NORMELE DE DREPT FINANCIAR
Din definitia dreptului financiar rezulta ca acesta reprezinta un ansamblu de norme juridice care sunt de drept financiar in virtutea aceea ce reglementeaza,deci datorita faptului ca reglementeaza relatii,acte si operatiuni financiare privind ondurile banesti ale statului si ale institutiilor,intreprinderilor si organizatiilor de stat.
Normele de drept financiar se disting fata de celelalte norme juridice instituite de catre organele de stat prin acest obiect specific-financiar-de reglementare.Acest obiect specific reprezinta criteriul esential si unic de recunoastere a normelor de drept financiar,deoarece,din punctul de vedere al formelor de exprimare ale dreptului,normele de drept financiar se intalnesc atat in cuprinsul actelor normative emise pentru reglementarea anumitor relatii,acte,operatiuni financiar,cat si in cuprinsul unor acte normative care,in principal,reglementeaza relatii de natura diferita.Astfel,marea majoritate a normelor dedrept financiar sunt cuprinse in Legea finantelor,legile bugetare,legile si decretele privind impozitele,asigurari de stat rpin efectul legii si in alte acte normative emise pentru domeniul financiar.Spre deosebire de acestea,normele juridice privind taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat datorata bugetelor locale de catre unitatile economice sunt cuprinse in legea cu privire la fondul funciar;normele juridice privind incasarea amenzilor administrative in folosul bugetului de stat,care instituie astfel unvenit bugetar,sunt cuprinse in legea referitoare la stabilirea si sanctionarea contraventiilor etc.
Normele de drept financiar,au,la fel cele mai multe norme juridice,un caracter general,impersonal,deci,
Privesc un numar nedeterminat de subiecte de drept si se aplica repetat in timp,ori de cate ori sunt conditiile vizate de ele.Pe langa acestea,unele norme de drept financiar au caracter individual in virtutea anumitor necesitati financiare concrete.Astfel,legile de adoptare a bugetelor de stat,pe langa dispozitii generale,cuprind si dispozitii care stabilesc individual cuantumul unor subventii acordate pentru completarea veniturilor proprii ale unor bugete locale etc.
In ceea ce priveste structura logio-juridica,normele de drept financiar cuprind si ele trei elemente specifice normelor juridice:ipoteza,dispozitia si sanctiunea,cu unele particularitati determinate de specificul financiar al obiectului de reglementare si de interesul financiar al statului.
Ipoteza nomei de drept financiar prevede conditiile sau imprejurarile in care urmeaza sa se aplice dispozitia cuprinsa in aceste norme juridice.Astfel,de exemplu,Legea finantelor prevede ca "venitul national,ca valoare nou creata in industrie,agricultura,constructii,transporturi si in alte domenii,reprezinta sursa de baza a fondurilor banesti ce se constituie in economie".In acest sens,cele mai importante fonduri banesti necasare trebuintelor obstesti,in societatea noastra se constituie pe baza repartizarii venitului national,in conditiile in care cea mai mare parte a acestui venit este realizata in industrie,agricultura si constructii.
Dispozitia normei de drept financiar prevede conduita subiectelor vizate de aceasta norma,fie obligand aceste subiecte sa actioneze intr-un anumit fel,sa acorde ori sa plateasca anumitesume de bani etc,fie permitandu-le sa-si constituie si sa intrebuinteze anumite fonduri banesti,fie interzicandu-le savarsirea unor acte sau operatiuni.Deci,din punctul de vedere aldispozitiei pe care o cuprind,normele de drept financiar pot fi onerative,permisive si prohibitive.
Cele mai multe dintre normele de drept financiar cuprind dispozitii onerative,deoarece sunt instituite in virtutea necesitatilor economice,ale formarii fondurilor banesti necesare fondurilor banesti necesare trebuintelor obstesti.Potrivit acestor necesitati,,prin normele de drept financiar se stabilesc cu preponderenta in mod onerativ formarea fondurilor banesti obsetsti prin plati obligatorii de impozite,taxe etc. ale unitatilor economice si persoanelor fizice,modul de repartizare de cele mai multe ori obligatoriu a acestor fonduri banesti,ca si utilizarea acestor fonduri banesti in limitele prevederilor planurilor financiare,cu documentatia si justificarea corespunzatoare.De exemplu,Legea privind impozitul pe fondul de retribuire prevede onerativ ca "unitatile economice de stat si institutiile de stat sunt obligate sa plateasca un impozit asupra fondului total de retribuire";Legea finantelor prevede onerativ ca "veniturile si cheltuielile prevazute in bugetul de stat se repartizeaza pe trimestre,in functie de sarcinile de plan desfasuarate si in termenele legate de varsare a veniturilor si de efectuare a platilor";Decretul cu privire la asigurarile prevede onerativ ca in cadrul asigurarii prin efectul legii a calatorilor "pretentiile asiguratului sau mostenitorilor sai fata de organizatiile care transporta calatori,in legatura cu accidentul produs si cu urmarile acestuia,se sting in limita sumei asigurate platite.
IZVOARELE DREPTULUI FINANCIAR
Izvoarele dreptului financiar sunt alcatuite din totalitatea actelor normative care reglementeaza raporturile juridice financiare. In raport de gradul de generalitate sau specificitate, se disting urmatoarele izvoare:
A. IZVOARE COMUNE ALE DREPTULUI FINANCIAR
Astfel, in ierarhia izvoarelor, comune distingem ca prim izvor de drept financiar - Constitutia. Legea fundamentala a tarii prevede dispozitii referitoare la elaborarea, aprobarea si executarea bugetului public national si a contului de incheiere a exercitiului bugetar, de asemenea prin normele constitutionale sunt stabilite competentele statului cu privire la gestiunea banului public, sarcini referitoare la controlul executiei bugetare, politica valutara, politica fiscala etc.
Ca izvoare comune se mai disting, legile ordinare ale parlamentului, decretele prezidentiale si hotararii ale guvernului.
B.IZVOARE SPECIFICE ALE DREPTULUI FINANCIAR
Izvoarele specifice sunt actele normative care cuprind dispozitii referitoare la relatiile financiare. Ca izvoare specifice ale dreptului financiar citam:
- Legea nr. 72/1996, publicata in M.Of. nr. 152/17 iulie 1996.
Aceasta lege defineste sfera de cuprindere a finantelor publice, si anume: elaborarea, aprobarea si executia bugetului public national, stabilirea si perceperea impozitelor, taxelor si altor venituri ale statului, utilizarea mijloacelor financiare ale organelor puterii legislative, judecatoresti si executive, ca si controlul modului de folosire a mijloacelor materiale si banesti apartinand institutiilor publice, regiilor autonome, precum si a capitalului social investit de stat in societatile comerciale. In lege este precizata aria de cuprindere a institutiilor publice care cuprind Presedentia Romaniei, Guvernul, ministerele, celelalte organe ale administratiei de stat, precum si institutiile de stat de subordonare centrala si locala.
Sub acest aspect, legea finantelor publice cuprinde principiile si normele de baza ale activitatii financiare a statului, constituind cadrul legislativ general al finantelor publice. In acest sens, Legea finantelor publice este o reglementare la nivel de lege-cadru.
Referitor la reglementarea relatiilor financiare ale statului, Parlamentul a adoptat o serie de legi privind:
- Activitatea bancara (Legea nr. 58/1998);
- Statutul Bancii Nationale a Romaniei (Legea nr. 101/1998);
- Impozitul pe profit (Ordonanta Guvernului nr. 70/1994, republicata).
- Ordonanta Guvernului privind impozitul pe venit nr. 73/1999;
- Organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii financiare (Legea nr. 30/1991);
- Tariful vamal de import din 1 ianuarie 2000.
- H.G. nr. 443/1990, privind stabilirea taxelor consulare;
- Legea nr. 45/1992, privind stabilirea nivelului unor taxe in sume fixe, datorate statului in lei de persoanele fizice si juridice si introducerea taxei asupra mijloacelor de transport cu tractiune mecanica de regiile autonome, societatile comerciale si de ceilalti agenti economici organizati ca persoane juridice;
- Ordinul ministrului finantelor nr. 817/1998, pentru aprobarea regulamentul privind organizarea si functionare a Garzii financiare;
- Regulamentul B.N.R. nr. 2 din 1996, privind operatiunile cu numerar;
- Regulamentul nr. 1/1991 privind operatiunile curente si transferurile de capital cu mijloace de plata straine, publicat in M.Of. nr. 101 din 13 mai 1991.
DREPTUL FINANCIAR IN CADRUL SISTEMULUI DE DREPT
Sistemul dreptului nostru este caracterizat atat prin unitatea esntiala a tuturor normelor juridice de a exprima vointele si interesele poporului muncitor,cat si prin impartirea acestor norme de ramuri dupa specificul relatiilor sociale pe care le reglementeaza.Intre aceste ramuri,dupa dreptul constitutional si dreptul administrativ,este enumerat si dreptul financiar cuprinzand totalitatea normelor juridice care reglementeaza activitatea financiara a organelor de stat,intocmirea si executarea bugetului de stat,creditul,asigurarile etc.Dreptul financiar este prezentat ca una dintre ramurile sistemului de drept si in lucrarile de specialitate juridica financiara din statul nostru si din celelalte state.
Dreptul financiar este o ramura a sistemului dreptului din statul nostru,Datoriita faptului ca are un obiect de reglementare propriu,indiferent daca acest obiect este denumit relatii financiare,acte si operatiuni financiare,ori constituirea,repartizarea si intrebuintarea fondurilor banesti necesare statului,satisfacerii trebuintelor generale ale societatii.Datorita acestui obiect propriu de reglementare cu specificul "financiar",distinct de al celorlalte ramuri de drept,si avand in vedere ca obiectul propriu al reglementarilor juridice este criteriul principal si funadamental in stabilirea ramurilor de drept,dreptul financiar este prezentat,ca una dintre ramurile sistemului de drept.
Pe langa obiectul propriu si specific de reglementare,dreptul financiar este important pentru intreaga activitate de stat,pentru indeplinirea practica a functiilor statului,pentru indeplinirea Programului de faurire a societatilor multilateral dezvoltate.Aceasta importanta reprezinta si ea un argument pentru situatia dreptului financiar de ramura a sistemului de drept din statul nostru.
Activitatea financiara a statului
Statul asigura cadrul juridic-legislativ pentru desfasurarea activitatii economice si conditiile de exercitare a liberei initiative de catre agentii economici. In anumite imprejurari, statul ia masuri pentru a sustine economia in ansamblu sau numai unele domenii si zone, acorda subventii, mediaza in conflictele de munca.
Implicarea statului in activitatea economico-financiara se realizeaza si prin alte moduri. De exemplu in toate tarile exista un numar de firme apartinand administratiei de stat, centrale sau locale, care produc bunuri si servicii si functioneaza incadrandu-se in economia de piata. Statul plateste numeroase salarii personalului care lucreaza in administratie, incaseaza impozite de la toti agentii economici cu venituri ce depasesc un anumit nivel, impozite care in unele tari reprezinta ponderi importante din produsul national, finanteaza investitii, acorda ajutoare, este un mare consumator de bunuri si servicii pentru administratie si armata.
Implicarea statului in economie este, efectiv limitata datorita faptului ca:
a) aceasta este intotdeauna rezultatul unui anumit raport de interese, foarte fragil, intre cei pro si contra unei anumite implicari. Modificarea marjei de implicare intr-o directie poate avea loc numai in limitele permise de realizarea unui raport de interese favorabil schimbarii, altfel aceasta ar fi respinsa;
b) economia in ansamblul sau este o realitate formata prin actiunea concomitenta a tuturor agentilor economici carora statul nu le poate dicta ce sa faca, libertatea lor, hotarata in mod democratic, ramanand sacra si inviolabila;
c) organele administratiei de stat, centrale si locale, desi sunt numeroase, fiecare poate sa actioneze cat ii permite autonomia sa, ceea ce determina o limitare generala a implicarii statului in economie.
Cea mai ampla implicare a statului in economia de piata se realizeaza prin resursele sale financiare si are loc tn dublu sens:
- cand se formeaza aceste resurse prin preluarea unei parti, mai mari sau mai mici, din veniturile agentilor economici;
- cand sunt cheltuite, pentru realizarea obiectivelor urmarite.
Resursele financiare si cheltuielile statului se concentreazp in bugetul central, elaborat de puterea executiva (guvernul) si bugetele locale, elaborate de administratiile locale.
Bugetul este format din doua parti, adica, venituri si cheltuieli, fiecare dintre acestea fiind detaliate pe capitole, adica pe surse de venituri si obiective de cheltuieli.
Bugetul se stabileste anticipat pe un an (care poate sa coincida sau nu cu cel calendaristic), iar veniturile si cheltuielile sale sunt in functie de evolutia pe care se estimeaza ca o va avea economia.
Principalele capitole la venituri sunt: impozite si taxe pe venituri industriale, agricole, comerciale, bancare etc., cotizatii pentru asigurarile sociale si venituri de la intreprinderile de stat, iar la cheltuieli: functionarea administratiei publice, aparare, invatamant, asigurari si asistenta sociala, locuinte si afaceri economice.
La venituri, ponderea cea mai mare o au impozitele (pana la 70%) si cotizatiile pentru asigurari sociale (pana la 15%). La cheltuieli, capitolul pentru asigurari ocupa locul cel mai important (pana la 47%), dupa care urmeaza, in tarile dezvoltate, capitolul aparare (pana la 24%).
Atat in elaborarea, cat si in executia bugetului se urmareste echilibrarea veniturilor cu cheltuielile. In cazul in care, totalul cheltuielilor depaseste veniturile, bugetul este deficitar. Pentru a sustine totusi cheltuielile fara acoperire in venituri, statul recurge fie la imprumuturi (interne si externe), fie la emisiune de bani fara acoperire in bunuri si servicii (inflatie), fie la amandoua solutiile. Imprumuturile facute pentru acoperirea deficitului bugetar reprezinta datoria publica.
Cand deficitul se manifesta pe termen scurt, poate avea asupra economiei anumite efecte stimulative, dar daca se perpetueaza in timp indelungat are efecte negative sigure.
In cazul in care veniturile depasesc cheltuielile, bugetul este excedentar. Peste un anumit nivel, considerat minim, excedentul bugetar are efecte negative asupra economiei intrucat lasa nefolosite, sau amana folosirea pentru mai tarziu a unor resurse financiare importante care ar putea contribui la sporirea productiei de bunuri si servicii.
