Ca o imensa si intunecata catedrala gotica a naturii, Pietrele Doamnei se profileaza pe cerul senin al Bucovinei, reflectat in celebrul albastru de Voronet, drept unul dintre cele mai tipice peisaje si totodata fotogenice din Carpatii Romaniei.
Pietrele Doamnei, acest mandru templu al Carpatilor nostri, ne duc in lumea zidirilor ciclopice.
O excursie in Muntii Rarau-Giumalau ne ofera ambianta plina de mari si autentice frumuseti carpatine, in care brazii si molizii aduc aici farmecul nordului.
In zorii zilei turistii au prilejul sa asculte, la ea acasa, cate ceva din sinfonia naturii, in care cantecul pasarilor reprezinta o traire, un crampei din splendoarea naturii, acompaniat de fosnetul masivelor paduri de conifere.
In amurg, ceturile din vai si fragmentele de nori zdrentuiti de vant, printre care dispar din cand in cand siluetele Pietrelor Doamnei, te cufunda intr-o lume de basm, ce poarta in ea cate ceva din marile splendori alpine, cate ceva din imaginile apocaliptice.
Noptile senine deschid in adancurile boltii ceresti imagini mirifice, din care, poate nicaieri ca aici, de pe inaltimile Carpatilor stelele nu se vad mai galbene, iar "drumul robilor" mai plin de poezie, amintind prin lirismul lor cerul luminos al noptilor dobrogene.
Eleganta cetate de piatra a Raraulu, secundata de masiva cupola a Giumalaului, aduce pe pamantul Bucovinei un crampei din peisajele Alpilor, intetind chemarea tainica a muntilor.
Rasariturile si apusurile de soare, noptile cu luna ori cele cu cer instelat, mai ales iarna, furtunile verii si viscolele iernii aduc, fiecare in nota lor, frumuseti si peisaje ce cuprind toata gama de la linistea tainica si meditativa pana la crampee de infern, toate pe fundalul unui peisaj de o frumusete salbatica, in care se imbina culorile alb-cenusiu ale calcarelor cu verdele inchis al codrului de conifere si cu verdele deschis al pajistilor alpine inpestritate de mozaicul multicolor al florilor de munte.
Muntii Rarau-Giumalau reprezinta un crampei di Muntii Bucovinei, leganati de legenda genezei descalecatului lui Dragos Voda, patria mandra a dacilor liberi, care se integreaza in peisajul odihnitor al Obcinelor, imbinandu-se armonios cu peisajele "elvetiane" sau tirolizene ale Tarii Dornelor, cu farmecul vailor Bistritei si Moldovei si si cu alternantele de pasuri si depresiuni, prispe molcome si abrupturi stancoase.
Geo Bogza, marele poet al frumusetilor pamantului romanesc, referindu-se la Masivul Rarau, scria:
"Daca veti urca vreodata -si eu sfatuiesc sa urcati- prin umbra Carpatilor Rasariteni, pe la Piatra Neamt si Targu Neamt spre locurile celei dintai descalecari, de la un timp veti baga de seama ca se vorbeste tot mai putin despre Ceahlau, muntele venerat al Moldovei, si ca pe masura ce se apropie Tara de Sus, puterea lui scade, spre a face loc treptat, in vorbirea si constiinta oamenilor, unui alt munte a carui stea incepe sa se ridice la orizont.
Iar atunci cand veti lasa miazanoaptea, cotind spre apus, catre tinuturile paduroase ce se ridica in zare, catre patria de demult a bourilor, atunci, pe masura ce va veti afunda intr-o lume de legenda si de miresme foarte tari ale trecutului, muntele acela se va ridica tot mai sus, iar numele lui il veti auzitot mai des, ca pe al unei realitati primordiale cu care toate celelalte intra in relatii. Soarele rasare sau apune pe Rarau, Moldova si Bistrita curg pe de o parte si de cealalta a Raraului, turmele urca sau coboara de pe Rarau.
O intreaga lume cu ceilalti muntii ai ei si cu apele care curg prin vai, fiind frumusetii firii mereu schimbatoare oglinzi, graviteaza in jurul Raraului, in jurul mesei lui enorme si linistite, inconjurata de piscuri albe de calcar.
De cand aceste pamanturi au chip si un nume, Rarau ia parte la viata lor si ca o inima puternica si ca o frunte in jurul caruia bat marile aripi ale fanteziei. In padurile lui oamenii patrund ca intr-un templu, spre pasunile lui isi mana turmele, calcarul de la poale i-l prefac in var, dar acela din piscuri straluceste in viata lor ca lumina unei stele polare.
In alte locuri pot fi munti mult mai mari sau fluvii mai puternice, marea sau oceanul; aici Raraul reprezinta dimensiunea fundamentala a lumii, latura cosmica a vietii istoriei. Plin de fosnete si de murmure de tot felul, de tipete de pasari si de salbaticiuni, se inalta de pe fundul luncii, spre cer, ca un enorm telescop in oglinzile caruia aluneca timpul si infinitul.
