PIATA DE CAPITAL

I. Definire piata de capital si trasaturi

Piata de capital reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital - investitorii - catre cei care au nevoie de capital - emitentii de titluri - cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise) si prin intermediul unor operatori specifici (societatile de servicii de investitii financiare).

Prin intermediul acestei piete, capitalurile disponibile si dispersate la nivelul unei economii sunt dirijate catre agentii economici nationali sau de pe pietele altor tari, acolo unde nevoile de capital depasesc posibilitatile financiare interne de acoperire sau unde autoritatile monetare impun anumite restrictii privind accesul la resursele financiare interne.

Abordarea pietei de capital presupune evidentierea a doua acceptiuni: anglo-saxona si european-continentala.

In acceptiunea anglo-saxona, piata de capital este o componenta a pietei financiare alaturi de piata monetara si piata asigurarilor.

piata de capital    = destinata capitalurilor pe termen mediu si lung (sinonima cu piata valorilor

mobiliare)

piata monetara = destinata capitalurilor atrase si plasate pe termen scurt

piata asigurarilor = piata specifica ce sprijina derularea activitatii pe celelalte piete.

In acceptiunea european-continentala, structura pietei de capital este complexa si include piata monetara, piata ipotecara si piata financiara:

piata monetara     = este o piata a capitalurilor pe termen scurt; obiectul tranzactiilor pe aceasta

piata il constituie moneda numerar si/sau banii de cont, aici fiind incluse si

tranzactiile cu efecte de comert, certificate de depozit, bonuri de tezaur, bilete

de trezorerie. Participantii pe aceasta piata sunt bancile centrale, bancile

comerciale si specializate, casele de economii, societatile de asigurari,

trezoreria publica.

piata ipotecara     = s-a creat in numeroase tari ca urmare a dezvoltarii inregistrata de activitatea

de creditare in domeniul imobiliar (constructii de locuinte). Dimensiunile

ample ale creditului ipotecar implica o mobilizare vasta de resurse, de regula

capitaluri disponibile pe termen lung. Participantii pe aceasta piata sunt

casele de economii, societatile de asigurari, banci si societati ipotecare, banci

comerciale.

piata financiara    = are ca obiect emisiunea, plasarea si tranzactionarea titlurilor de capital pe

termen lung, in cadrul careia se realizeaza investitii directe si de portofoliu.

In Romania, abordarea cea mai des utilizata este cea anglo-saxona, potrivit careia piata de capital este o piata financiara. 

Instrumentele specifice pietei de capital sunt:

valorile mobiliare cu venituri fixe

~ titluri de trezorerie (bonuri de tezaur, obligatiuni de trezorerie)

~ titluri emise de agentii guvernamentale

~ obligatiuni municipale

~ obligatiuni corporative

valorile mobiliare cu venituri variabile

~ actiuni comune si preferentiale

~ produse derivate (forwards, futures, options)

~ produse sintetice (contracte pe indici bursieri)

Scopul pentru care un investitor se adreseaza pietei de capital vizeaza obtinerea unui castig direct (sub forma dividendelor si a dobanzilor pe care le poate incasa ca urmare a investitiei pe care o realizeaza), a unui castig indirect (ca urmare a cresterii ulterioare a cursului de piata al titlurilor achizitionate comparativ cu pretul la care acestea au fost initial cumparate) dar si lichiditatea investitiei sale (prin posibilitatea recuperarii intr-un interval de timp cat mai scurt si cu costuri cat mai scazute a capitalului investit, prin transformarea titlurilor detinute in numerar).

De asemenea, la tranzactionarea titlurilor pe piata de capital trebuie avut in vedere cuplul rentabilitate - risc. Ceea ce ii intereseaza pe investitori este rentabilitatea scontata, cea asteptata din detinerea activului financiar (incasarea unui dividend, a unei dobanzi, variatia favorabila a cursului activului respectiv). Riscul unui titlu financiar apare atunci cand exista incertitudinea legata de valoarea activului financiar la o data viitoare, in momentul in care previziunile cu privire la evolutia titlurilor financiare nu se realizeaza.

Trasaturile pietei de capital

vanzarea/cumpararea de titluri nu se realizeaza in mod direct, ci prin activitatea desfasurata de intermediari. Ei sunt cei care asigura legatura intre cei care au capitaluri disponibile si doresc sa le investeasca (oferta de capitaluri) si cei care au nevoie de capitaluri si emit titluri pe piata (cererea de capitaluri).

tranzactiile cu titluri au un caracter public

instrumentele pietei de capital pot fi transmise in mod liber intre diversii posesori

preturile titlurilor se stabilesc pe baza raportului cerere/oferta, fie prin licitatie, fie prin negociere

investirea capitalurilor disponibile se efectueaza cu precadere in titluri emise pe termen mediu si lung.

Piata de capital are un rol important in dezvoltarea economica, prin:

trecerea de la proprietatea centralizata la cea descentralizata

posibilitatea finantarii directe a agentilor economici (prin emisiune de actiuni sau obligatiuni)

atragerea excedentului de resurse financiare existent in economie si plasarea sa eficienta

cunoasterea activitatii agentilor economici in ceea ce priveste eficacitatea activitatii, solvabilitatea si competitivitatea lor.

II. Cererea si oferta de capital

Intr-o economie, finantarea activitatii se poate realiza in mod direct (prin emiterea de titluri financiare de catre solicitatorii de fonduri si vanzarea acestora direct catre investitori) sau in mod indirect (prin intermediul institutiilor bancare care atrag economiile existente si le plaseaza sub forma de credite).

Participantii pe piata de capital sunt: emitentii de titluri, intermediarii, investitorii.

Emitentii de titluri pe piata de capital pot fi societatile comerciale, statul, colectivitatile locale care solicita resurse financiare cu caracter definitiv sau temporar in vederea constituirii sau majorarii capitalului social sau pentru alte scopuri.

Legatura dintre detinatorii de fonduri (investitorii) si utilizatorii acestora (emitentii de titluri) se realizeaza prin intermediul unor institutii financiare specializate care se angajeaza in distributia primara si secundara a titlurilor, tranzactionarea acestor titluri (in nume si pe cont propriu sau in activitati de intermediere, in contul unor terti).

Astfel, intermediarii sunt reprezentati de societatile de servicii de investitii financiare la care emitentii de titluri si investitorii apar in calitate de clienti. Intermediarii sunt persoane juridice autorizate sa desfasoare activitate pe piata de capital prin intermediul agentilor de valori mobiliare, de tipul :

brokeri - efectueaza tranzactii numai in numele si pe contul clientului;

dealeri - efectueaza tranzactii pentru clienti, dar si in numele si in contul SSIF in cadrul carora isi desfasoara activitatea;

traderi - tranzactioneaza atat pe piata bursiera, cat si pe cea extrabursiera.

Pe piata de capital in calitate de investitori pot derula operatiuni atat persoanele fizice, cat si persoanele juridice.

Cererea de capital poate fi privita ca o cerere de natura structurala sau o cerere ce este determinata de factori conjuncturali.

Cererea structurala vizeaza finantarea investitiilor productive in bunuri sau servicii, crearea de noi societati, dezvoltarea si restructurarea celor existente, achizitionarea de bunuri si servicii, iar cererea legata de factorii conjuncturali are in vedere necesitatile tranzitorii (limitari la plafonul de credite, deficite bugetare si ale balantelor de plati), fiind influentata de fluctuatia preturilor, modificarea ratei dobanzii, neachitarea la termen a datoriilor, evolutia cursului valutar etc.

Oferta de capital are la baza un proces de economisire la nivelul persoanelor fizice si juridice care dispun de un surplus financiar pe care sunt dispuse sa il investeasca in active monetare (constituirea de depozite bancare), active reale (masini, cladiri, terenuri) sau active financiare (actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur).

Investitorii pe piata de capital pot fi individuali si institutionali.

Investitorii individuali (persoane fizice si juridice) realizeaza tranzactii de dimensiuni reduse; ei achizitioneaza titluri pentru a obtine un castig de capital pe termen lung din detinerea acestor titluri in portofoliu (avand astfel o atitudine pasiva pe piata de capital) sau urmaresc obtinerea unui profit din diferenta de curs bursier (manifestand o atitudine activa pe piata de capital). Investitorii individuali nu au o influenta semnificativa asupra volumului tranzactiilor si cursului titlurilor financiare.

Investitorii institutionali (banci, societati de asigurari, societati de investitii, societati ce administreaza fonduri de pensii), prin activitatea lor, au un impact crescut asupra pretului titlurilor financiare deoarece tranzactioneaza un volum semnificativ de titluri financiare.

La nivelul cererii si ofertei de capital se poate manifesta riscul - determinat de o multitudine de factori. Acest risc poate fi perceput ca fiind:

riscul determinat de reglementarile juridice sau fiscale aferente pietei de capital (in special) si pietei financiare (in general) - risc legislativ

riscul legat de incalcarea obligatiilor prevazute in contract (intarzierea platii dobanzilor sau nerecuperarea capitalului investit) - risc contractual

riscul aferent tranzactionarii titlurilor detinute si obtinerii de fonduri lichide, operatiuni care in perioade caracterizate de tensiuni conjuncturale, devin dificile si costisitoare - risc de lichiditate

riscul legat de variatia conditiilor de pe pietele financiare care afecteaza negativ investitia in titlurile financiare - risc de piata

riscul determinat de decizia adoptata in ceea ce priveste plasarea capitalurilor disponibile in active monetare, active reale sau active specifice pietei de capital - riscul decizional

III. Structura pietei de capital

Piata de capital poate fi clasificata avand in vedere mai multe criterii:

dupa modul de formare a pretului valorilor mobiliare: piata de licitatie si piata de negocieri

piata de licitatie (pretul se formeaza ca punct de echilibru intre cererea si oferta concentrata pe piata)

piata de negocieri (tranzactiile se deruleaza pe baza unui nivel negociat al pretului)

Piata de licitatie este reprezentata de orice bursa de valori, in cadrul careia caracteristica de baza este unicitatea pretului la care se deruleaza o tranzactie cu un anumit tip de valoare mobiliara. Pe pietele de negocieri (piete extrabursiere), tranzactiile se deruleaza la preturi diferite (preturi multiple) pentru aceeasi valoare mobiliara, in functie de intelegerea intre participanti.

dupa modul achizitionarii valorilor mobiliare: piata primara si piata secundara

- piata primara este cea in cadrul careia se emit valori mobiliare si se realizeaza distribuirea initiala (prima lor vanzare).

Ea asigura intalnirea cererii cu oferta de titluri permitand finantarea activitatii agentilor economici. Este un mijloc de distribuire si plasament de titluri. Pe aceasta piata, agentii economici care au nevoie de fonduri, ofera noi titluri financiare pe termen lung care sunt achizitionate de persoanele fizice si juridice care dispun de fonduri temporar disponibile.

- piata secundara este cea pe care se deruleaza tranzactii cu valori mobiliare deja emise detinute de persoane fizice sau juridice ce apar in calitate de investitori.

Ea are rolul de concentrare a cererii si ofertei de titluri pe termen lung deja emise pe piata primara. Este deschisa, publica (plasamentul si tranzactionarea efectuandu-se in marea masa a investitorilor), putand fi piata de licitatie (bursa) sau de negociere (piata extrabursiera). Are in vedere realizarea de operatiuni cu titluri care au facut obiectul unei emisiuni anterioare.

Piata primara ofera posibilitatea transformarii directe a economiilor prin achizitionarea de titluri care reflecta drepturile dobandite de catre cei care au participat la oferta de fonduri. Ea permite atragerea capitalurilor in scopul constituirii sau cresterii capitalului social, precum si apelarea la resurse imprumutate.

Piata secundara asigura lichiditatea si mobilitatea fondurilor disponibile existente intr-o economie oferind posibilitatea investitorilor de a-si modifica structura portofoliilor de titluri inainte de scadenta acestora, contribuind in acelasi timp si la buna functionare a pietei primare.

Pentru a functiona eficient, piata secundara trebuie sa respecte anumite cerinte:

lichiditate = usurinta cu care se vand/cumpara valori mobiliare, cu risc redus de pierdere de capital

eficienta = cu cat preturile de pe piata sunt ajustate mai rapid, indiferent de motiv, cu atat mai eficient va opera piata

transparenta = informatii libere, usor accesibile, corecte si la timp asupra preturilor si volumelor de tranzactie, asupra cererii/ofertei etc., pentru o buna orientare a investitorilor si contracararea tendintelor de monopol

corectitudine = adoptarea si punerea in aplicare a unor reglementari care sa contracareze tendintele de manipulare a pietei

adaptabilitatea la conditiile economice, sociale, financiare etc.

Functiile pietei secundare sunt:

asigurarea lichiditatii si mobilitatii economiilor investite

furnizarea posibilitatii pentru investitori de recuperare a fondurilor inainte de scadenta pe o piata oficiala si organizata in acest scop

evaluarea permanenta a titlurilor cotate.

dupa tipul valorilor mobiliare negociate

piata actiunilor

piata obligatiunilor

piata instrumentelor derivate

piata contractelor futures

piata optiunilor etc.

dupa intervalul dintre momentul initierii tranzactiei si momentul finalizarii acesteia (transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare catre noul proprietar si efectuarea viramentelor in conturile clientilor)

piata la vedere - pe care o tranzactie initiata in prezent va fi finalizata intr-un interval ce poate varia de la o zi la o saptamana (in functie de reglementarile specifice fiecarei piete)

piata la termen - cu finalizare la scadente diferite, in functie de tipul tranzactiei

IV. Piata de capital in Romania

Principalele momente ale formarii pietei actuale de capital in Romania sunt:

adoptarea Legii nr. 31/1990 (privind societatile comerciale) prin care se aborda problematica actiunilor si obligatiunilor si se instituia dreptul societatilor comerciale de a emite actiuni in vederea constituirii sau majorarii capitalului social. Se marcheaza inceputul pietei primare de capital.

devine necesara infiintarea unei piete secundare organizate supusa anumitor reglementari datorita faptului ca prin Legea nr. 58/1991 (a privatizarii societatilor comerciale) are loc o dispersie a proprietatii de stat in randul publicului ca urmare a distribuirii certificatelor de proprietate. Prin intermediul acestora, se atesta dreptul posesorului la o parte din capitalul social al unei intreprinderi de stat. Certificatele de proprietate nu reprezinta valori mobiliare propriu-zise, dar posesorii doresc tranzactionarea lor, ceea ce face ca necesara infiintarea unei piete reglementate pentru vanzarea/cumpararea acestora.

se infiinteaza Agentia Nationala pentru Titluri de Valoare (in cadrul Ministerului de Finante) si Centrul de Proiectare si Implementare a Pietelor de Capital (in cadrul BNR) care aveau ca principala activitate elaborarea legislatiei necesara pentru functionarea organizata a pietei de capital.

infiintarea Agentiei Valorilor Mobiliare (prin transformarea ANTV)

adoptarea Legii nr. 52/1994 (privind valorile mobiliare si bursele de valori)

reinfiintarea Bursei de Valori Bucuresti (a carei activitate a fost intrerupta in anul 1948) si pregatirea pentru formarea pietei extrabursiere (Rasdaq)

aparitia pietei extrabursiere Rasdaq pentru tranzactionarea tuturor actiunilor distribuite cu titlu gratuit ca urmare a incheierii procesului de privatizare in masa

inregistrarea celui mai mare volum al tranzactiilor pe ambele piete pentru perioada iunie 1995 - iulie 2002

crearea primului indice bursier oficial - Indicele BET

infiintarea BMFMS

adoptarea unui nou pachet legislativ pentru piata de capital ce include 4 legi specifice (Legea privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate, Legea privind organismele de plasament colectiv in valori mobiliare, Legea privind bursele de marfiuri si instrumentele financiare derivate, Legea privind Statutul CNVM).

depasirea de catre indicii bursieri a valorii de baza (1.000 de puncte)

lansarea pe piata a primelor oferte publice de vanzare de obligatiuni municipale

transformarea Rasdaq in Bursa Electronica Rasdaq (BER)

adoptarea Legii nr. 297 (Legea pietei de capital)

transformarea BVB din societate de interes public in societate pe actiuni

demararea procesului de fuziune BVB - BER

adoptarea Codului BVB

lansarea BVB pe piata tranzactiilor la termen (introducerea la tranzactionare a contractelor futures pe indici bursieri)

listarea la BVB a titlurilor de stat

listarea la BVB a primului emitent strain de titluri tranzactionate pe piata locala (Erste Bank)

transformarea pietei Rasdaq in ATS (Sistem Alternativ de Tranzactionare)

finalizarea procesului de fuziune BVB - BER

declansarea crizei financiare internationale cu repercursiuni si asupra pietei de capital din Romania