Nectarul florilor

Nectarul florilor

Nectarul este lichidul dulce secretat de glandele specializate ale florilor, numite glande nectarifere sau nectarine.

Principalele lui componente sunt sbstantele glucidice care isi au originea in seva plantelor.

Glucidele primare sunt sintetizate in exclusivitate de catre plantele verzi cu ajutorul clorofilei si luminii (energiei) solare.

Din seva, nectarinele elaboreza nectarul prin procese complexe de sinteza si apoi de secretie.

Adesea in natura se constata fenomene interesante de convietuire, de simbioza, intre diferite categorii de vietuitoare.

Relatiile reciproce pot deveni asa de avansate si de stabile ancat vietuitoarele angajate in acest tip de convietuire isi conditioneaza existenta unele de celelalte.

Asemenea relatii se intalnesc intre plantele entomofile si unele insecte, printre care si albina. Specificul plantelor entomofile consta in aceea ca fecundarea lor in vederea inmultirii se face in principal cu ajutorul insectelor.

Pentru realizarea acestei necesitati, pentru atragerea insectelor care sa efectueze polenizarea, plantele s-au adaptat in sensul de a putea oferi ceva acestor insecte si anume elementul indispensabil existentei lor, hrana.

Cum necesitatiile de hrana ale insectelor polenizatoare sunt specifice, a trebuit ca in decursul evolutiei lor plantele entomofile sa-si creeze organe specializate capabile sa fabrice hrana corespunzatoare cerintelor insectelor respective.

Se pare ca asa au aparut la plantele entomofile glandele secretoare de nectar.

Glandele nectarifere ofera albinelor materia prima din care acestea isi prepara hrana.

Cum existenta nectarului este legata de polenizare, este usor de inteles de ce nectarinele sunt plasate chiar in floare, acolo unde se gasesc organele sexuale ale plantei in activitatea carora trebuie sa intervina albina pentru a inlesni fecundarea.

Mierea rezultata din prelucrarea nectarului constituie hrana de baza pentru albine si anume hrana lor energetica.

Hrana proteica este alcatuita din excesul gametilor masculi (granule de polen) pe care albinele o culeg de pe anterele florilor.Recretia de nectar nu poate fi socotita ca un mijloc prin care planta se debaraseaza de excesul de hidrati de carbon.

Ea a aparut ca o necesitate bine definita si anume aceea de a atrage insectele in scopul efectuarii polanizarii.

De asemenea, secretia de nectar nu reprezinta un simplu proces mecanic de exteriorizare a sevei plantelor ci un proces complex de elaborare prin sinteza si secretie care poate fi asemuit cu secretia laptelui de mamiferele femele.

Se poate spune ca pentru nectarine seva indeplineste acelasi rol ca si sangele pentru tesutul mamar.

Se stie ca pentru secretia unui litru de lapte glanda mamara trebuie sa fie irigata de 500 litri de sange.

Situatia este asemanatoare si in privinta irigarii glandelor nectarifere de catre seva.

Componentele chimice ale nectarului sunt sintetizate din componentele primare ale sevei, incat nectarul se deosebeste de seva nu numai prin rolul pe care-l indeplineste in biologia plantei ci si prin compozitia sa chimica.

Daca seva reprezinta pentru glandele nectaritere materia prima din care acestea "fabrica" nectarul, el constituie la randul lui materia prima din care albinele isi prepara hrana (mierea).