Modelul teoretic si sistemul real al economiei de piata

Modelul teoretic si sistemul real al economiei de piata

Modelul teoretic al economiei de piata este construit pe o serie de premise care reprezinta fundamentele sale, caracteristicile generale ale acestui sistem.

Caracteristicile generale ale economiei de piata sunt evidentiate, in principal, pe trei planuri conceptuale: moral-filosofic; formal-institutional si tehnic-substantial.

Gandirea filosofica a secolului al-XVIII-lea si economia politica clasica - dezvoltate ulterior - au asezat la temelia sistemului economiei de piata principiul liberalismului economic si primordialitatea individului. Individul (homo oconomicus) este o fiinta libera, inteligenta si rationala, ghidata de interesul personal, potrivit principiului hedonist (maximum de satisfactie in raport de efort). Oamenii isi manifesta initiativa si aleg alternative de actionare numai ca persoane individuale, ei nu actioneaza din capriciu ci numai din interes, iar inainte de a actiona compara costurile cu beneficiile pentru sansele ce le au la dispozitie, adica adopta un comportament maximizator.

Din punct de vedere institutional-formal, economia de piata se bazeaza pe institutii juridice si economice adecvate. Institutiile juridice sunt dreptul de proprietate privata si egalitate intre agentii economici, iar institutiile economice sunt intreprinderea, piata si statul ca agent economic autonom.

Dreptul de proprietate al fiecarei persoane si apararea acesteia de catre statul de drept reprezinta o caracteristica esentiala a economiei de piata. Proprietatea privatat-individuala sau pe baza de asociere, constituie suportul fundamental al liberei initiative care se manifesta prin ansamblul libertatilor economice. Drepturile de proprietate formeaza o mare parte din regulile care guverneaza majoritatea interactiunilor sociale in care se angajeaza agentii economici, hotarand "cine, ce miscari sa faca si in ce conditii.

Consfintita prin lege si sustinuta de statul de drept, egalitatea intre agentii economici autonomi este o alta caracteristica generala a economiei de piata. Ea este, in esenta, expresia libertatii subiectilor economici privind exercitarea deplina a atributiilor proprietatii si se concretizeaza in libera initiativa, in libertatea de alegere privind actiunile pe care le intreprind si despre care cred ca le vor aduce cel mai mare avantaj net. Libera initiativa reprezinta modalitatea specifica a afirmarii libertatilor economice si cunoaste o larga dezvoltare in conditiile economiei de piata. Ea creeaza premisele pentru ca agentii economici sa participe voluntar si constient la activitatile si tranzactiile economice, determinand acel comportament economic cotidian care conduce la realizarea unei activitati economice rationale cat mai eficiente.

Intreprinderea (firma) privata - individuala sau asociata - este entitatea economica principala a economiei de piata. Ea constituie cadrul de combinare si utilizare eficienta a factorilor de productie. Intreprinzatorul este promotorul initiativei si rationalitatii activitatii economice. In acest cadru, economia de piata ridica profitul la rang de mobil principal al activitatii economice, al aprecierii eficientei utilizarii factorilor de productie.

Piata, ca loc de intalnire a cererii si ofertei, are un rol hotarator in desfasurarea activitatii in economia de piata. Pentru sistemul economiei de piata e vorba, de fapt, de un salt calitativ in evolutia procesului istoric de dezvoltare a institutiei pietei, prin existenta unei ample retele unitare de piete ale produselor si ale factorilor de productie.

Participarea statului la viata economica ca agent economic autonom - in calitate de producator, cumparator, consumator - sau prin stabilirea cadrului legislativ si institutional adecvat reprezinta o alta trasatura de baza a sistemului economiei de piata. Statul este de fapt garantul bunei functionari a regulilor specifice economiei de piata.

De asemenea, bancile, institutiile financiare si de asigurari constituie un agent economic indispensabil al economiei de piata.

Sistemul real al economiei de piata din economiile contemporane se prezinta printr-o mare diversitate de situatii, de experiente si practici nationale, in functie de traditii, conditii istorice, social-politice si culturale.

Studiile si analizele comparative au dus la formularea unor tipuri sau modele de economie de piata reala, cum sunt: modelul anglo-saxon; economia sociala de piata; tipul nordic (suedez), economia paternalista (tipul japonez).

O ampla analiza in aceasta directie e realizata de economistul Michel Albert in lucrarea "Capitalism contra capitalism". El considera ca sistemul capitalist, cum il numeste autorul citat, se diferentiaza in doua modele sau tipuri si anume: modelul neoamerican (specific pentru SUA, UK, Australia etc.) si modelul renan care isi are nucleul dur in sistemul economiei sociale de piata din Germania, dar care se regaseste in linii generale si in Suedia si celelalte tari nordice, in Elvetia, Austria, Olanda, Japonia.