenomenelor economice, garantand rezultatele obtinute cu o anumita probabilitate. In acest sens evidentiem faptul ca analiza regresionala:

permite largirea posibilitatilor de masurare a rezultatelor economice a influentelor factorilor

faciliteaza modalitatile de investigare a fenomenelor

evidentiaza relatiile cauzale si garanteaza probabilistic rezultatele obtinute

Deficientele aplicarii acestui procedeu constau in:

aproximarea formei legaturii dintre fenomen si factor (factori) de influenta

modelele stabilite nu surprind intotdeauna dinamicitatea si complexitatea fenomenelor supuse cercetarii.

2. Procedeul functiilor de productie

In cadrul procesului productiv are loc transformarea unor factori primari (input-uri) intr-un rezultat al productiei (output). Aceasta inseamna de fapt o combinare a factorilor primari, la care se suprapune combinarea factorilor dispozitivi: programarea, organizarea, conducerea productiei etc.

La baza combinarii diferite a factorilor se afla, pe de o parte, proprietatea de substitutie tehnica a procesului productiv, iar pe de alta parte, substitutia economica (pretul factorilor) a acestui proces.

In literatura economica de specialitate, variatia independenta a factorilor in cadrul procesului productiv e cunoscuta sub denumirea de "legea productiei", fiind formulata pentru prima data de J. Turgot, pentru definirea legii randamentelor descrescatoare din productia agricola.

Cu ajutorul acesteia, productia se poate obtine utilizand diferite variante de combinare a factorilor. Alegerea variantei optime se face in conditii de eficienta maxima. Intre criteriile care se au in vedere mentionam: maximizarea volumului productiei, maximizarea profitului, minimizarea costului etc.

O alta modalitate de combinare a factorilor de productie o reprezinta functia COBB-DOUGLAS. Cobb si Douglas au efectuat studii asupra productiei din industria prelucratoare a S.U.A. in perioada 1899-1921, incercand sa puna in legatura volumul productiei cu principalii factori de productie (capitalul uman si capitalul fix). Astfel, forma functiei productiei de tip Cobb-Douglas este:

unde: A - reprezinta consatanta altor influente asupra productiei (progresul tehnic, abilitatea antreprenoriala)

L - timpul de munca a personalului exprimat in ore

K - timpul de functionare a utilajelor exprimat in ore

α,β - reprezinta coeficientii de elasticitate

Masurarea variatiei volumului de productie se poate face in conditiile:

modificarii timpului de munca a personalului (L), in conditiile mentinerii constante a celuilalt factor (K);

modificarii timpului de functionare a utilajelor (K), in conditiile mentinerii constante a celuilalt factor (L);

modificarii simultane a celor doi factori

a). Masurarea influentei factorului L asupra modificarii volumului productiei, se poate determina din prima conditie de maximizare a unei functii astfel:

Productia se modifica cu α% daca timpul de lucru al muncitorilor se modifica cu 1%, in conditiile in care factorul K ramane constant.

b). Masurarea influentei factorului K asupra modificarii volumului productiei, se poate determina din prima conditie de maximizare a unei functii astfel:

Productia se modifica cu β% daca timpul de functionare a utilajelor se modifica cu 1%, in conditiile in care factorul L ramane constant.

c).Influenta modificarii simultane a factorilor asupra modificarii volumului de productie poate avea loc in urmatoarele situatii:

c₁). Eficienta constanta a sumei factorilor utilizati

Sporul de productie obtinut este proportional cu totalul cresterii timpului de munca al personalului si cu cel de functionare al utilajelor.

c₂). Eficienta crescatoare a sumei factorilor utilizati

α + β > 1

La o crestere simultana cu 1% a factorilor utilizati, sporul de productie obtinut este mai mare de 1%.

c₃). Eficienta descrescatoare a sumei factorilor utilizati

α + β < 1

La o crestere simultana cu 1% a factorilor utilizati, sporul de productie obtinut este mai mic de 1%.

Functiile de productie Cobb-Douglas au fost adaptate necesitatii muncii practice de analiza, adica aceea de a stabilii (cuantifica) influenta factorilor asupra modificarii fenomenelor, cand intre fenomene si factori se stabileste o legatura sub forma unei functii exponentiale, astfel:

unde: Y - reprezinta fenomenul analizat

X_i - reprezinta factorii de influenta

ε_{y / x} - reprezinta coeficientul de elasticitate a fenomenului Y in raport cu factorul X

Din demonstratile anterioare si interpretarile date relatiilor obtinute, observam ca influenta factorilor asupra modificarii fenomenului a fost determinata prin intermediul coeficientului de elasticitate, adica in cazul nostru, prin ε_{y / x}. Potrivit acestor relatii specifice functiei de productie cobb-Douglas, putem scrie ca:

unde:

Astfel, rezulta ca:

Coeficientul de elasticitate (), pentru intreg intervalul analizat, se poate scrie ca o ecuatie diferentiala cu doua variabile separabile. Valoarea ecuatiei se afla prin integrare luand ca limite valorile extreme ale intervalului [0 ; t].

daca >1, atunci r>c, adica ritmul de crestere a productiei este mai accelerat decat  ritmul de crestere a factorul alocat si este eficienta suplimentarea cheltuielilor pentru acel factor.

daca <1, atunci r<c, adica ritmul de crestere a productiei este mai incetinit decat ritmul de crestere a factorul alocat si se accepta suplimentarea cheltuielilor cu factorul, daca:

a). valoarea absoluta a sporului fenomenului este mai mare decat marimea cheltuielilor suplimentare cu factorul alocat, lucru care determina scaderea costului unitar si cresterea profitului.

b). Valoarea absoluta a sporului fenomenului este mai mica decat marimea cheltuielilor suplimentare cu factorul alocat, lucru care duce la nerecuperarea integrala a cheltuielilor suplimentare, dar se urmareste obtinerea productiei maxime.

Stabilirea influentei factorilor se poate face si in cazul actiunii combinate a factorilor. Aceasta se realizeaza prin impartirea fiecarui coeficient de elasticitate la numarul factorilor.

Desi se pot utiliza cu succes si in analiza factoriala, functiile de productie prezinta unele limite:

legatura dintre productie si factorii sai de influenta nu are numai forma exponentiala, fapt ce duce uneori la denaturarea realitatii economice

legaturile economice sunt foarte complexe, dinamice, neputandu-se reflecta intr-o simpla functie exponentiala

calculele influentelor factorilor dupa o functie exponentiala pot sa nu reflecte fidel realitatea economica, datorita acestor limite. De aceea se impune ca inaintea prezentarii concluziilor sa se compare calculele cu realitatea economica.

3. FUNCTIILE ANALIZEI STARII ECONOMICE SI FINANCIARE

Analiza, ca metoda generala de cunoastere, presupune descompunerea fenomenelor si proceselor in partile lor componente, evaluarea corelatiei dintre acestea, evidentierea structurii acestora, a factorilor si cauzelor care determina geneza si evolutia lor, evidentierea legitatii dezvoltarii lor, fundamenteaza deciziile strategice viitoare.

In comparatie cu alte stiinte, in mediul economic experimentele de laborator inseamna de fapt, experimentarea "pe viu" a unei strategii, care poate fi benefica sau nu pentru firma respectiva. De aceea, spre deosebire de fizica, biologie, chimie etc. experimentul economic nu se mai poate repeta atunci cand firma a ajuns in stare de faliment. Iata de ce analiza economico-financiara are o serie de sarcini, si anume:

furnizarea unor informatii utile si operative in vederea evaluarii deciziei de a investi si de a apela la credite bancare. In acest scop, analiza economico-financiara trebuie sa sintetizeze starea intreprinderii, atat pentru actualii investitori si creditori, cat si pentru noii clienti care doresc sa intre in afaceri cu entitatea economica respectiva

prezentarea unor informatii utile legate de perspectivele functionarii fluxurilor financiare. Astfel, cu ajutorul sistemului criteriilor de performanta, analiza va pune la dispozitia investitorilor si creditorilor intreprinderii informatii relevante privind:

- marimea, momentul si riscul incasarii dividendelor

- castigurile rezultate din vanzari si rascumparari

- maturitatea stocului de actiuni la bursa

- oportunitatea imprumuturilor bancare

sa furnizeze informatii veridice despre resursele investite in afaceri, posesorii resurselor si modificarile care intervin in marimea si dinamica alocarii resurselor.

In scopul realizarii acestor tinte, analiza economico-financiara se bazeaza pe urmatoarele functii, si anume:

I. In primul rand, analiza trebuie sa stabileasca "diagnosticul" starii economice si financiare a unei intreprinderi intr-un timp si spatiu particular. Stabilirea unui diagnostic corect va deschide astfel, calea administrarii "terapiei" impuse de starea economica si financiara a entitatii economice. Aceasta "terapie" va mari credibilitatea pe care o acorda intreprinderii investitorii actuali si potentiali.

In acest sens, analiza evalueaza postfactum, curent si previzional starea economica (de gestiune) si financiara a entitatii cu ajutorul unui sistem de indicatori de eficienta care pot fi prezentati atat in marimi absolute cat si in marimi relative. Starea economica si financiara a intreprinderii este evaluata in ansamblu prin compararea cu alte stari ale companiilor aflate in competitie, in aceeasi perioada de gestiune.

Dupa stabilirea diagnosticului general se elaboreaza o serie de variante ale strategiei de schimbare a starii comportamentale a intreprinderilor in competitia in care acestea si-au angajat resursele.

II. Principiul descoperirii totale a rezervelor interne de care dispune o intreprindere, este o alta functie a analizei care are un impact favorabil asupra evaluarii corecte a starii entittatilor economice. Pe aceasta baza se va asigura protectia economica a actualilor investitori, atragerea unor investitori precum si protejarea stocului de actiuni ale intreprinderii la bursa.

Descoperirea si mobilizarea rezervelor interne permit evidentierea factorilor, cauzelor si momentului aparitiei acestora in starea comportamentala a intreprinderii. Pe aceasta baza se pot elabora strategii de prevenire si inlaturare a unor stari de disfunctionalitate.

III. O alta functie a analizei starii entitatilor economice este aceea de sporire a eficientei economice a intregii activitati. In acest sens, analiza are in vedere faptul ca orice actiune sau activitate ce se deruleaza atat in interiorul cat si in afara intreprinderii trebuie sa fie evaluata prin prisma principiului costului minim si al profitului maxim. Acest principiu care sta la baza estimarii eficientei economice maxime are in vedere, pe de o parte progresul evolutiv al intreprinderii, iar pe de alta parte, dinamica societatii.

In acest sens, putem spune ca relatia cost-profit se regaseste de fapt, pe de o parte, in cotatia la bursa a entitatii, iar pe de alta parte, relatia e implementata in societate sub forma preturilor si actiunilor sociale ale intreprinderii, relatie care va reflecta alocarea eficienta (infecienta) a resurselor in functie de comportamentul clientelei fata de oferta intreprinderii.

IV. Functia de conservare a rezultatelor presupune ca in perioada urmatoare intreprinderea sa atinga cel putin nivelul performantelor exercitiilor financiare precedente. Aceasta presupune mentinerea patrimoniului, a rezultatelor financiare si altor criterii de performanta in aceeasi parametrii ca in exercitiul financiar precedent.

4. ETAPELE PROCESULUI DE ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA

Activitatea practica de analiza economico-financiara este strans legata de activitatea de control si conducere a intreprinderilor. Fara o analiza economica si financiara este de neconceput realizarea obiectivelor organelor de control.

Realizarea obiectivelor conducerii intreprinderii, fundamentarea deciziilor privind planificarea, urmarirea si reglarea activitatii economice a intreprinderii se bazeaza pe concluziile analizei economico-financiare, legate de factorii si cauzele modificarii rezultatelor economice si financiare, de solutiile oferite de analiza, pentru prevenirea si inlaturarea lor.

Nivelul eficientei economice a activitatii de analiza - decizie - control depinde de: metodele de cercetare, de calitatile, experienta, pregatirea profesionala a persoanelor, dar mai ales de modul de a gandi al acestora.

Principalele etape ale desfasurarii muncii practice de analiza sunt:i

a). Intocmirea planului de analiza

b). Culegerea si selectarea informatiilor necesare analizei

c). Verificarea informatiilor culese

d). Analiza propriu-zisa a informatiilor culese

e). Intocmirea referatului de analiza

a). Intocmirea planului de analiza presupune precizarea scopului analizei economico-financiare, obiectivele principale ce trebuie atinse, problemele cheie de cercetat pentru realizarea scopului, ordinea executarii lor, locul desfasurarii analizei, perioada de timp analizata, perioada cat se desfasoara analiza, baza informationala a analizei, stabilirea echipei de analiza, eventualele colective mixte pentru probleme si repartizarea sarcinilor pe personal.

Tot cu ocazia definitivarii planului de analiza, echipa se informeaza asupra situatiei economico-financiare a intreprinderii, asupra obiectului activitatii acesteia, asupra particularitatilor tehnologice si organizatorice.

b). Culegerea si selectarea informatiilor asigura baza de date necesare analizei. Purtatorii de informatii economice ale evidentei economice sau alte informatii constituie principalele surse informationale care pot fi folosite de analiza.

Constatarile directe, sesizarile clientilor, materialele de profil economic din presa, procesele verbale ale organelor de control, actele normative, instructiunile elaborate de ministerul Finantelor, corespondenta cu ministerul de resort si subunitatile intreprinderii pot oferi informatii care ajuta la atingerea obiectivelor analizei.

Selectarea informatiilor economice in functie de scopul urmarit, utilizarea informatiilor economice reprezentative, apelarea la mai multe surse de culegere a informatiilor economice, gruparea si clasificarea informatiilor culese usureaza desfasurarea analizei economico-financiare.

c). Verificarea informatiilor culese are menirea de a asigura baza informationala in concordanta cu realitatile din economia intreprinderii.

Verificarea formei de prezentare a purtatorilor de informatie (planul economic, dari de seama statistice, contabile etc.) trebuie sa fie in concordanta cu normele de intocmire si inaintare a lor ca: termen de depunere, continut economic, semnaturile pe care le poarta, corecturile sa fie certificate etc.

Verificarea calculelor indicatorilor economico-financiari comparativ cu normele legale evidentiaza eventualele erori de calcul si anomalii intre diferiti indicatori economico-financiari.

Verificarea de fond a informatiilor economice se refera la urmarirea veridicitatiia acestora, la concordanta evidentei economice cu realitatea practica din intreprindere, la verificarile faptice pentru identificarea mijloacelor economice ale intreprinderii, la evaluarea corecta a unor indicatori financiari din situatiile financiare, la asigurarea compatibilitatii dintre diferiti indicatori economico-financiari etc.

Prin verificarea complexa a informatiilor economico-financiare se garanteaza exactitatea si realismul concluziilor stabilite de analiza economico-financiara.

d). Analiza propriu-zisa a informatiilor economico-financiare

Prelucrarea informatiilor economico-financiare cu ajutorul procedeelor analizei economico-financiare presupune efectuarea unei analize postfaptice, curente si prospective.

Prin analiza postfaptica si curenta se urmaresc posibilitatile de reale ale intreprinderii fata de rezultatele efective obtinute, evidentiind si valorificand rezervele interne din economia intreprinderii.

Desfasurarea unei astfel de analize presupune parcurgerea urmatoarelor etape (a se vedea paragraful 1.5.):

Delimitarea obiectului analizei

Determinarea elementelor, factorilor si cauzelor fenomenului analizat

Stabilirea corelatiei dintre fiecare factor si fenomenul analizat, cat si corelatia dintre diferiti factori care actioneaza (influenteaza)

Masurarea influentelor factorilor

Sintetizarea rezultatelor analizei

Elaborarea masurilor

Prin analiza prospectiva se urmareste modul de fundamentare a planului economic al intreprinderii pentru asigurarea unui etalon obiectiv, actualizat in aprecierea activitatii economice. Se identifica punctele critice ale indeplinirii planului (restrictii in utilizarea resurselor), ale actiunii cu caracter de noutate, cu grad mare de complexitate, se evidentiaza abaterile potentiale fata de plan, locul si momentul aparitiei lor, probabilitatea transformarii lor in abateri reale si stabilirea masurilor preventive care se impun.

e). Sinteza in referatul de analiza ofera posibilitatea stabilirii concluziilor de ansamblu privind laturile pozitive si negative ale rezultatelor economice si financiare ale intreprinderii. Pe baza cunoasterii factorilor si cauzelor abaterilor rezultatelor economico-financiare de la nivelul planificat sau fata de o perioada luata ca baza de calcul, se elaboreaza masurile pentru imbunatatirea situatiei.

In acest mod se ofera conducerii intreprinderii variante multiple de imbunatatire a situatiei, pentru a se lua o decizie optima. In functie de decizia adoptata si de conditiile perioadelor viitoare, se elaboreaza previziunea situatiei economico-financiare a intreprinderii

5. UTILIZATORII RAPOARTELOR DE ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA

Utilizatorii informatiilor furnizate de analiza se impart in doua categorii, si anume:

utilizatorii interni, adica managerii firmei

utilizatorii externi, adica creditorii, investitorii, partenerii comerciali (furnizorii, clientii) ai firmei si statul

Managerii entitatii economice, indiferent de nivelul lor ierarhic, monitorizeaza in permanenta activitatea firmei. Informatiile furnizate de analiza economico-financiara trebuie sa stea la baza fundamentarii deciziilor operative, curente si strategice viitoare privind traiectoriile de urmat: expansiunea sau restringerea portofoliului de afaceri, gestionarea serviciului datoriei in parametrii proiectati etc.

Resursele financiare pot fi obtinute de catre o entitate economica in doua modalitati: prin imprumuturi acordate de creditori (de regula, bancile) si prin investitii de capital (investitorii publici si privati). Ambele categorii de resurse financiare includ un anumit tip de risc, si anume:

imprumuturile presupun riscul imprumuturilor neperformante (firma este incapabila sa faca fata rambursarii creditelor)

investitiile de capital presupun riscul neincasarii dividendelor si riscul scaderii cursului actiunilor la Bursa

Creditorii intreprinderii acorda imprumuturi pentru investitii si pentru activitatea curenta. Fundamentarea deciziei de creditare se face in mod diferit in functie de tipul imprumutului, astfel:

pentru imprumuturile pe termen scurt, creditorul este interesat de lichiditatea intreprinderii, adica de capacitatea acesteia de a face fata platilor pe termen scurt

pentru imprumuturile pe termen lung, creditorul este interesat de starea de solvabilitate financiara si rentabilitate economica.

Investitorii achizitioneaza actiuni ale entitatii economice avand un scop dublu:

sa incaseze un dividend mai mare decat rata dobanzii pe piata financiara

sa speculeze valoarea titlurilor la Bursa

In acest sens ei sunt interesati de rentabilitatea financiara si de cotatia titlurilor la Bursa.

Partenerii comerciali ai intreprinderii (furnizorii si clientii) urmaresc scopuri diferite in utilizarea informatiilor furnizate de analiza, astfel:

furnizorii sunt interesati, pe de o parte, de masura in care entitatea economica isi poate achita datoriile conform clauzelor contractuale, iar, pe de alta parte, de mentinerea ca un clien fidel. Furnizorii isi asuma atat riscul comercial, cat si riscul acordarii de credite neperformante.

clientii sunt interesati de vandabilitatea intreprinderii, adica de masura in care aceasta poate sa-si onoreze obligatiile contractuale in ceea ce priveste livrarea/prestarea produselor/serviciile, si daca entitatea economica va ramane un potential furnizor in viitor. Riscul asumat de catre clienti este un risc comercial, mai ales atunci cand ei avanseaza sume in intreprindere (clienti-creditori).

Statul, prin organele sale financiare specializate, este interesat de analiza corecta a activitatii intreprinderii in vederea incasarii impozitelor si taxelor in conformitate cu legislatia financiar-fiscala in vigoare. Statul isi asuma riscul neincasarii la termen a obligatiilor financiar-fiscale ale agentului economic.

Toti utilizatorii prezentati anterior, folosesc atat informatiile furnizate de analiza postfaptica, cat si de cea curenta. De asemenea, ei sunt interesati si de potentialul viitor al entitatii economice si de riscul asociat acestuia. Astfel, performantele precedente constituie adesea un barometru util pentru evaluarea performantelor viitoare. De aceea, orice partener al intreprinderii este interesat sa cunoasca trendul vanzarilor precedente, a cheltuielilor, a profitului, a cash-flow-ului si a duratei de recuperare a investitiei.

Aceste trenduri ofera o imagine completa asupra performantelor manageriale trecute si se constituie intr-un posibil sistem de analiza pentru evaluarea performantelor viitoare ale firmei. In plus, o analiza a pozitiei curente a firmei evidentiaza ce active sunt utilizate in afaceri, ce datorii trebuie achitate, care este starea monetara a firmei, care este raportul intre creante si obligatii si cat de actualizat este patrimoniul firmei. Din acest motiv, consideram ca cunoasterea performantelor trecute si pozitia curenta sunt deosebit de importante pentru evaluarea performantelor viitoare.

Potentialul viitor al unei intreprinderi poate fi evaluat cu ajutorul unor metode si instrumente de predictie a comportamentului in afaceri a acesteia. In acest sens, cu ajutorul metodelor de actualizare la inflatie a rezultatelor, a metodelor de analiza a cursurilor viitoare, a metodelor de predictie a starii de crestere si a starii de faliment se evalueaza urmatoarele tinte:

daca cresterea economica a entitatii economice poate fi sustinuta, pe baza evolutiei criteriilor de performanta, randamentul capitalului propriu, rata dividendelor si rata profitului reinvestit

evolutia cotatiei la Bursa a actiunilor intreprinerii cu ajutorul urmatorilor indicatori: cursul actiunii, castigul pe actiune

riscul de faliment, care poate fi prognozat cu ajutorul ratelor indatorarii sau modelelor specifice.