Problema metodei in economie

Problema metodei in economie

Metodologia stiintei economice prezinta caracteristica unei metode proprii de cercetare si vadita interdisciplinaritate, produs al interferentei stiintelor exacte cu psihologia, filosofia, politica, istoria, stiintele juridice, sociologia etica, estetica.

Lupta pentru metoda in economie se duce pe fundalul dezbaterii pentru metoda de cercetare in general.

Pe fondul unor dezbateri generale, in economie au existat si s-au confruntat abordari de tip fizico-mecanicist, biologico-organicist si de tip psiho-sociologic.

Conceptia fizico-mecanicista priveste fenomenul economic ca pe unul fizic, incercand sa descopere in economie legi si principii similare celor fizice. Ca agent economic, omul este privit ca o marime invariabila in spatiu si timp, comportamentul sau fiind considerat o marime data.

Conceptia biologico-organicista cauta sa analizeze fenomenul economic in contextul legilor vietii organice.

"Partile componente ale economiei sociale pot fi asemuite cu partile principale ale corpului uman, cu organele care se refera la nutritie, la crestere si la dezvoltare".[1] Aceasta conceptie scoate omul din ecuatiile matematice.

Un reprezentant al fiziocratilor, J.B. Say, afirma ca:

Conceptia psiho-sociologica se deosebeste de celelalte prin faptul ca priveste omul concomitent si ca obiect si ca subiect al economiei. Analiza fenomenului economic se orienteaza progresiv si, mai ales, spre aspectele calitative, subiective, psihologice.

Unitatea inductie - deductie reprezinta o cale de cercetare economica.

Inductia este modul de a rationa, trecand de la particular la general, pornind de la observarea unor fenomene.

Deductia realizeaza operatiunea intelectuala de intelegere a unor manifestari sau fenomene plecand de la principiul sau esenta acestora, modul de a cerceta economia recand de la general la particular.

Metoda inductiv - deductiva implica parcurgerea a trei etape:

observarea faptelor;

emiterea unor explicatii generale;

legarea faptelor pornind de la cauza la efect si invers si deci formularea de principii, de legi.

In schema alaturata se redau legaturile dintre economia reala si teoria economica.

Dupa cum se poate observa, in cercetarea economica, specialistii in domeniu pot sa actioneze atat dinspre teorie spre fapte, cat si dinspre fapte spre teorie.

Abstractia stiintifica implica concentratia atentiei asupra unei laturi spre a o analiza, facand abstractie de celelalte laturi, realitatea economica fiind concretizata intr-un simbol - o notiune, un concept, o categorie economica.

Unitatea dintre analiza si sinteza.

Analiza inseamna descompunerea, dezmembrarea fenomenului, procesul de cercetare in elementele sale componente, ca parti necesare ale intregului.

Sinteza presupune unirea elementelor analizate separat in cadrul intregului unitar, legat prin resorturi interne si desemnarea acestuia printr-un simbol.

Unitatea dintre metoda istorica si cea logica de analiza economica.

Metoda istorica inseamna reflectarea, descrierea si fixarea faptelor si evenimentelor, asa cum s-au petrecut ele in timp.

Cercetarea logica este aceea care presupune trecerea de la abstract la concret.

Unitatea analizei cantitative si calitative implica abordarea cercetarii tinand cont de conexiunile dintre actele si faptele economice in paralel cu o buna cunoastere a legilor de miscare a economiei.

Activitatea A:

Indicati corect care dintre aprecierile urmatoare se refera la obiectul stiintei economice:

a) studiaza politicile specifice ale statelor lumii;

b) este stiinta eficientei activitatii umane;

c) studiaza problema rationalitatii utilizarii resurselor;

d) studiaza modul de comportare a oamenilor in legatura cu alocarea si utilizarea resurselor limitate pentru satisfacerea nevoilor nelimitate.

Activitatea B:

Folosindu-va de criterii teoretice, precum si de argumente istorice, incercatii delimitarea obiectului de studiu al economiei politice, in cadrul stiintei economice contemporane. Formulati noua paradigma a economiei politice.