Piata de capital - Functiile pietei de capital, Piata primara si piata secundara de capital, Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu

Piata de capital – reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin intermediul carora capitalurile disponibile si dispersate din economie sunt dirijate catre entitati publice si private care au nevoie de fonduri suplimentare. Practic, piata de capital creeaza legatura intre emitentii de valori mobiliare si potentialii investitori. Aceasta legatura se realizeaza prin intermediari. Piata de capital este indispensabila fiecarei economii. O functionare corespunzatoare a ec nationale presupune existenta unei piete de capital viguros si consolidate care sa permite satisfacerea in totalitate sau in cea mai mare parte a nevoilor financiare ale emitentilor.

De-a lungul timpului , s-au conturat 2 idei (conceptii) referitoare la capital:

• Conceptia anglo-saxona – potrivit careia piata de capital este formata din: piata monetara, piata asigurarilor, piata financiara.
• Conceptia europeana – piata de capital este formata din: piata monetara, piata ipotecara si piata financiara.

Trasaturile pietei de capital:

1. piata de capital este o piata deschisa, tranzactiile au un caracter public, iar plasamentele sunt deschise masei mari de investitori
2. produsele pietei de capital sunt instrumente financiare care asigura o finantare pe termen mediu si lung.
3. valorile mobiliare sunt negociabile si transferabile.
4. tranzactionarea valorilor mobiliare se realizeaza prin intermediari.

Functiile pietei de capital:

• Functii principale
• Atragerea economiilor populatiei – piata de capital este cea care mobilizeaza excesul de venituri ale populatiei si il directioneaza catre agentii economici care au nevoie de resurse suplimentare. Conditia esentiala a mobilizarii o constituie atractivitatea (randamentele oferite)
• Stimuleaza participarea persoanelor fizice si juridice la formarea sau majorarea capitalului social al societatii comerciale.
• Faciliteaza intalnirea dintre cererea si oferta de capital atat pe piata de capital primara cat si pe piata de capital secundara.
• Reorienteaza si restructureaza sectoarele economiei nationale in sensul ca va valida acele activitati profitabile si ii va determina pe investitori sa isi mobilizeze disponibilitatile catre aceste sectoare.
• Este un barometru al economiei nationale si mondiale. Bursa sesizeaza orice modificare in sens pozitiv sau negativ a trendului economiei.
• Functii auxiliare:
• Faciliteaza investitiile – aceasta functie deriva din functia principala de restructurare a sectoarelor
• Reduce riscul investirii in titluri financiare
• Permite obtinerea unor castiguri la intervale mai mari sau mai mici de timp.

Indeplinirea corespunzatoare a functiilor pietei de capital presupune existenta unor conditii precum:

1. asigurarea unei lichiditati corespunzatoare  pietei si a titlurilor.
2. eficienta sporita a operatiunilor – in sensul existentei unor costuri scazute legate de emisiunea si tranzactionarea titlurilor.
3. transparenta pietei – presupune obtinerea si existenta unor informatii care sa asigure o informare corecta a tuturor participantilor.
4. adaptabilitatea – presupune ca piata, reglementarile si instrumentele sale sa se adopte rapid si eficient la conditiile economico-financiare noi.
5. corectitudinea operatiilor – presupune o reglementare viguroasa a operatiunilor derulate pe piata.

Cererea si oferta de capital reprezinta componentele esentiale ale pietei de capital.

Cererea de capital exprima nevoia de fonduri a entitatilor juridice de natura societatilor financiare, societatilor comerciale, institutiilor publice.

Aceasta cerere de capital difera de la un agent economic la altul in functie de obiectivul pe care doreste sa-l realizeze.

Cererea de capital se materializeaza prin imprumut obligatar, emisiune de actiuni etc.

Oferta de capital provine de la persoanele fizice si juridice care dispune de fonduri peste nevoile proprii. Acestia doresc sa isi plaseze economiile in anumite instrumente care sa le ofere un randament ridicat. Ele devin astfel investitori.

Investitorii sunt de 2 feluri:

• investitori individuali
• investitori institutionali

La randul lor, investitorii individuali se impart in 2 categorii:

investitori activi (realizeaza plasamente pe termen scurt in scopul speculatiei)

investitori pasivi care realizeaza plasamente pe termen lung

Atat cererea cat si oferta de capital sunt supuse unor riscuri cum ar fi:

• Riscul optional – apare atunci cand un investitor se decide pe ce piata sa investeasca (moneda sau capital) sau riscul plasamentului intr-o anumita societate.
• Riscul afacerii – riscul care provine din tipul de afacere dezvoltata de intreprinzator.
• Riscul pietei – riscul generat de fluctuatia preturilor.
• Riscul de lichiditate – apare atunci cand un anumit titlu nu se poate tranzactiona, nu se poate transforma in bani din anumite motive.
• Riscul legislativ si politic – provine din modificarile legislative si instabilitatea politica.

Structura pietei de capital. In general piata de capital este structurata dupa cum urmeaza:

a) Dupa modul de producere si comercializare a valorilor mobiliare:

Piata primara – unde se tranzactioneaza titluri nou emise

Piata secundara – unde se tranzactioneaza titluri anterior emise pe piata primara.

b) Dupa obiectul tranzactiei

Piata actiunilor

Piata obligatiunilor

Piata contractelor la termen

Piata optiunilor

c) Dupa modul de formare a preturilor

piata de licitatie – presupune existenta unui intermediar

piata de negociere – unde vanzatorii si cumparatorii negociaza direct.

d) Dupa momentul finalizarii tranzactiilor:

piata la vedere (spot sau imediata) – tranzactiile si finalizarea lor se realizeaza in 1 maxim 2 zile.

Piata la termen – presupune finalizarea tranzactiilor (contractelor) la o data ulterioara intelegerii. Aceasta piata este speculativa, existand 2 categorii de speculatori: a la hausse; a la baisse.

Piata primara si piata secundara de capital.

Piata primara de capital reprezinta piata pe care se tranzactioneaza titluri nou emise.

Practic aici are loc prima vanzare a valorilor imobiliare.

Se caracterizeaza prin existenta unui singur vanzator (emitentul) si printr-un singur pret (pretul este unic), pret de vanzare.

Practic, aceasta piata creeaza legatura intre emitentul de valori mobiliare, (cel care exprima cererea de capital) si detinatorul de capital (cel care exprima oferta de capital)

Modalitatea prin care se realizeaza transferul dreptului de proprietate este una din urmatoarele:

o  Oferta publica de vanzare – are loc atunci cand un emitent de valori mobiliare face cunoscuta in mass-media intentia de a pune in circulatie valori mobiliare si de a acumula capital. presupune parcurgerea a 7 etape:

1. Pregatirea si planificarea ofertei – in cadrul ei, emitentul face niste studii de fezabilitate si eficienta in urma carora decide daca va lansa sau nu oferta.

2. intocmirea prospectului de emisiune – emitentul va furniza informatii generale despre activitatea desfasurata, capitalul social, numarul de actiuni, actionari semnificativi, precum si despre valoarea mobiliara pusa in circulatie.

3. inaintarea prospectului de emisiune catre CNVM si analiza acestuia – in cadrul ei emitentul prin reprezentatul sau va inainta comisiei nationale de valori imobiliare prospectul de emisiune; daca el indeplineste conditiile legale va fi avizat favorabil.

4. publicarea emisiuni – dupa ce emitentul a primit avizul CNVM, va face publica emisiunea impreuna cu caracteristicile acestuia. Se va preciza si perioada de valabilitate a emisiunii.

5. subscrierea titlurilor – etapa in care doritorii-persoane fizice si juridice (subscriptorii) – isi exprima intentia de a achizitiona titlurile. Se va intocmi un tabel centralizat al subscriptorilor.

6. alocarea si distribuirea – etapa in care dupa ce titlurile au fost subscrise sunt distribuite subscriptorilor (noilor proprietari)

7. raportarea catre CNVM – este etapa in care emitentul dupa expirarea ofertei publice de vanzare, subscrierea si distribuirea titlurilor va intocmi un raport referitor la emisiune (nr de titluri subscrise, valoarea imprumutului)

o  Oferta publica de cumparare – exprima intentia unei persoane fizice si/sau juridica de a achizitiona actiuni/obligatiuni. Propunerea este adresata in mod direct de catre ofertant emitentului; spre deosebire de oferta de vanzare, oferta publica de cumparare presupune parcurgerea a 4 etape:

1. etapa preliminara – CNVM aproba oferta publica de cumparare

2. oferta propriu-zisa – etapa in care oferta este valabila iar emitentul ii poate da sau nu curs. Oferta se considera initiata in momentul publicarii ei intr-un ziar.

3. expirarea ofertei – dupa scurgerea perioadei de valabilitate, ofertantul va platii sumele corespunzatoare achizitionarii titlurilor.

4. inchiderea ofertelor – oferta este considerata inchisa la 7 zile dupa ultima data de valabilitate ofertantul; trebuie sa inainteze in aceasta perioada un raport catre CNVM.

o  Oferta publica de schimb

Piata secundara de capital

• este piata pe care se tranzactioneaza valori mobiliare emise pe piata primara de capital
• acest tip de piata permite transferarea valorii mobiliare  emise pe termen mediu si lung in lichiditate imediata.

Caracteristicile cele mai importante se refera la:

• concentreaza in acelasi loc cererea si oferta de capital
• se aproprie cel mai mult de modelul pietei cu concurenta perfecta, prin reglarea libera a cererii si ofertei
• pretul se formeaza in mod liber, ca urmare a interactiuni dintre cerere si oferta (pret si cantitate de echilibru)
• este un barometru al nevoii de capital si al starii de sanatate al economiei (daca nu este speculativa piata).

Cadrul juridic si institutional specific pietei de capital

Functionarea corespunzatoare a pietei de capital presupune existenta si ingemanarea a 3 componente:

1. componenta legislativa – reprezentata de legi, regulamente si instructiuni care reglementeaza modul de desfasurare a activitatii pe piata de capital.
2. componenta institutionala – reprezentata de cadrul institutional specific pietei de capital; ex: comisii de val mobiliare, burse de valori, fonduri de investitii, soc de investitii si servicii financiare.
3. instrumentele pietei de capital – fac obiectul pietei de capital. Sunt reprezentate de valorile mobiliare; ex: actiuni, obligatiuni etc.

Cadrul legislativ specific pietei de capital din Romania:

• in Rom, piata de capital este reglementata dpdv juridic de legea 297/2004
• permite alinierea pietei de capital din Romania cu pietele de capital din UE
• se raspunde astfel cerintelor din cap IV de negociere Libera circulatie a capitalurilor.
• Legea def cadrul organizatoric, modul de realizare a operatiunilor, controlul si supravegherea lor.
• Alaturi de legea specifica pietei de capital, intalnim o serie de reglementari si instructiuni, care au menirea de a face functionala legea, de a permite desfasurarea corespunzatoare a tranzactiilor.

Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.

Reprezinta autoritatea in materie de piete de capital din Romania.

E o institutie autonoma subordonata Parlamentului.

Practic, CNVM reglementeaza, autorizeaza, supravegheaza si controleaza activitatea de pe piata de capital.

Rolul CNVM se manifesta in 2 directii:

1. sustinerea pietei de capital. Se realizeaza prin:

mentinerea si sustinerea cadrului necesar dezvoltarii pietelor reglementate

asigurarea si mentinerea trasaturilor fundamentale ale pietei (transparenta, corectitudine, egalitate de tratament in informare)

promovarea increderii in: pietele reglementate si investitiile si instrumentele financiare

crearea cadrului necesar functionarii corecte, eficiente, transparente a pietelor reglementate

2. protectia investitorilor si a celorlalti participanti la piata se realizeaza prin:

asigurarea lor impotriva practicilor neloiale, abuzive si frauduloase

prevenirea fraudei si asigurarea integritatii pietelor

adoptarea unor masuri care sa previna riscul sistemic de piata

asigurarea transparentei si a unei informari corecte a investitiilor

Activitatea de reglementarea a CNVM se indreapta in 2 directii:

1. alinierea pietei la standardele UE, prin implementarea unor directive specifice ale Comisiei Europene, care vizeaza ofertele publice, pietele de instrumente financiare si practicile de piata acceptate.

2. functionarea corespunzatoare a pietei de capital in forma actuala.

Bursa de Valori Bucuresti BVB

A fost infiintata in anul 1995 prin decizia CNVM. In perioada interbelica, in Romania, a existat o bursa de valori care a fost inchisa de sistemul comunist. La inceput BVB a functionat ca o asociatie, insa o data cu adoptarea legii 279/2004 si-a modificat statutul juridic si a devenit societate pe actiuni. In prezent, administrarea bursei se realizeaza de Comitetul Bursei.

Rolul BVB pe piata de capital:

• furnizeaza o piata reglementata si organizata, necesara tranzactionarii valorilor mobiliare
• contribuie la cresterea lichiditatii valorilor mobiliare
• contribuie la formarea unor preturi care sa reflecte corelatia dintre cerere si oferta
• disemineaza informatiile cu privire la preturi si tranzactii catre public.

Principiile BVB:

1. accesibilitatea – bursa se angajeaza sa asigure un acces egal pentru toate societatile membre si pentru toate societatile emitente listate.

2. informare – bursa se obliga sa informeze corect si in timp real toti participantii cu privire la aspectele ce tin de desfasurarea normala si corecta a activitatii.

3. principiul etici pietei – bursa isi propune sa functioneze a i investitorii si toti participantii sa aiba incredere in obiectivitate, transparenta si corectitudinea operatilor.

4. principiul neutralitatii – bursa se angajeaza sa actioneze echidistant fata de toti participantii la piata.

Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu

Este prima bursa din Romania autorizata sa organizeze si sa administreze piete pentru tranzactionarea instrumentelor derivate. In consecinta obiectul principal de activitate al BMFMS il reprezinta administrarea pietelor reglementate de instrumente financiare precum si activele conexe legate de acest obiect de activitate in conformitate cu reglementarile CVM-ului.

Reglementarea si administrarea pietelor consta in :

1. elaborarea, implementarea si aplicarea reglementelor privind conditiile si procedurile de admitere, excludere si suspendare a participantilor si a instrumentelor derivate de la tranzactionare.
2. stabilirea conditiilor si a procedurilor de tranzactionare in conformitate cu prevederile legale si reglementarile CVM-ului; totodata se vor stabili si obligatiile pe care trebuie sa le indeplineasca participantii.
3. elaborarea si implementarea procedurilor legate de modul de determinare si publicare a preturilor si a cotatilor.
4. adoptarea masurilor necesare inclusiv dpdv tehnic care sa conduca la derularea intr-un mod regulat si ordonat a tranzactiilor.
5. administrarea si diseminarea catre publicul larg a tuturor informatiilor legate de instrumentele derivate modul de formare a pretului, de realizare a tranzactiilor etc.
6. elaborarea si implementarea mecanismelor si a sistemelor care sa asigure protectia informatiilor confidentiale cat si protectia sistemului informatic.
7. asigurarea si adoptarea unor masuri care sa permita stocarea in siguranta a informatilor, a fisierelor si a bazelor de date astfel incat acestea sa poata fi accesate in permanenta.

Obiectul principal de activitate al BMFMS il constituie tranzactionarea contractelor futures si a optiunilor. In prima parte a activitatii desfasurate majoritatea tranzactiilor aveau ca suport valutele (€, $). In ultimi ani mai ales dupa 2005 ponderile cele mai mari le au tranzactiile cu suport SIF (SIF2 SIF5 SIF3), RRC, BRK, SNP, AMO.

BMFMS este compusa dintr-o banca, cateva societati de servicii de investitii financiare SSIF si agentii de brokeraj.

Societatile de servicii de investitii financiare reprezinta intermediarii de pe piata de capital. Aceste societati realizeaza legatura dintre emitentii de valori mobiliare (detinatori de valori mobiliare) si investitori. Rolul acestor intermediari este acela de a mobiliza si distribui capitalurile si valorile mobiliare, de a contribui la formarea preturilor, la transformarea titlurilor in lichiditati si invers. Activitatea SSIF-urilor este reglementata prin legea 297/2004 si prin regulamente specifice cum ar fi regulamentul 15/2005, regulamentul 9/2004 modificat etc.

Pentru ca o societate se servicii de investitii financiare sa fie autorizata de CNVM aceasta trebuie sa indeplineasca cateva conditii:

1. sa fie constituita ca SA.
2. sa aiba ca obiect unic de activitate serviciile de investitii financiare.
3. sa aiba un sediu social
4. sa aiba un capital adecvat (in conformitate cu prevederile legale)
5. sa aiba angajati atestati si bine pregatiti profesional.

Obiectul de activitate autorizat al SSIF-urilor.

1. vanzare cumparare de valori mobiliare in contul clientilor.
2. preluare, transmitere ordine clienti in vederea executari lor prin alte SSIF.
3. consultanta privind instrumentelor financiare, achizitiile, preluarile sau strategiile de investitii pe piata de capital.
4. activitatile de intermediere se poate realiza prin negociere sau prin licitatii.
5. modalitati de intermediere:
1. metoda plasamentului garantat
2. metoda celei mai bune executii
3. metoda totul sau nimic
4. metoda stand-by
5. metoda plasamentului asigurat
6. metoda olandeza
7. metoda licitatiei competitive.

Instrumente specifice pietei de capital

Functionarea corespunzatoare a pietei de capital presupune existenta a 3 componente:

• componente legislativa (juridica)
• componenta institutionala
• componenta instrumentala

In conformitate cu directivele UE sfera de cuprindere a instrumentelor financiare este larga si are in vedere atat instrumente specifice pietei de capital cat si instrumente specifice pietei monetare. Rolul pietei monetare este acela de a furniza capital pe termen scurt in timp ce rolul pietei de capital este acela de a furniza capital pe termen mediu si lung.

Categorii de instrumente financiare specifice pietei de capital:

1. valorile mobiliare – in cadrul acestei categorii sunt incluse in special actiunile si obligatiunile. Sunt titluri financiare negociabile tranzactionabile pe o piata reglementata.
2. instrumente financiare derivate – reprezinta toate contractele futures si de optiuni (call si put). Se caracterizeaza prin faptul ca reprezinta intelegeri realizate la un moment dat cu o scadenta ulterioara in cadrul contractelor futures in timp ce optiunile reprezinta contractele intre vanzator si cumparator care dau dreptul celui din urma de a vinde sau cumpara un contract.
3. instrumente financiare altele decat cele mobiliare: titlurile de participare la organismele de participare la organismele de plasament colectiv.

Actiunile. Actiunea reprezinta valoarea mobiliara cea mai tranzactionata pe piata de capital. Este un titlu reprezentativ al raportului societar.

Prezinta urmatoarele particularitati:

1. este o fractiune a capitalului social a unei societati. Nu poate fi emisa sub valoarea nominala.
2. in Romania valoarea nominala a unei actiuni este de cel putin 0,1 RON.
3. actiunea este indivizibila (nu se poate fractiona sau imparii)
4. confera detinatorului o serie de drepturi si obligatii
5. toate actiunile ale aceleiasi societati au valoare egala (cu anumite exceptii)
6. pot fi emise doar prin respectarea actului constitutiv
7. sunt liber transferabile si negociabile
8. sunt fungibile (sunt de acelasi fel, au aceleasi caracteristici)

Drepturile si obligatiile actionarului

Drepturi:

• dreptul de participare la AGA
• dreptul de a fi informat cu privire la societatea comerciala
• dreptul de a fi ales in organele de conducere
• dreptul de a primi dividendele
• dreptul de a solicita convocarea AGA
• dreptul de a solicita explicatii consiliului de administratie
• dreptul de a ataca in justitie hotararile AGA
• dreptul de a primii partea cuvenita in urma lichidarii

Obligatii:

• de a varsa capitalul subscris
• de a respecta actul constitutiv si hotararile AGA
• de a raspunde (suporta) pierderile pana la concurenta aportului.

Clasificarea actiunilor:

A. dupa modul de identificare a detinatorului:

actiuni nominative – au inscrise pe ele numele si datele de identificare ala detinatorului. Ele se pot instraina doar prin transcrierea in registrul actionarilor a tranzactiei

actiuni la purtator – nu specifica numele detinatorului, sunt liber transferabile.

2. Dupa drepturile pe care le genereaza:

Actiuni ordinare – nu dau drepturi speciale detinatorilor. Acestea se caracterizeaza prin faptul ca permit acestora participarea la AGA, dreptul de vot, dreptul de a incasa dividendele doar dupa ce au fost platite dividendele corespunzatoare actiunilor preferentiale

Actiuni preferentiale – dau detinatorului dreptul de a primi dividendele in mod preferential in raport cu detinatorii de actiuni ordinare. Datorita statutului lor acestea se tranzactioneaza cu o anumita prima (cu un pret mai mare decat in cazul actiunilor ordinare). Sunt considerate valori mobiliare cu venituri fixe.

Evaluarea actiunilor si a sistemului economic financiar (indicatorii de la seminar)

Obligatiunile – reprezinta o valoare mobiliara emisa pe termen mediu si lung prin care emitentul se obliga sa plateasca la anumite intervale de timp o dobanda numita cupon iar la scadenta sa rascumpere titlul.

Ca si actiunea si obligatiunea este o valoare mobiliara negociabila pe piata de capital.

Clasificare:

1. dupa modul de identificare a purtatorului:
1. obligatiuni nominative (inscris numele si datele de identificare ale detinatorului)
2. obligatiuni la purtator (nu se precizeaza identitatea detinatorului)
2. dupa forma:
1. obligatiuni materializate
2. obligatiuni dematerializate
3. dupa tipul de venit adus:
1. cu dobanda (cupon)
2. cupon 0
4. dupa protectia oferita:
1. obligatiuni garantate
2. obligatiuni negarantate
5. dupa modul in care se raporteaza la actiuni:
1. obligatiuni convertibile
2. obligatiuni warant
6. dupa emitent:
1. obligatiuni de stat
2. obligatiuni municipale
3. obligatiuni corporative

Principalele componente ale obligatiunii:

1. Emitentul persoana juridica care lanseaza imprumutul obligatar si care se obliga sa plateasca dobanda si sa rascumpere titlul.
2. Capitalul de baza reprezinta suma exprimata intr-o anumita moneda pe care emitentul doreste sa o imprumute.
3. Cuponul reprezinta dobanda pe care trebuie sa o plateasca la anumite intervale de timp emitentul.
4. Scadenta reprezinta la care emitentul se obliga sa ramburseze capitalul de baza datorat.

Caracteristicile obligatiunilor:

1. Reprezinta fractiuni din capital. Daca actiunea reprezinta fractiuni din capitalul social, obligatiunea reprezinta o fractiune ale imprumuturilor.
2. Asigura un venit fix sub forma de cupon.
3. Nu confera drept de vot in AGA asa cum se intampla cu actiunea
4. Durata de viata (durata imprumutului obligatar) este limitata spre deosebire de actiuni care sunt emise de regula pe o perioada nedeterminata.
5. Detinatorul obligatiunii este creditor al emitentului.
6. In comparatie cu actiunea riscul prezentat de obligatiune este mult mai mic.

Forme ale valorii obligatiunilor.

• Valoarea nominala VN =
• Pretul de emisiune + reprezinta pretul cu care se pune in circulatie obligatiunea. In anumite situatii pretul este mai mic de watt valoarea nominala pentru ca obligatiunea sa fie mai atractiva pentru investitori. In aceasta situatie diferenta dintre pretul de emisiune si valoarea nominala se numeste prima de emisiune.

PE = VN – pe (prima de emisiune)

• Cuponul (dobanda). C = VN * d in situatia in care dobanda se plateste odata pe an. Daca dobanda se plateste in transe cuponul C =  unde n = nr de zile.
• Dobanda neta = dobanda efectiv primita de catre investitori

C_N = C (1-i)i = rata de impozitare

• Costul rambursarii – exprima pretul cu care este rambursata obligatiunea (se mai numeste si prima de rambursare. Prima de rambursare = valoarea de rambursare – pretul de emisiune)  PR = VR – PE
• Cursul obligatiunii – arata la ce pret se poate vinde o obligatiune pe piata de capital la un moment dat C =

Tipuri de obligatiuni :

Obligatiuni convertibile – obligatiuni care dau dreptul detinatorului lor dar nu si obligatia de a schimba obligatia de a schimba cupoanele ramase cu un numar prestabilit de actiuni ordinare. Prin natura lor aceste obligatiuni sunt instrumente hibride specifice atat pietei monetare cat si pietei de capital. In momentul in care se emite o astfel de obligatiune se stabileste pretul de conversie adica pretul cu care o obligatiune se schimba in actiune.

Obligatiuni warant – obligatiuni standard care au un numar prestabilit de warante atasate. Fiecare warant da dreptul detinatorului dar nu si obligatia de a cumpara un numar convenit din actiunile detinatorului. Pretul cu care se realizeaza acest schimb este numit pret de executare a warantului. Ca si obligatiunile convertibile si acestea sunt tot instrumente hibride.

Obligatiuni cu cupon 0 – obligatiuni care nu aduc venit detinatorului sub forma de dobanda. Caracteristica lor principala este acea ca sunt emise la un pret mai mic decat valoarea nominala platita la scadenta.

Obligatiunile garantate – obligatiunea prin care emitentul garanteaza imprumutul cu activele sale. Aceste obligatiuni sunt cele mai sigure deoarece permite investitorului sa-si recupereze creantele prin vanzarea activului.

Obligatiunile de stat – obligatiunea emisa de autoritatea publica centrala (guvern) cu scopul finantarii unor investitii de anvergura.

Obligatiunile municipale – obligatiunile emise de autoritatea publica locala cu scopul finantarii unor proiecte de importanta locala.

Obligatiunile corporative – sunt emise de catre societatile comerciale private care au ca principal scop finantarea activelor sale (proiectelor de investitii).

Instrumentele financiare derivate.

Spre deosebire de valorile mobiliare tranzactionate la vedere instrumentele financiare derivate presupune existenta a 2 momente distincte, momentul t₀ in care se stabileste pretul, cantitatea si scadenta si momentul t₁ cand are loc executia contractului incheiat in t₀. principalele produse derivate sunt:

forword

Contractele futures

options

Contractul forword repr o intelegere intre 2 parti, emitent si detinator, convenita in momentul t₀, prin care detinatorul se angajeaza sa cumpere un activ de baza la o data viitoare denumita data expirarii sau data livrarii. Pretul de vanzare al contractului forword are aceiasi semnificatie cu pretul de executie al optiunilor insa detinatorul contractului forword nu are posibilitatea de a alege intre a cumpara sau nu activul de baza. El nu plateste in avans nici un fel de prima. Contractele forword se incheie pentru metale, produse energetice, rate ale dobanzii, cursuri de schimb etc.

Avantaje

• Fixeaza preturile pentru date viitoare
• Partile implicate pot solicita garantii (colaterale)
• Ambele parti pot obtine castiguri din astfel de contracte.

Dezavantaje

• Contractele forword nu sunt tranzactionate la bursa
• Implica un risc de credit pentru ambele parti
• Nu sunt negociabile, iar atunci cand contractul este initiat el nu are nici o valoare deoarece reprezinta un simplu acord de vointa intre parti.

Contractele futures reprezinta un angajament standardizat intre 2 parti: vanzator si cumparator prin care se stabileste in momentul initial conditiile contractuale referitoare la pret, cantitate si scadenta, urmand ca la un moment ulterior numit scadenta sa se realizeze executia contractului.

Obiectul unor astfel de tranzactii il constituie activele suport. Se pot incheia contracte pt marfuri (commodity futures) sau pentru activele financiare (financial futures).

Avantaje

• Contractele futures sunt standardizate si negociabile la bursa.
• Atat vanzatorul cat si cumparatorul sunt protejati de catre casa de compensatie prin depunerea unei marje.
• Permit realizarea unui heading in raport cu piata la vedere.

Dezavantaje

• Au un puternic caracter speculativ.

Mecanismul tranzactionari la bursa

Tranzactionarea valorilor mobiliare si a instrumentelor derivate pe pietele reglementate presupune existenta unui mecanism format din: emitenti, intermediari, reglementari de tranzactionare si logistica de tranzactionare, investitori. Pentru ca o sc comerciala sau financiara sa fie cotata la bursa, ea trebuie sa respecte si sa indeplineasca anumite conditii, procedura de admitere la bursa presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1. intocmirea dosarului de admitere. Dosarul de admitere trebuie sa cuprinda informatii generale si economico-financiare despre emitent pe ultimii 3-5 ani.
2. asumarea unor obligatii de catre emitent. Acesta trebuie sa indeplineasca cateva cerinte:

Sa puna la dispozitia pietei un pachet de actiuni.

Sa informeze in prealabil bursa cu privire la modificarile survenite in activitatea firmei

Sa prezinte rapoarte financiare trimestriale.

Emiterea valorilor mobiliare sa respecte normele interne si internationale.

3. examinarea si aprobarea cererii de admitere de catre organul specializat al bursei.

Pentru ca o S.C. sa fie admisa la cota bursei ea trebuie sa se inscrie in una din urmatoarele categorii: categ I, II, III si categoria internationala. Cele mai tranzactionate sunt societatile din categ I si II.

Pentru ca o S.C. sa fie admisa la una din aceste categorii trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte generale si specifice.

Cerintele generale se refera la:

1. societatea sa-si desfasoare activitatea in conditiile legii.
2. sa fie o societate comerciala care a incheiat o oferta publica de vanzare de actiuni in vederea admiterii la tranzactionare in urma unui raport (prospect aprobat de CNVM)
3. sa indeplineasca conditiile prevazute de legea pietei de capital in ceea ce priveste capitalizarea bursiera anticipata. Aceasta capitalizare trebuie sa fie de cel putin 1 mil €. De asemenea societatile trebuie sa fi intocmit si publicat rapoarte financiare pe ultimii 3 ani
4. sa depuna la BVB prin intermediul societatilor initiatoare toate documentele cerute de aceasta institutie
5. sa plateasca tarifele si comisioanele solicitate de BVB.
6. sa desemneze 2 persoane care sa asigure o legatura permanenta intre BVB si emitent.
7. sa adere la conditiile si termenii angajamentului de admitere.

Pe langa aceste conditii generale pentru ca o societate sa fie admisa la categoria I trebuie sa mai indeplineasca cateva conditii specifice:

1. actiunile sa fie distribuite public la cel putin 2000 de actionari.
2. valoarea capitalurilor proprii din ultimul exercitiu financiar sa fie de cel putin 8 mil€.
3. sa realizeze profit pe ultimii 2 ani.
4. sa prezinte un plan de afaceri pe urmatorii 2 ani.

Pentru a fi admisa la categoria a II-a o SC pe langa conditiile generale trebuie sa respecte un criteriu (conditie specifica) legata de capitalul propriu care trebuie se fie de cel putin 2 mil€.

Tranzactionarea la BVB. Se realizeaza printr-un sistem electronic ce permite efectuarea ordonata si transparenta a tranzactiilor. Acest sistem functioneaza in regim integrat cu sistemul electronic de compensare – decontare. Derularea operatiunilor se realiza prin sistemul HORIZON inlocuit in ultimii 2 ani de sistemul ARENA.

Principalele notiuni cu care opereaza bursa:

1. Piata bursiera (bursa) reprezinta sistemul compus din mai multe sectiuni de piata care functioneaza independent, insa in anumite conditii poate sa functioneze si interdependent.
2. Piata principala reprezinta piata de referinta pentru fiecare simbol.
3. Simbolul reprezinta instrumentul financiar care se tranzactioneaza  la bursa
4. Simbol – Piata - reprezinta asocierea unui anumit simbol cu o anumita piata.
5. Clientul reprezinta pers fizica sau juridica care are un cont deschis la un participant.
6. Ordinul la bursa – reprezinta instructiunile pe care le da clientul agentului de bursa. Acesta se refera la vanzarea sau cumpararea unui simbol de bursa. Acesta se refera la vanzarea sau cumpararea unui simbol.
7. Agentul de bursa reprezinta persoana specializata si autorizata sa presteze servicii financiare.
8. Tranzactie bursiera – reprezinta contractul de vanzare cumparare
9. Participantul este societatea de servicii de investitii financiare.

Ordinele la bursa sunt introduse de catre agentul de bursa. Trebuie respectate anumite conditii, acestea se refera la:

1. ordinul de cumparare in nume propriu (house) de catre SSIF presupune ca acesta sa nu afecteze capitalul propriu minim net ce trebuie mentinut de catre participant .
2. ordinul de cumparare dat de catre client presupune ca in contul acestuia sa se afle suma necesara.
3. ordinul de vanzare presupune existenta in cont a instrumentelor financiare
4. ordinul clientului trebuie executata conform principiului celei mai bune executii.

Principalele ordine date la bursa:

1. ordinul la piata (market) – este ordinul de vanzare sau de cumparare la cel mai bun pret oferit de piata.
2. ordinul limita (limit order) - este ordinul care exprima pretul maxim de cumparare sau pretul minim de vanzare.
3. ordinul stop (stop loss order) – este ordinul care are ca scop limitarea pierderilor
4. ordinul stop limita (stop limit) – este ordinul stop care la tranzactionare devine limita. Ex: vinde la 15000 cu limita la 14000. cumpara la 15000 cu limita la 16000
5. ordinul day – este ordinul care este valabil doar in ziua in care a fost transmis.
6. ordinul open este ordinul care ramane deschis pana in momentul executiei sau clientul il retrage sau anuleaza.

Valabilitatea ordinelor la bursa: un ordin ramane valabil la bursa pana:

1. este executat
2. expira termenul de valabilitate
3. este suspendat sau retras de catre agentul de bursa
4. este anulat de catre sistem ca urmare a faptului ca nu se mai incadreaza in limite.

Principalele tipuri de piete:

1. piata regular (principala) este piata de tip order-driven cu tranzactionare automata. Tranzactionarea se face pe baza introducerii ordinelor individuale de vanzare cumparare. Este segmentul de piata din care se colecteaza preturile de inchidere3e, se realizeaza statisticile iar preturile intra in componenta indicilor BVB. Se tranzactioneaza de regula blocuri de 100 de actiuni. Nu are restrictie tehnica pentru valori minime si maxime.
2. piata Odd Lot este piata de tip order driven cu tranzactionare automata. Accepta ordine stricte sub 100A. Ordinele de vanzare se executa integral
3. piata Deal este piata cu negociere electronica directa. Se tranzactioneaza volume si valori mari. Un deal presupune negocierea directa intre 2 clienti individuali.

Finantarea

Credite

Leasing

Finantare pe piata de capital

AutofinanatareaSurse Externe (emisiuni de actiuni, imprumut obligatar)

Finantare prin intermediul programelor

externe

1. Aspecte generale privind proiectele cu finantare externa: referitor la conceptul de proiect de-a lungul anilor s-au conturat mai multe definitii. In lini mari prin proiect intelegem un plan sau o schema.

Proiectul. Def:

a) Reprezinta o activitate care se desfasoara conform unui plan prestabilit in vederea atingerii unor obiective bine determinate intr-o anumita perioada de timp.

b) Proiectul reprezinta o serie de activitati interconditionate desfasurate intr-o maniera organizata cu un punct de plecare si un punct final bine stabilite in vederea obtinerii unor rezultate specifice definite printr-o serie de obiective clare.

c) Proiectul presupune o serie de activitati desfasurate intr-o succesiune logica care au in vedere indeplinirea obiectivelor stabilita de beneficiar sau client.

Elementele esentiale care trebuie retinute din aceste definitii se refera la obiective, activitati, rezultate, termene

Termen

Comisia europeana face distinctia intre proiect si program. Programul conform comisiei europene reprezinta o masura luata de aceasta in favoarea unei tari sau a unui grup de tari. Ex programul PHARE.

Programul consta intr-un nr de activitati ce vor fi realizate si suportate printr-un angajament financiar extras din bugetul comisiei europene.

Sursa de finantare a programului o constituie fondul de finantare. Programul face obiectul unui memorandum financiar individual care are ca scop implementarea ajutorului din partea comisiei europene intr-un anumit domeniu. Ex: infrastructura, dezvoltarea durabila, sanatate, reconversie profesionala.

Prin comparatie cu proiectul programul reprezinta primul nivel al subdiviziunii unui program care in anumite situatii poate contine mai multe subproiecte. Planificarea si realizarea activitatilor necesare indeplinirii obiectivelor proiectului presupune un ansamblu de tehnici si instrumente specifice managementului de proiect. Notiunea de management de proiect nu este deloc intamplatoare datorita caracteristicilor si complexitatii proiectului.

Principalele caracteristici ale unui proiect:

a) Complexitatea – este data de natura proiectului si ansamblul activitatilor ce trebuie realizate pentru a realiza obiectivele propuse.

b) Coordonarea si controlul activitatilor din cadrul proiectului. Se impune ca urmare a complexitatii activitatilor desfasurate

c) Ciclul de viata al proiectului reflecta perioada de desfasurare a proiectului. Se poate intinde de la cateva saptamani la cateva luni sau cativa ani.

d) Interdependenta proiectului. Proiectul este strans legat de activitatea firmei sau a ONG-urilor intrepatrunzandu-se cu acestea.

e) Unicitatea – fiecare proiect este unic prin natura sa, prin activitate, prin solicitant etc.

f)  Mobilizarea presupune mobilizarea unor resurse financiare, materiale si umane.

Managementul de proiect

Def.

a) Mg de proiect presupune un ansamblu de procese dinamice care se desfasoara intr-un cadru bine organizat in care se organizeaza si utilizeaza resursele necesare intr-o maniera organizata si structurata cu scopul realizarii unor obiective precis definite.

b) Mg de proiect consta in planificarea, coordonarea, conducerea si controlul proiectului pe durata ciclului de viata a acestuia ai sa se realizeze obiectivele proiectului in termenele, cu costurile si la calitatea stabilita.

c)

Managementul de proiect

Termen

Principalele criterii ale managementului de proiect.

a) Obiectivele trebuie sa fie clare, concise si compatibile

b) Sa fie orientat spre schimbare (sa conduca la o imbunatatire a activitatilor si la o potentare a efectelor)

c) Are un caracter multidisciplinar. Presupune cunostinte ec, de drept, tehnici si creativitate.

d) Are un caracter novator (aduce o inovatie si un plus de cunoastere intr-un anumit domeniu)

e) Orientare spre control

f)  Orientat spre performanta

g) Are un caracter complet

h) Este flexibil.

Atunci cand se vorbeste de management de proiect avem in vedere pe de o parte proiectul in ansamblul sau dar si domeniu privit pe domenii de activitate

Se poate remarca astfel managementul scopului proiectului, managementul resurselor umane, managementul timpului, managementul riscului, managementul informatiei si managementul calitatii.

a) Managementul scopului proiectului presupune stabilirea precisa a scopului proiectului precum si actualizarea si remedierea acestuia atunci cand situatia o impune.

b) Managementul utilizarii timpului presupune planificarea riguroasa a activitatii, a utilizarii resurselor, intuirea problemelor care ar putea sa apara pe parcursul realizarii proiectului si care ar putea sa afecteze termenul de realizare a acestuia.

c) Managementul resurselor umane presupune planificarea riguroasa a resurselor umane, asigurarea faptului ca angajatii cunosc activitatile pe care trebuie sa le desfasoare, timpii de realizare ale acestora, functiile pe care trebuie sa le indeplineasca. Un management adecvat al resurselor umane presupune anticiparea si stingerea conflictelor de munca, formarea unui leadership.

d) Managementul riscului presupune identificarea potentialelor riscuri legate de proiect. Analiza impactului producerii unui anumit risc asupra proiectului, pregatirea unei strategii reactive in cazul producerii anumitor riscuri.

e) Managementul informatiei presupune informarea prompta si corecta a tuturor celor care sunt indreptatiti sa primeasca astfel de rapoarte (stake-holderii). Continutul informatiei trebuie sa permite obtinerea unei imagini reale cu privire la ce se petrece in firma. Un mg al informatiei adecvat presupune crearea unui circuit informational optim.

f)  Managementul calitatii vizeaza aprecierea calitatii proceselor, a produselor si a serviciilor desfasurate in cadrul proiectului dar si asigurarea si mentinera acestei calitati. Un management adecvat de proiect contribuie la obtinerea unor avantaje semnificative cum ar fi:

Un control mai bun al utilizarii resurselor

O calitate ridicata a bunurilor si serviciilor

Realizarea unor relatii de parteneriat viabil cu furnizorii si clientii

Cresterea eficientei activitatii desfasurate

Factorii care influenteaza managementul de proiect

Activitatea desfasurata in cadrul proiectului sunt influentati de o serie de factori interni si externi care pot efectua pozitiv sau negativ activitatea firmei sau a organizarii

Factori interni:

a) Evaluarea eronata a resurselor

b) Planificarea defectuoasa a proiectului

c) Planificarea defectuoasa a aprovizionarii si desfacerii

d) Modificari ale structurii resurselor materiale si umane

e) Viabilitatea organizatorica (tine de modul de organizare a proceselor si activitatii desfasurate in cadrul proiectului

Factori externi:

a) Factori naturali (conditii naturale de mediu, antropice etc)

b) Activitati economice externe

c) Reactia societatii - a oamenilor care pot fi afectati in mod direct sau indirect de catre proiect.

d) Factorii politici care vizeaza implementarea sau nu a unor masuri ce pot face operationale anumite programe.

Tipologia proiectelor

In literatura de specialitate sunt intalnite 3 categorii de proiecte:

a) Proiecte industriale – proiecte de mare anvergura care inglobeaza fonduri semnificative si care au ca scop dezvoltarea unui sector, a unei ramuri sau a unei zone. Astfel de proiecte vizeaza industria extractiva, prelucratoare, de constructii, hoteliera etc.

b) Proiectele de management sunt proiectele care vizeaza activitati specifice managementului care au ca scop identificarea metodelor care permit obtinerea unor performante economico-sociale superioare prin tehnici manageriale.

c) Proiectele de cercetare sunt proiectele care presupune mobilizarea unor fonduri importante; au ca principal scop identificarea si descoperirea de noi tehnologii, metode si inventii care sa conduca la promovarea progresului tehnic, la bunastare economica si sociala.

Principali termeni folositi in proiectele de finantare externa.

1. Finantatorul – reprezinta institutia care se va ocupa (asigura) finantarea proiectului. La nivelul UE se constituie fonduri care su ca scop finantarea anumitor programe. Nici un program nu se poate derula daca nu este prevazuta o sursa de finantare a acestuia.

2. Beneficiarul – reprezinta persoana juridica iar in unele cazuri fizica (artistii) care beneficiaza de finantare. Ca persoane juridice pot beneficia de finantare societatile comerciale, institutiile publice si ONG.

3. Bugetul proiectului – prin buget se intelege un plan financiar in care sunt prevazute venituri si cheltuieli. In cadrul costului proiectului se regasesc urmatoarele categorii de cheltuieli:

a. salarii directe si indirecte

b. contributii legate de salarii

c.  diurne

d. cheltuieli legate de transport (intern si extern)

e. cheltuieli cu echipamentele si tehnologiile (tehnica de calcul, masini, piese de schimb etc)

f.  cheltuieli legate de management, consultanta, promovare

Aceste cheltuieli trebuie in totalitate acoperite din veniturile incluse in proiect (venituri ale finantatorului si veniturile proprii). Ex. in cazul unei campanii de combatere a fumatului. Veniturile in cadrul proiectului vor fi reprezentate de: venituri din program 8000€, veniturile solicitantului 2000€. Veniturile proprii pot provenii din: sponsorizari, donatii etc.

4. Programul de finantare reprezinta interfata dintre fond si proiect. In cadrul programului se fac referirii legate de obiectivele programului, solicitantii eligibili, activitatii eligibile, conditii de finantare, termenele de depunere etc. de asemenea fiecare program prezinta un ghid sau un manual de utilizare. Anexele sunt parti integrate de program, una din cele mai importante fiind cererea de finantare.

5. Fondul de finantare – arata de unde anume se finanteaza programul. Intre fondul de finantare si finantator nu se trece semnul egal. Ex. fondul de finantare: Fondul european pentru dezvoltare rulara; finantatorul: comisia europeana.

6. Acqvis – ul comunitar reprezinta cadrul juridic aplicabil proiectului (legislatia specifica)

7. Memorandumul de finantare – reprezinta un acord in care se realizeaza finantarea.

8. Licitatie – sunt organizate licitatii deoarece resursele sunt limitate. Vor avea castig de cauza proiectele cele mai bune.

9. Dosarul de candidatura – reprezinta toata documentatia (documentatie specifica) pe care trebuie sa o intocmeasca si sa o respecte solicitantul.

10.  Evaluarea – reprezinta procesul prin care este analizat si punctat un proiect.

11.  Eligibilitatea sau neegibilitatea – prin eligibilitate se intelege incadrarea solicitantului in anumiti parametri care ii permite acestuia sa apeleze la anumite fonduri externe.

12.  Grupul tinta – reprezinta comunitatea careia i de adreseaza proiectul.

13.  Indicatorii proiectului – au menirea de a puncta viabilitatea proiectului.

14.  Factorii externi – factorii care influenteaza proiectul(derularea si rezultatele acestuia)

15.  Relevanta proiectului – scoate in evidenta care este importanta proiectului.

Echipa si parteneriatul in proiectele de finantare externa.

Un loc aparte in ceea ce permite proiectului cu finantare externa il ocupa managementul de proiect. Fiecare proiect presupune realizarea unor activitati specifice in cadrul carora un rol aparte revine resurselor umane.

Orice proiect presupune existenta unui coordonator sau a unui sef de proiect. Rolul primordial al acestuia este acela de coordonare a echipei si activitatile acesteia. Orice manager de proiect va incerca sa formeze o echipa relativ omogena, membrii acesteia urmand sa-si cunoasca in detaliu responsabilitatile individuale.

Energiile acestora vor fi convergente si au ca scop realizarea obiectivelor proiectului. Proiectele actuale se caracterizeaza printr-un triplu caracter colectiv.

1. grupul tinta
2. parteneriatul
3. echipa

Dintre cele trei dominant este spiritul de echipa. In cadrul proiectului membrii echipei au rolul de a-si indeplini sarcinile, de a desfasura activitati creative si de a contribui la obtinerea rezultatelor finale.

Ca regula generala in cadrul unui proiect este multidisciplinaritatea (pregatirea in domenii diferite a membrilor echipei). De asemenea ar fi indicat ca intre membrii echipei sa nu existe discrepante in ceea ce priveste pregatirea profesionala si capacitatea de munca. Pentru succesul echipei ar fi bine ca liderul (seful de proiect) sa nu provina din domeniul de activitate al proiectului.

Un alt principiu se refera la primordialitatea proiectului si anume spiritul echipei (echipa) se subordoneaza proiectului si obiectivele acestuia.

In centrul echipei este plasat managerul care actioneaza ca un centru neuronal de primire si transmitere a informatiilor.

Succesul unui proiect este dat si de succesul structurii echipei:

1. modul in care sunt selectati membrii echipei si managerul

2. succesul proiectului este invers proportional cu disponibilitatile valorice ale nivelului inteligentei membrilor echipei.

3. performanta individuala, practica apropiata a membrilor echipei mareste sansa de succes a acesteia.

Un rol important in cadrul proiectelor il are creativitatea si inteligenta. O viziune moderna asupra aspectului tridimensional al acestuia:

inteligenta intelectuala

inteligenta emotionala

inteligenta parteneriala.

Prin inteligenta intelectuala intelegem nivelul de dezvoltare al inteligentei calculat ca raport intre varsta mintala si varsta cronologica. Un IQ peste 140 scoate in evidenta o persoana supradotata.

In ceea ce priveste inteligenta emotionala aceasta se refera la abilitatea individului de a percepe cat mai corect emotiile si de a le exprima, de a avea sau genera sentimente, de a cunoaste sau promova traire. Un rol important in acest sens il joaca afectivitatea, empatia si responsabilitatea sociala.

Inteligenta parteneriala evidentiaza capacitatea individului de a relationa cu ceilalti. In cadrul unui proiect acest tip de inteligenta este foarte importanta depasind chiar inteligenta intelectuala. Persoanele irascibile, introvertite dezvolta cu greu relatii de parteneriat cu semenii lor.

In cadrul proiectului un manager adecvat presupune valorificarea urmatoarelor aspecte:

1. abilitatea de a folosii inteligenta emotionala ca sursa de energie pozitiva pentru membrii echipei

2. abilitatea de a aplana conflictele

3. capacitatea de a folosii sentimentele si emotiile membrilor echipei ca variabile ale proiectului ce ar putea sa potenteze rezultatul acestuia

4. crearea unui mediu de stabilitate motivant si stimulent pentru membrii echipei.

Parteneriatul in cadrul echipei:

1. parteneriat clasic

2. federatia

3. consortiu

Aspecte privind managementul si bugetul de proiect.

Ciclul de viata al proiectului

Managementul timpului

Managementul riscului

Ca orice activitate care presupune un inceput si un sfarsit si proiectul reprezinta o anumita durata de realizare. Aceasta durata este cunoscuta sub numele de durata de viata a proiectului.

Se poate face o analogie si cu ciclul de viata al produsului care cuprinde 4 etape:

Lansare

Perioada de avant

Maturitatea

Declin

Insa ciclul de viata al proiectului este mult mai complex datorita specificului proiectului, activitatii desfasurate, persoanelor implicate. Specialistii in domeniu au identificat 6 etape ale ciclului de viata a proiectului.

1. Initierea si conceperea proiectului. Consta in precizarea modalitatii de aplicare a strategiilor firmei. In cadrul acestei etape sunt cunoscute obiectivele si prioritatile programului de finantare. Se creioneaza astfel justificarea proiectului.

2. Determinarea obiectivelor si formarea parteneriatului. Consta in planificarea precisa a obiectivelor proiectului, atat a obiectivelor generale cat si a obiectivelor specifice. Se realizeaza de asemenea o analiza de impact prin care se decide succesul sau insuccesul proiectului in raport cu obiectivele acestuia. Tot in cadrul acestei etape sunt alesi partenerii. Alegerea acestora prezinta o importanta deosebita pentru proiect deoarece acestia impreuna cu solicitantul pun in practica (realizeaza) proiectul.

3. Formarea echipei si redactarea proiectului

Formarea echipei – aceasta etapa presupune realizarea urmatoarelor aspecte:

identificarea modului de realizare a proiectului

atribuirea responsabilitatilor

planificarea temporara a activitatilor

realizarea metodologiei

diseminarea (propagarea) rezultatelor

obtinerea rezultatelor

Redactarea proiectului presupune completarea tuturor documentelor necesare intocmirii dosarului de candidatura. Cea mai ampla este cererea de finantare. In cadrul acestuia putem identifica urmatoarele cerinte:

titlul proiectului

solicitantul

capacitatea de a realiza proiectul

scopul proiectului

descrierea activitatilor

metodologia

durata si planificarea activitatilor

rezultatele preconizate

bugetul proiectului

efectele multiplicatoare.

4. Evaluarea presupune aprecierea gradului in care sunt realizate obiectivele, impactul pe care proiectul il are asupra grupului tinta, rezultatelor. Evaluarea proiectului este realizata de o echipa de experti care puncteaza proiectul (criteriile pe care acesta trebuie sa le indeplineasca).

5. implementarea proiectului – este etapa in care dupa ce proiectul a fost evaluat si aprobat, acesta este transpus in practica. Redactarea proiectului este o etapa separata de implementare a acestuia. Responsabil de implementarea proiectului este managerul de proiect si echipa sa.

6. diseminarea – etapa in care informatiile si rezultatele proiectului sunt facute publice sau indreptate catre grupul tinta.

Componentele structurale ale proiectului.

1. managementul armonizarii activitatilor – presupune initierea si dezvoltarea corelata a activitatilor si introducerea acestora intr-un plan.

2. managementul ariei de cuprindere – presupune localizarea proiectului; amplasamentul acestuia. Se delimiteaza astfel aria de cuprindere si se optimizeaza in raport cu costurile, timpul si calitatea.

3. managementul timpului – presupune programarea si inlantuirea in timp a operatiilor. Pentru fiecare activitate se aloca o perioada; in permanenta trebuie verificat daca aceasta perioada este respectata.

4. managementul costului – presupune programarea riguroasa a resurselor si stabilirea costurilor. Fiecare activitate este consumatoare intr-o masura sau alta de resurse, iar in bugetul proiectului trebuie incluse toate costurile care contribuie la realizarea obiectivelor si la obtinerea rezultatelor scontate.

5. managementul calitatii – implica definirea unor standarde de calitate care sa fie relevante pentru proiect.

6. managementul riscului – este etapa prin care sunt analizate si elaborate strategii cu privire la diminuarea si eliminarea riscurilor

7. managementul echipei – presupune toate activitatile specifice determinate de formarea, organizarea, responsabilitatea si conducerea echipei.

8. managementul comunicarii si informational – vizeaza toate activitatile legate de comunicare si circuit informational.

9. managementul achizitiilor – presupune programarea tuturor activitatilor care au legatura cu achizitia de bunuri si servicii.

Managementul timpului.

Reuneste procesele care asigura realizarea proiectului in limitele de timp stabilite precum si succesiunea etapelor intr-un mod logic si cu o derulare intr-o perioada de timp bine stabilita. Managementul timpului poate fi sinonim cu planificarea (planificarea activitatilor intr-o perioada de timp).

Planificarea timpului si a activitatilor se realizeaza cu ajutorul diagramelor. Aceste diagrame prevad activitatile desfasurate, durata acestora precum si responsabili.

Doua principii sunt fundamentale in momentul in care se intocmeste o diagrama:

1. activitatile de scurta durata sunt incluse in activitatile de lunga durata.

2. principiul nivelului detalierii activitatilor. Potrivit acestui principiu activitatile trebuie detaliate in mod corespunzator iar fiecareia dintre acestea i se atribuie un responsabil.

Timpul unui ciclu complet de realizare a unui proiect este alcatuit din 5 timpuri specifice de timp:

1. set-up time (timpul de reglare) – timpul pe care echipa il petrece asteptand ca o sarcina sa fie programata sau acceptata.

2. process time (timpul de procesare) – timpul in care aceasta resursa este accesata.

3. stand by time (timpul de asteptare) – timpul in care echipa isi asteapta randul pentru a avea acces la o sarcina.

4. wait time – timpul in care echipa asteapta o alta echipa pentru a genera impreuna un anumit stadiu al proiectului.

5. idle time (timpul de inactivitate) – timpul in care echipa nu face nimic.

Managementul riscului in cadrul proiectului cu finantare externa.

Riscul desemneaza probabilitatea cu care s-ar putea produce un eveniment care sa afecteze activitatea desfasurata in cadrul proiectului.

Managementul riscului intr-un proiect de finantare externa reuneste procesele prin care sunt identificate si evaluate riscurile atat din punct de vedere cantitativ cat si calitative, precum si modalitatile de contracarare a acestora. Sunt mai multe aspecte care s-ar putea constitui in factorii de risc in cadrul unui proiect (calitatea produselor sau a proiectului) modul in care este intocmit bugetul proiectului, modul in care sunt exploatate resursele proiectului, modul in care au fost afectate resursele proiectului etc.

Bugetul proiectelor cu finantare externa.

Orice activitate economica sau sociala consumatoare de fonduri presupune intocmirea unui plan financiar sau a unui buget in care sunt prevazute veniturile si cheltuielile specifice.

Procesul bugetar reprezinta un ansamblu de actiuni si masuri intreprinse cu scopul concretizarii financiare a proiectului. Sunt parcurse urmatoarele etape:

1. elaborarea parteneriatului

2. redactarea proiectului

3. aprobarea bugetului

4. executia bugetului

5. incheierea exercitiului bugetar

6. controlul bugetului

In bugetul de venituri si cheltuieli sunt prevazute toate veniturile si toate cheltuielile care concura la realizarea proiectului. Trebuie respectate ca si in cazul bugetului public sau a bugetului intreprinderii urmatoarele principii:

economicitate

eficienta

eficacitate

Ca tipologie bugetul se imparte in 3 categorii:

bugetul pe categorii de cheltuieli care include costurile de personal, costurile directe si costurile indirecte.

bugetul pe categorii de cheltuieli si activitati in care sunt precizate atat activitatile cat si cheltuielile specifice.

bugetul pe surse de finantare care grupeaza cheltuielile pe categorii de surse de finantare

Cele mai uzuale se refera la:

cheltuieli cu personalul

cheltuieli legate de transport si diurna

cheltuieli cu materialele (echipamente si tehnologie)

cheltuieli legate de consultanta, publicitate, marketing, diseminare.