Piata creditului. Piata titlurilor financiare (Piata de capital).

Piata creditului. Piata titlurilor financiare (Piata de capital).

1. Piata creditului

Creditarea este o operatiune prin care un ofertant pune la dispozitia unui client capitalul necesar sau garantia de care are nevoie.

Operatiunea de creditare poate satisface diferite obiective si poate imbraca forme diferite.

Piata de credit pune fata in fata ofertantii si cei care necesita un credit. Ofertantii de credit sunt institutiile de creditare iar solicitantii de credit - toti agentii economici persoane fizice si juridice.

1.1. Ofertantii de credit

Oferta de credit presupune ca institutiile de creditare sa dispuna de resurse suficiente. Gajul trebuie sa contina garantii suficiente. Oprima categorie de resurse este comparabila cu cea a agentilor economici iar o a doua categorie de resurse este specifica doar institutiilor de credit.

I.Resursele comparabile cu cele ale agentilor economici

Aceasta prima categorie regrupeaza resursele in aceiasi maniera ca procurarea lor de catre agentii economici (resursele provenite din productie, imprumuturi si din valori mobiliare).

Resursele obtinute din productie sunt fonduri care sunt obtinute de la serviciile financiare proprii (dobanzi, comisioane).

Resursele obtinute din imprumuturi ale institutiilor de creditare pot proveni din trei origini principale:

1. Operatiuni la termen cu titlurile de proprietate

Exista 3(trei) tehnici principale care permit institutiilor de credit sa mobilizeze capitalurile de titluri de proprietate :

prima tehnica este vanzarea (institutiile de credit obtin finantare vanzand titlurile unui cumparator - vanzatorul isi rezerva dreptul de a rascumpara ulterior titlurile. Operatiunea se situeaza la mijloc intre vanzare definitiva si imprumut);

a doua tehnica este vanzarea cu promisiune de rascumparare (diferenta fata de prima tehnica este scadenta care aici nu mai exista, pentru vanzator, numai un drept, dar si o constrangere);

a treia tehnica este depozitul de pensii (institutiile care doresc o refinantare, o obtin contra unui comision, a unei garantii).

2. Emisiunea de titluri mobiliare

In al doilea rand, resursele imprumuturilor institutiilor de credit pot rezulta din emisiunea de titluri mobiliare (actiuni, obligatiuni).

3. Imprumutul in alb

Este vorba de o operatiune clasica de imprumut pentru un partener care nu cere comision pentru titlurile in garantie.

Resursele valorilor mobiliare

Se disting doua categorii : vanzarea de titluri si produsele financiare.

Vanzarea de titluri

Institutiile care cauta refinantare pot vinde titluri de creanta din valori mobiliare. Vanzarea poate lua o forma simpla sau de a resconta. In acest al doilea caz, ea este definitiva.

Particularitatea rezida in faptul ca, rambursarea creantei va fi inapoiata de catre cel ce o detine la scadenta.

Produsele financiare

La fel ca si alti agenti economici, institutiile financiare folosesc plasamentele financiare, unde produsele vin in completarea resurselor.

II. Resursele de origine specifica

O a doua categorie de resurse sunt resursele specifice institutiilor de credit :

- depozitele de plasamente depuse de catre clienti;

- creanta monetara.

1.2. Depozitele si plasamentele clientilor

Depozitele si plasamentele efectuate de catre clienti se subdivid i doua categorii :

depozitele la vedere facilitate, in principal, prin cecuri;

plasamentele.

Depozitele la vedere facilitate prin cecuri sunt :

conturile de cecuri (conturile de depozit) ale persoanelor fizice;

conturile curente (conturile bancare ale intreprinderilor sau ale personelor fizice).

Plasamentele

Plasamentele se impart in plasamente la vedere si plasamente la termen.

Plasamentele la vedere sau depozitele la vedere nemobilizate prin cecuri sunt conturile pe carnete (carnete de economii sau carnete bancare ordinare).

In general, aceste forme permit celor care fac economii sa depuna in functie de un termen, sumele pe care le doresc.

Aceste economii le sunt disponibile in permanenta si pot fi transferate intr-un cont de cecuri, Ele sunt remunerate.

Plasamentele la termen cuprind :

Conturile la termen sau depozitele la termen (fondurile au o limita minima si sunt depozitate in conturi blocate, deci nu sunt disponibile pana la scadenta - o luna pana la 5 ani).

In schimb sunt remunerate.

- Titlurile de creanta nenegociabile, care sunt :

- bonurile de casa (documente prin care o banca in schimbul unui depozit recunoaste datoria sa de a rambursa cu dobanda la o anumita fata fie depunatorului, fie beneficiarului desemnat);

- bonurile de economii (sunt definite asemanator bonurilor de casa dar difera prin personalitatea emitentului - nu numai banci ci si casele de economii, precum si prin durata cat si prin modalitatea de rambursare).

- Titlurile de creanta negociabile, care sunt emise doar de institutiile de credit :

- certificate de depozit;

- bonurile institutiilor financiare specializate;

- bonurile societatilor financiare.

- Produse de economii contractuale, care sunt :

- planurile de economii pentru locuinte;

- contractele de economii deschise la diferite societati de economii;

- carnetele de economie a intreprinderilor.

- Planurile populare de economii (PEP).

1.3. Garantiile legate de credit

Operatia de creditare supune institutiile care ofera credit la diferite riscuri (cel care imprumuta poate fi in imposibilitate de plata sau sa ramburseze la termen imprumutul - de aici apare necesitatea garantiilor).

Garantiile depind de riscul asumat, Se pot distinge creditul personal si creditul real.

Creditul personal este acordat in functie de calitatile celui care cere imprumut (aprecierea se face tinand cont doar de situatia financiara - capacitatea sa de rambursare a imprumutului).

Creditul real se acorda tinand cont de obiectul imprumutului.

Aprecierea se face pe baza : interesului operatiunii, sansele de succes - modalitatile de productie, comercializare practicate; perspectivele pietei, rentabilitate.

Un studiu se face tinand cont , atat de aspectele reale cat si cele personale. Se disting garantii reale si garantii personale.

Siguranta personala

Ele sunt sub forma cautiunii si gajului.

Cautiunea este angajamentul facut de un tert, de a executa debitorul in cazul neindeplinirii obligatiilor.

Gajul este forma particulara de cautiune.

Garantia reala poate lua forma de ipoteca, privilegiu, drept de retinere, drept de amanetare.

Ipoteca este actul prin care debitorul, proprietar al unui imobil, acorda creditorului in garantia creditului, dreptul de a sechestra si vinde imobilul.

Dreptul de retinere este o proprietate a debitorului, constand in retinerea , pe timpul rambursarii, a proprietatii debitorului.

Amanetarea este contractul prin care debitorul pune un activ in posesia creditorului, in garantia datoriei pe care o are. Este vorba de "gaj", daca activul este mobiliar, si de "ipoteca", daca este imobiliar.

Privilegiu este o garantie asupra activelor mobiliare si imobiliare care poate fi asociata cu un privilegiu.

Privilegiu este prioritatea de rambursare pe care o are un creditor in raport cu altii.

1.4. Forme de credit

Se disting :

creditul pentru particulari;

creditul pentru intreprinderi;

creditul administratiei publice.

Creditele pentru particulari servesc trei obiective principale :

trezoreria, consumul si locuinta.

Creditele de trezorerie iau forma facilitatii de casa sau a imprumuturilor personale exceptionale sau permanente.

Facilitatea casei de bani sau autorizarea de cont este autorizarea de a lua un cont de cec debitor.

Imprumutul personal ordinar - cand contul de cecuri al clientului este creditat cu o suma convenita rambursabila la scadente lunare cu o dobanda stabilita.

Imprumutul personal permanent sau creditul circulant consta in punera la dispozitie in permanenta pe un cont diferit de conturile de cecuri, a unei sume transferabile pe conturi de cecuri utilizabile la dorinta clientului.

Se percepe dobanda doar pe fractiunea utilizata, iar rambursarea se efectueaza pana la scadenta in rate lunare.

Creditul de consum este acordat cumparatorilor de bunuri de consum de catre societatile de credit prin documentatia oferita de vanzatorii de bunuri de consum.

Creditul imobiliar este oferit pentru dezvoltarea societatii prin organisme financiare de stat, sau de banci sub forma imprumuturilor conventionale si ,respectiv, imprumuturi pentru locuinte prin conturile de economii pentru locuinte.

Creditele acordate intreprinderilor

Creditele de trezorerie

Facilitatea data de casele de bani - se efectueaza pe aceleasi principii ca si pentru particulari.

Creditele financiare de stoc

In aceiasi maniera, tehnica specifica este "warrantul".

Aceasta constituie pentru intreprindere, obligatia de a pune marfa in magazinele universale controlate de stat.

Fiecare deponent primeste o recipisa care este atasata la buletinul de gaj denumit warrant.

Warrantul nu are nicio valoare daca este atasat recipisei, pe cand, daca nu este atasat el devine buletin de gaj.

Warrantul este un efect care nu poate fi rascumparat de banca.

El este suportul creditelor de stoc.

Creditul pentru investitii

In aceiasi maniera, formulele specifice sunt acelea de creditul de inchiriere si imprumutul pasiv.

Creditul de inchiriere este operatiunea prin care o institutie de credit lanseaza intentia de a cumpara un capital si de a-l inchiria unei intreprinderi, care poate rascumpara imprumutul, cu valoarea reziduala a lui.

Imprumutul pasiv este un credit pe termen lung, unde remuneratia este fixa. El se realizeaza prin aportul de fonduri proprii.

Finantarea comertului exterior

Este vorba de finantarea importurilor si a exporturilor.

Creditul administratiei publice

Creditul administratiei publice locale ia aspecte care se aseamana cu creditul intreprinderilor.

Creditul colectivitatilor locale

Colectivitatile locale pot sa recurga la credite, la care concura diverse societati de credit.

Ofertele cele mai semnificative provin din creditul, urmat cu o mica amploare de alte societati, printre care se pot cita in mod special creditul agricol si cel mutual.

2. Piata titlurilor financiare (Piata de capital)

2.1. Locul si rolul pietei de capital in economie

Piata financiara, in ansamblu creeaza conditiile fundamentale prin care economiile, prin intermediul plasamentului, sunt dirijate in vederea sustinerii si stimularii cresterii economice.

Pe piata financiara au loc tranzactii de capital si credite; include imprumuturi pe termen scurt, imprumuturi de capital si tranzactii de proprietate.

Piata de capital reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin intermediul carora capitalurile disponibile si dispersate in economie sunt dirijate catre agenti economici sau catre orice alte entitati publice si private solicitatoare de fonduri.

Din punct de vedere al sferei sale de cuprindere, in literatura de specialitate, s-au structurat doua conceptii referitoare la piata de capital : conceptia anglo-saxona si conceptia continental-europeana (de origine latina).

In conceptia anglo-saxona, piata de capital formeaza impreuna cu piata monetara ceea ce se numeste, piata financiara.

In acest concept, piata de capital este sinonima cu piata valorilor mobiliare (securities market) si asigura investirea capitalurilor pe termen mediu si lung.

Piata monetara realizeaza atragerea si plasarea capitalurilor pe termen scurt prin intermediul pietei interbancare, a pietei scontului, a pietei efectelor de comert, pietei certificatelor de depozit etc.

In conceptia continental-europeana, piata de capital are o structura complexa, care cuprinde :

piata monetara;

piata ipotecara;

piata financiara.

Piata monetara este piata capitalurilor pe termen scurt si mediu fiid reprezentata de piata interbancara si de piata titlurilor de creante negociabile.

Pe piata interbancara opereaza Banca de Emisiune, banci comerciale, bancile specializate, trezoreria publica, casele de economii, care au calitatea de creditori, dar si de debitori in cazul completarii fondurilor proprii.

Pe piata piata titlurilor de creante negociabile, operatorii sunt toti agentii economici.

Instrumentele negociabile sunt :

certificatele de depozit (titluri negociabile ce atesta existenta unui depozit in cont);

biletele de trezorerie de trezorerie (emise de societati comerciale, cu exceptia institutiilor de credit);

bonurile de tezur (emise de trezoreria publica);

titlurilor pe termen scurt (emise de institutii si societati financiare).

Piata ipotecara este o piata specifica constructiei de locuinte, pe care actioneaza organismele ce acorda imprumuturi sub forma crediturilor imobiliar, casa de refinantare care asigura reintregirea fondurilor bancilor creditoare si bancile de ipotecare.

Acestea emit bilete ipotecare a caror valoare nominala este egala cu marimea imprumuturilui acordat persoanelor particulare care solicita creditul necesar constructiei de locuinte.

Biletele ipotecare se transforma in lichiditati prin vanzarea lor pe piata de capital.

Pentru rambursarea creditului, la scadenta, beneficiarul imprumutului cumpara de pe piata biletele ipotecare de o valoare egala cu cea a creditului primit, plus dobanda aferenta acestuia.

Piata financiara este piata capitalurilor pe termen lung, pe care se emit si se tranzactioneaza valori mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de capitaluri.

Piata financiara este cea pe care se cumpara si se vand active financiare, fara a fi schimbata natura lor.

Ea exprima o relatie directa intre detinatorul si utilizatorul de fonduri.

Practica in Romania pune in evidenta optiunea pentru conceptia anglo-saxona, potrivit careia piata de capital este o componenta a pietei financiare.

Piata de capital se prezinta ca un mecanism de legatura intre investitori si emitenti, a caror decizie de investire vizeaza doua obiective complementare :

rentabilitatea, respectiv gradul inalt de fructificare a capitalurilor;

lichiditatea, adica recuperarea cat mai operativa a capitalului investit.

Piata de capital prezinta urmatoarele trasaturi :

este o piata deschisa, in sensul ca plasamentul este efectuat in marea masa a investitorilor, iar tranzactiile cu valori mobiliare au caracter public;

produsele pietei sunt instrumente pe termen mediu si lung. Pe piata de capital banii sunt investiti pe o perioada mai mare de un an, in timp ce pe piata monetara , resursele sunt utilizate pentru finantari pe termen scurt;

- valorile mobiliare ca produse ale pietei se caracterizeaza prin negociabilitatea si transferabilitate.

Ele pot fi transferate de la un posesor oferind investitorului posibilitatea de a vindeoracad produsul respectiv la un pret specific conditiilor pietei, sau care rezulta din negociere la un moment dat;

- tranzactionararea valorilor mobiliare nu este directa ci intermediara. Intermediarii au un rol important chiar determinat in ceea ce priveste punerea in contact a emitentiolor cu investitorii, sau a investitorilor ce detin valori mobiliare in portofoliu cu cei care doresc sa le cumpere.

Structura pietei financiare se prezinta astfel:

Fig. Componenta pietei financiare

Segmentul primar este indespensabil deoarece asigura emisiunea si prima plasare a titlurilor financiare, el se organizeaza prin intermediul bancilor sau al societatilor de valori mobiliare, specializate pe acest gen de operatiuni. Ele dispun de personal calificat, retea de subscriere si de capitaluri prin care se realizeaza plasamente operative si garantate.

Segmentul secundar este un gen de piata " de ocazie" , de revinzareepetata a titlurilor dupa emisiunea si prima lor vinzare. Institutional, segmentul secundar constituie obiectul de actIvitate al bursei de valori si al OTC( piata extrabursiera- RASDAQ, de exemplu).

Cererea de capital apartine unor operatori cum sunt:

societati industriale, comerciale, publice si private, alte categorii de agenti economici, institutii financiar bancare si de asigurari, institutii publice, guverne, organisme financiar bancare de pe piata internationala.

Cererea de capital se poate grupa in :

- cerere structurala de capital;

- cerere legata de factori conjuncturali.

Cererea structurala se determina de nevoia finantarii unor actiuni economice in diverse ramuri de activitate, achizitionarea bunurilor de investitii si finantarea unor programe de dezvoltare, constituirea si majorarea fondurilor financiare ale institutiilor si organismelor financiar bancare, nationale si internationale.

Cererea conjuncturala este efectul insufIcientei sau indisponibilitatii resurselor interne, restrictiilor excesive in acordarea creditelor, nevoile financiare generate de deficitul bugetar si de cel al balantei de plati externe.

Exponentii cererii sunt debitori pe piata finaciara.

Oferta de capital apartine detinatorilor de capitaluri precum :

-societati comerciale;

-banci;

-case de economiii;

-societati de asigurare;

-case de pensii;

-persoane particulare.

Oferta este reprezentata de disponibilitati banesti, temporar libere ,pentru care se cauta un plasament cat mai avantajos.

Economiile devin oferte pe piata de capital numai daca posesorii lor sunt satisfacuti de modalitatea de fructificare, adica piata asigura rentabilitatea ceruta de investitori.

2.2. Piata primara de capital

Piata primara de capital reprezinta acel segment de piata pe care se emit si se vand sau se distribue valori mobiliare catre primii detinatori.

Aceasta piata permite transformarea directa a economiilor in resurse pe termen lung de care vor beneficia colectivitatile publice sau private.

Pe piata primara se emit valori mobiliare ce confera anumite drepturi posesorilor sai, deci celor care au calitatea de furnizori de fonduri.

Aceata piata permite finantarea agentilor economic. Participantii pe piata primara, in cadrul caruia se vand si se cumpara valori nonemise, sunt:

Solicitatorii de capital:

statul si colectivitatile locale, intreprinderile publice si cele private;

Ofertantii de capital:

persoane particulare, agenti economici, banci, case de economii, societati de asigurare;

Intermediarii

societati de valori mobiliare, banci comerciale, societati de investitii finaciare, care prin reteau proprie asigura reteau titlurilor.

Piata primara de capital are deci rolul de a transfora activele financiare pe termen scurt in capitaluri disponibile petermen lung.

Pe piata primara se vand valori mobiliare emise de unele entitati economice care au nevoie de resurse financiare si se cumpara de catre alte entitati posesoare de economii pe termen mediu si lung.

Emitentii de valori mobiliare pot opta, privitor la lansarea pe piata a titlurilor emise, intre a derula ei insasi operatiunea sau a apela la intermediari.

Piata primara permite atragerea capitalurilor in scopuri constituirii sau majorarii capitalului social, precum si apelarea la resurse imprumutate.

Piata primara ofera cadrul si posibilitatea practica ca o societate inchisa sa devina societate comerciala deschisa prin oferta publica de vanzare de actiuni, prin emiterea unor obligatiuni convertibile in actiuni, etc.

2.3. Piata secundara de capital

Piata secundara de capital asigura prin intermediul bursei de valori mobiliare si a pietelor extrabursiere, atat buna fuctionare a pietei primare, cat si lichiditatea si mobilitatea economica.

Investitorii au posibilitatea de a negocia, in orice moment actiunile si obligatiunile detinute in portofoliu sau pot cumpara noi valori mobiliare.

Piata secundara concentreaza cererea si oferta derivata, care se manifesta dupa ce piata valorilor mobiliara s-a constituit.

Piata secundara este o piata organizata care asigura operatorilor urmatoarele avantaje:

-ofera informatii referitoare la produsul ce urmeaza a fi tranzactionat;

-informatiile despre produs si despre emitent sunt difuzate in marea masa a investitorilor;

-ofera informatii privind nivelul si miscarea preturilor de piata.

Obiectivele pietei secundare sunt:

-protectia investitorilor, realizata prin transparenta, reglementarea si supravegherea pietei;

-lichiditatea pietei si stabilirea cursului - nu exista fluctuatii mari de pret pe o piata matura, iar pretul este intotdeauna corelat cu rentabilitatea societatii cotate.

Conform Legii nr. 52/1994, " valorile mobiliare emise de societati emitente - societati ce au intrat in sfera pietei de capital, prin faptul ca au facut cel putin odata apel la economiile publicului investitor trebuie tranzactionate pe o piata secundara organizata" ( in Romania, BVB sau Bursa electronica - RASDAQ).

Intre cele doua elemente de piata exista o stransa legatura, si mai mult decat atat ele se influenteaza reciproc.

Piata secundara nu poate exista fara piata primara, deoarece piata primara ofera pietii secundare produsele pe care urmeaza sa le tranzactioneze.

In sens invers, piata secundara ofera pietei primare informatii despre vandabilitatea produselor emise si pretul la care acestea pot fi atrase, precum si informatii cu privire la nivel de absorbtie si de remisie a unei actiuni.