Mijloace de procurare a capitalurilor

Mijloace de procurare a capitalurilor

Mijloacele prin care se realizeaza procurarea de capitaluri sunt:

sursele proprii: chiar daca implica participarea "investitorilor de capitaluri" la proprietate si la distribuirea profitului net, constituie totusi cea mai sigura sursa de finantare; totodata, determina autonomie financiara si elimina riscul retragerii fortuite, intempestive  si inoportune a capitalurilor;

sursele atrase: mai sunt numite si datorii de exploatare; sunt neoneroase, dar nesigure;

sursele imprumutate.

Sursele proprii

Surplusul de surse permanente, degajat de finantarea pe termen lung a nevoilor permanente il constituie fondul de rulment (FR).

Fondul de rulment (FR):

Se determina dupa urmatoarea relatie, astfel:

Deoarece toti termenii care compun ecuatia fondului de rulment sunt variabili, marimea fondului de rulment inregistreaza variatii pe toata durata viitoare; aceste variatii sunt determinate de diferenta dintre fluxurile de venituri si cele de cheltuieli (cresteri de capital, contractarea de noi imprumuturi pe termen lung, rambursarea imprumuturilor anterioare, profituri si amortizari nerepartizate etc.). 

Fiind o sursa permanenta, se recomanda ca marimea fondului de rulment sa fie egala cu o nevoie cvasipermanenta din domeniul exploatarii; dar, este cunoscut ca intr-un ciclu de exploatare, stocurile si creantele sunt reinnoibile.

Astfel, pentru reinnoire firma are nevoie de capitaluri pentru a-si constitui un "stoc optim" de materiale si produse. Caracterul reinnoibil al stocurilor conduce la o nevoie permanenta de capitaluri; odata cu reinnoirea stocurilor si creantelor in pasivul bilantului se reinnoiesc in aceeasi proportie si datoriile catre furnizori.

Nevoia de fond de rulment (NFR):

Formula de calcul pentru nevoia de fond de rulment este urmatoarea:

Fondul de rulment optim (FR_optim): ar fi cel necesar pentru acoperirea nevoii de fond de rulment (NFR) minima si permanenta.

Sunt intalnite doua situatii:

Surplusul de NFR: nevoia de fond de rulment este relativ fluctuanta in raport cu variatiile cifrei de afaceri (CA). Pentru realizarea unei cifre de afaceri (CA) mai mare decat cea anterioara, se vor angaja stocuri si creante mai mari; dar, acestea pot determina o crestere a nevoii de fond de rulment chiar si atunci cand are loc cresterea concomitenta a datoriilor de exploatare. Cresterea nevoii de fond de rulment va fi finantata din fondul de rulment si, in completare, din credite bancare.

Reducerea NFR: in cazul reducerii nevoii de fond de rulment, surplusul de fond de rulment se va regasi in trezoreria neta (TN). Poate fi aceasta plasata pe piata monetara, la o dobanda care sa depaseasca costul procurarii fondului de rulment? Este cunoscut faptul ca, costul creditelor pe termen lung este mai mare decat dobanda la depozitele pe termen scurt. Astfel, surplusul de fond de rulment trebuie sa fie cat mai mic (costul surselor pe termen lung > costul creditelor de trezorerie).

Concluzia: Fondul de rulment (FR) trebuie sa fie minim si sa acopere nevoia de fond de rulment (NFR) minima si permanenta, urmand ca surplusurile de NFR sa fie acoperite din credite de trezorerie sau din alte credite pe termen scurt.

Sursele atrase (datorii de exploatare)

Datoriile din exploatare rezulta din relatiile contractuale ale firmei cu tertii, care asigura furnizarea de materii prime, materiale, manopera, servicii, sau cu statul, catre care firma are obligatia, prin lege, de a plati impozite si taxe. Astfel, creditorii nefinanciari ai firmei sunt furnizorii, clientii-creditori, salariatii si statul.

Pe tot intervalul de la intrarea si receptia materialelor, serviciilor, manoperei sau de la nasterea datoriilor catre stat si pana la momentul platii efective a acestei datorii, firma beneficiaza de o sursa de capitaluri, furnizata de terti in mod gratuit.

Datorita caracterului avantajos al acestei surse de capital, firma ar putea profita prin cresterea, ca volum, a acestor datorii (angajarea lor) si prin amanarea termenului efectiv de plata. Cum insa angajarea acestor datorii este reglementata prin contracte sau prin legile de impozitare, firma va fi penalizata prin depasirea termenului de plata.

Cu toate acestea, amenzile si penalitatile pentru amanarea platii furnizorilor, fie ca nu se aplica, fie ca nu sunt destul de penalizatoare, face ca amanarea platii furnizorilor sa devina un fenomen cronic in economia romaneasca. Din motive care tin de firma (lipsa de lichiditati), dar si de sistemul bancar (privind incetinirea decontarii platilor) s-a ajuns in perioada 1990 - 2000 la un blocaj financiar considerabil, cu o crestere foarte mare a arieratelor (plati intarziate) de aproximativ 30% - 40% din PIB.

Un serviciu de trezorerie activ va cauta sa angajeze intotdeauna datorii cu scadente relaxate (intinse in timp), in raport cu incasarile pentru care se va cauta sa se realizeze foarte repede.

Daca trezorierul, va ajunge in situatia unor datorii de exploatare mai mari decat stocurile si creantele firmei, atunci el va reusi sa realizeze o NFR negativa; acest lucru reprezinta un surplus de pasive circulante, un surplus de trezorerie, care provine gratuit de la terti (este cazul firmelor de comert cu ridicata si cu amanuntul).

Fiind surse gratuite de capital, o gestiune eficienta a pasivelor circulante ar fi aceea care reuseste un volum al decalajelor favorabile de plati, mai mare decat al decalajelor nafavorabile de incasari. Aceste decalaje de incasari sunt nefavorabile firmei deoarece reprezinta capitaluri interne, atrase gratuit de catre clientii acesteia.

Sursele atrase de capitaluri circulante sunt denumite pasive stabile, respectiv datorii ale firmei catre terti (furnizori, clienti-creditori, salariati, stat), minime si atrase pe o perioada de timp cvasipermanenta, ca urmare a reinnoirii continue a acestora.

In marime efectiva, pasivele stabile se evalueaza la nivelul soldurilor datoriilor de exploatare din bilant;

In marime previzionata, se estimeaza dupa doua metode:

metoda analitica: se foloseste pentru estimarea surselor atrase din datorii, cu termene fixe de plata si cu solduri crescatoare;

metoda sintetica: se foloseste pentru previzionarea surselor atrase din celelalte decalaje ale firmei, care nu au termene fixe de plata si care au sold variabil.

(ex. Datorii fata de furnizorii de materiale, combustibil, piese de schimb, etc.).

1.3. Surse imprumutate

Pentru completarea surselor proprii si atrase, firma face apel la creditele bancare de trezorerie (acordate prin cont curent) sau de scont (scontarea efectelor comerciale la banci).

Aceste credite bancare au rolul de amortizor intre cresterea sau reducerea nevoii de capitaluri circulante si diminuarea sau majorarea surselor proprii si atrase de capitaluri circulante.

Toate aceste oscilatii se vor reflecta in marimea soldului creditelor bancare, care poate fi:

diminuat prin excedentul de trezorerie degajat in perioada respectiva;

majorat pentru acoperirea (prin credite noi) deficitului de trezorerie rezultat la sfarsitul perioadei precedente.

Majorarea soldului creditelor bancare poate fi facuta pana la o limita si anume cea a unui plafon stabilit de banca in relatiile sale de credit cu firma.