Masurarea inflatiei

MASURAREA INFLATIEI

Intensitatea si marimea inflatiei se pot masura cu ajutorul unor indici care exprima cresterea masei monetare aflate in circulatie.

Cel mai corespunzator criteriu de masurare a procesului inflationist este decalajul absolut si relativ dintre cererea solvabila nominala, pe de o parte, si oferta de bunuri si servicii, pe de alta parte, ambele marimi considerate ca fiind agregate la scara economiei nationale.

Absolut, marimea inflatiei consta din diferenta dintre cererea absoluta si nominala si cantitatea reala de bunuri si servicii pe care agentii economici le pot pune in circulatie.

Relativ, marimea inflatiei se masoara ca raport procentual intre excedentul de masa monetara si oferta reala de bunuri.

In prezent, cei mai folositi indici pentru exprimarea marimii inflatiei sunt:

a) indicele general al preturilor sau deflatorul - P.I.B. (P.N.B.):

Δ_PIB= sau Δ_PNB=

Deflatorul este o unitate de masura care reliefeaza modificarile survenite in nivelul preturilor sau in puterea de cumparare a banilor.

PIB nominal = PIB calculat pe baza preturilor curente ale fiecarui an.

PIB real = PIB calculat pe baza preturilor comparabile (ale unui anumit an);

b) indicele preturilor si tarifelor de consum;

I_pc =

unde Qi = structura cosului de bunuri ce reflecta nevoia sociala.

Motivele care au condus la o astfel de optiune a factorilor de decizie pot fi reduse la urmatoarele: calcularea acestui indice beneficiaza de o baza informationala foarte larga si de o metodologie simpla convenita intre fortele active ale societatii; inflatia este perceputa de catre consumatori (toti membrii societatii au acest statut), in primul rand, prin cresterea preturilor bunurilor tangibile si a sporirii tarifelor serviciilor.

In toate tarile cu economie de piata, exista organisme autorizate care calculeaza si supravegheaza acest indice. La prima vedere, IPC are doar un continut pur statistic, de observare si calculare a evolutiei preturilor. In realitate, aceasta are un important continut social-economic, in legatura cu el diferitele categorii sociale si factori de decizie exprimandu-si interesele.

In primul rand IPC este folosit de guverne drept criteriu de apreciere a reusitei sau nereusitei politicii lor economice. Se stie ca dinamica preturilor exprima mersul general al economiei si al conjuncturii preturilor. De asemenea, acest indice serveste patronatului la negocierea cu sindicatele si salariatii precum si la analizele comparate intre dinamica preturilor si cea a productivitatii muncii, ca si pentru cunoasterea marimii profitului.

Masurarea intensitatii inflatiei a devenit, in ultimele decenii, o problema pe cat de actuala pe atat de echivoca. In fond, este greu de spus, in fiecare perioada sau in fiecare moment, care este cantitatea de moneda care depaseste oferta de bunuri economice, cantitate corectata evident cu viteza de rotatie a banilor.

Indicele preturilor si tarifelor de consum ( I_pc ) exprima modificarea medie ponderata a cheltuielilor pe care o familie de talie mijlocie, din mediul urban, le face pentru asigurarea mijloacelor de subzistenta, in concordanta cu nivelul si structura nevoii sociale istoriceste determinate. In functie de marimea indicelui preturilor de consum se disting urmatoarele forme ale inflatiei:

inflatie taratoare: reprezinta treapta inferioara si suportabila a proce-sului inflationist, cand rata anuala de crestere a preturilor este de pana la 5%;

inflatie moderata: cand rata anuala de crestere a preturilor este cuprinsa intre 5% si10%;

inflatie rapida: cand indicele de crestere a preturilor este cuprins intre 10% si 15%;

inflatie galopanta: cand rata anuala de crestere a preturilor depaseste 15%. Un astfel de tip de inflatie este prezent astazi intr-o serie de tari aflate in tranzitie spre economia de piata, precum si in unele tari in curs de dezvoltare;

hiperinflatie: cand ritmul mediu de crestere a preturilor depaseste 50%. Milton Friedman spune ca hiperinflatia incepe in luna in care cresterea preturilor depaseste 50% si se termina in luna anterioara scaderii preturilor sub aceasta limita. Este numita si 'dezordinea dezordinelor'.

c) modificarea puterii de cumparare a banilor, respectiv a cantitatii de bunuri ce se pot procura cu ajutorul unei unitati monetare, deci a valorii relative a monedei. Puterea de cumparare permite, de regula, comparatia in timp, de la o perioada la alta pentru o anumita tara sau chiar intre tari, si se determina, de obicei, cu ajutorul relatiei:

I _{P cb} =

unde M_m = masa monetara

d) devansarea cresterii indicatorilor macroeconomici de catre masa monetara existenta in circulatie si care este disponibila spre a fi cheltuita.

In ultimele doua decenii, intensitatea inflatiei este judecata prin corelarea ei cu indicatorii de exprimare a dinamicii macroeconomice. Asemenea corelatii sunt analizate prin expresii si termeni cum sunt: crestere economica neinflationista, crestere economica inflationista, stagflatie, slumpflatia etc.

Cresterea economica neinflationista semnifica o inflatie moderata insotita de o rata de crestere economica relativ inalta (rata de crestere economica depaseste rata inflatiei).

Cresterea economica inflationista exprima sporul de productie nationala insotit de o rata a inflatiei ce depaseste acest spor.

Stagflatia semnifica acea stare a economiei nationale caracterizata, pe de o parte, prin lipsa de crestere economica ('crestere zero') sau chiar prin recesiune economica si, pe de alta parte, prin inflatie rapida.

Slumpflatia reflecta acea corelatie dintre inflatie si cresterea economica, in care criza sau declinul economic sunt insotite de o inflatie rapida sau chiar galopanta.