Masurarea si instrumentele de masurare a evaziunii fiscale

MASURAREA SI INSTRUMENTELE DE MASURARE A EVAZIUNII FISCALE

Dimensiunile evaziunii fiscale sunt dificil de estimat, cifra lor prezentandu-se sub forma unor cote variabile. Aceasta se datoreaza faptului ca nu exista instrumente si posibilitati sensibile si eficiente de masurare a acestui fenomen, precum si multitudinea de alti factori cum ar fi: complexitatea dispozitiilor legale, care lasa multiple posibilitati de intepretare; greutatea efectiva de depistare si probare a fraudei fiscale, precum si interesul in realizarea sustragerii de la obligatiile fiscale catre stat pe care il au contribuabilii confruntati cu o presiune fiscala excesiva.

Modul curent de masurare a evaziunii fiscale este cel sub forma relativa. El se prezinta ca raportul intre totalitatea veniturilor cuvenite statului estimate a fi sustrase de la aceasta situatie si produsul intern brut sau prin raportarea numaratorului definit mai sus la totalitatea veniturilor fiscale cuprinse in bugetul de stat anual¹¹.

Instrumente de masura a evaziunii fiscale sunt numeroase, dar cum s-a precizat mai sus, ele nu exprima amploarea fenomenului sustragerii de la impozite in cifre absolute. Unele instrumente existente, se bazeaza pe metode aproximative, iar altele utilizeaza o metoda mai precisa avand la baza ancheta asupra unui esantion.

Metodele aproximative releva fie o simpla afirmatie politica, fie, din contra, o continuare mai stiintifica.

a)Afirmatia politica consta in avansarea de cifre speculative pentru obtinerea unui impact asupra opiniei publice. Scopul urmarit este acela de a determina o reactie in favoarea unor masuri urmarite de cel care lanseaza aceste cifre si mai putin de a da o informatie reala utilizabila.

Metoda este frecvent utilizata in finantele publice si foloseste la aprecierea economiei subterane, adica productia si veniturile nedeclarate. Cifrele astfel estimate variaza uneori considerabil, de la un autor la altul si au menirea de a convinge cetatenii, oamenii politici, ca fenomenul exista in stare acuta, precum si de a pregati opinia publica in legatura cu suveranitatea verificarilor care se impun si care urmeaza a se efectua.

b)Estimarea metodica foloseste instrumente economice si sociologice.

Instrumentele economice sunt utilizate pentru a masura atat frauda cat si fenomenul mai vast al economiei subterane. Indicii economiei oculte pe piata muncii pot fi cercetate prin sondaj. Asfel, marimea economiei subterane, dar si a fraudei fiscale, se poate evalua prin chestionarea unui esantion reprezentativ al populatiei cu privire la fenomenul dat.

Instrumentele sociologice pentru masurarea evaziunii fiscale au fost elaborate plecand de la statistici ale controlului fiscal sub forma anchetelor particulare in randul unor profesii considerate mai expuse la evaziunea fiscala.

Din cauza relativitatii instrumentelor mentionate a aparut necesitatea adaugarii unei metode mai stiintifice. O astfel de metoda este cea a esantionului reprezentativ al contribuabililor. Este o metoda foarte raspandita, utilizata in asociatie fie cu un sondaj pentru o ancheta de opinie, fie in verificari fiscale aprofundate¹². Insa nici aceasta metoda nu permite obtinerea unor cifre absolute in masurarea evaziunii fiscale, dar, cel putin metoda opereaza in cadrul unor indici reali a fraudei fiscale.