Lipsa de stoc; suprastocarea, stocurile cu miscare lenta si fara miscare - stocuri neeconomice

Lipsa de stoc; suprastocarea, stocurile cu miscare lenta si fara miscare - stocuri neeconomice

Pe parcursul derularii aprovizionarii, fie in contextul contractelor economice anterior incheiate, fie in raport cu alte conditii si modalitati de desfasurare prestabilite, evolutia stocurilor inregistreaza variatii diferite ca marime; oscilatiile sunt determinate de ritmul intrarilor si iesirilor de materiale in si din stoc, de marimea si structura in care actiunile respective se realizeaza. Aceasta face ca, in unele momente sau perioade de timp, mai scurte sau mai lungi, stocurile efective sa se situeze la nivele mai mari decat cele economice predeterminate, sa se epuizeze sau sa se mentina la aceeasi dimensiune in mod nejustificat. Toate aceste 'stari de fapt' se apreciaza, in general, ca negative, daunatoare pentru situatia financiara a unitatii sau pentru desfasurarea normala a activitatii specifice. Fiecare situatie de acest fel necesita analize concrete care sa ateste natura fenomenului, cauza care-l determina, implicatiile economice pe care le genereaza ( si care nu intotdeauna sunt negative).

Un prim 'fenomen negativ' care se poate inregistra se refera la lipsa de stoc in cazul anumitor resurse materiale si intarzierea reintregirii acestuia. Situatia implica, dupa caz, stabilirea unor decizii de genul:

impulsionarea furnizorilor, parteneri initiali de relatii de vanzare-cumparare, pentru livrarea la termenul prestabilit sau cu anticipatie a loturilor de resurse materiale comandate, contractate sau solicitate;

reconstituirea urgenta a stocului, indiferent de efortul necesar si sursa de provenienta;

aprobarea consumului din stocul de siguranta, daca este format;

apelarea unor resurse substituente (inlocuitoare);

acceptarea lipsei de stoc prin renuntarea sau reprogramarea fabricatiei produselor aflate sub incidenta actiunii .

In general, 'lipsa de resurse' in stoc determina efecte economice negative importante, uneori greu de suportat si, ca urmare, de regula, se evita.

Un al doilea fenomen consta in suprastocare, adica in formarea de stocuri mai mari decat nivelul prestabilit. Nivelul estimat anticipat poate sau nu sa fie precizat pe criterii economice; situatia este in functie de exigenta impusa dimensionarii stocurilor, de strategia adoptata in formarea stocurilor, aflata in stricta corelatie cu natura si caracterul resursei materiale, cu sursa de provenienta a acesteia. De exemplu, la unele resurse limitate, cu caracter deficitar, care se asigura prin import si se afla sub incidenta frecventelor fluctuatii ale preturilor de vanzare-cumparare (cu tendinte de crestere), provin din zone in care se manifesta instabilitate politico-economica, se poate opta pentru strategia formarii unor stocuri mai mari (decat cele care ar rezulta pe baza criteriilor economice de la momentul determinarilor) si care sunt consumabile intr-o perioada chiar mai lunga de un an; asemenea stocuri apar ca justificabile. La resursele care nu intra intr-o asemenea situatie, pot fi asigurate ritmic, in cantitatile dorite, stocurile se vor forma la nivelul limitelor economice predeterminate.

Asadar, pentru ultimul caz, cantitatile de resurse materiale acumulate peste limita admisa sunt neeconomice, reprezentand imobilizari suplimentare de materiale si implicit de fonduri financiare si valutare antrenate la cumparare si pentru stocare; aceste imobilizari se pot inregistra pe o perioada de timp scurta sau mai lunga in functie de volumul si ritmul eliberarilor de resurse din stoc pentru consumul propriu al unitatii sau prin vanzare-valorificare la terti cumparatori-utilizatori. Pe parcursul perioadei de gestiune, in depozitele unitatii economice se pot identifica stocuri la unele resurse materiale care nu mai sunt necesare consumului propriu; aceste stocuri se definesc obisnuit stocuri fara miscare. Asemenea stocuri reprezinta, ca si suprastocarile peste limitele admise, imobilizari suplimentare de resurse materiale si financiar-valutare total fara justificare economica, reprezentand un adevarat balast pentru situatia financiara a unitatii. De asemenea, sunt si stocuri care, desi sunt formate si se mentin la nivelele estimate, consumul din cadrul acestora se inregistreaza in cadrul perioadei de gestiune prevazute, sau peste, dar intr-un 'ritm lent', in cantitati mici la intervale relativ mari; asemenea stocuri se interpreteaza ca fiind cu miscare lenta. Pentru acest din urma caz trebuie delimitata situatia resurselor materiale destinate efectuarii interventiilor tehnice accidentale asupra masinilor, utilajelor si instalatiilor in general, pentru care formarea si detinerea stocurilor pe intreaga perioada de gestiune luata in calcul se justifica economic. Mai sus ne referim numai la resursele care sunt necesare in anumite momente, in anumite cantitati, dar se

aduc in depozitele unitatii mult mai devreme (neasigurandu-se corelatia dintre ritmul, termenele si momentele de aprovizionare-stocare cu cele de consum). Toate 'cele trei categorii de stocuri' - peste limita stabilita, cu miscare lenta sau fara miscare - se apreciaza ca fiind nerationale, neeconomice pentru ca antreneaza nejustificat un efort material si financiar-valutar suplimentar, diminuand astfel posibilitatile unitatii detinatoare de a folosi cu eficienta economica sporita resursele banesti si de alt ordin de care dispune. Efectul negativ al formarii unor asemenea stocuri se amplifica daca avem in vedere ca detinerea lor necesita spatii si dotari suplimentare pentru depozitare-pastrare, plata de dobanzi pentru credite folosite la cumpararea resurselor imobilizate astfel, taxe de asigurare sporite, uzura morala accentuata s.a. La acestea se adauga firesc 'efectul imobilizarii' ca atare a resurselor care, disponibilizate fiind, ar contribui la: extinderea si modernizarea capacitatilor de productie existente, realizarea unor obiective productive noi, disponibilizarea unor spatii de depozitare si folosirea lor in scopuri productive

Cauzele care determina formarea unor asemenea stocuri, ca si lipsa de stoc uneori, sunt in cea mai mare parte de ordin subiectiv, dependente sau nu de unitatea la care se constituie. Intre acestea amintim pe cele cu frecventa mai mare de aparitie, respectiv:

supradimensionarea necesarului de resurse materiale ca urmare a folosirii in calculele de fundamentare a unor norme de consum specific si indici de consum mai mari, care au fost stabiliti pe baze statistice sau in neconcordanta cu factorii si conditiile concrete care influenteaza consumul de materiale;

specificarea si comandarea materialelor in formate, dimensiuni, compozitii, calitati diferite de cele necesare in mod real in procesul de productie;

livrarea de catre furnizori a unor materiale in sortimente, dimensiuni, formate, calitati diferite de cele prevazute in comenzile clientilor, in contractele incheiate cu acestia;

cumpararea (achizitionarea) de catre agentul de aprovizionare a unor materiale care nu concorda cantitativ si structural cu cerintele de consum ale unitatii pe care o reprezinta;

modificarea pe parcursul perioadei de gestiune a planului si programelor de productie din punct de vedere cantitativ, structural si ca termene calendaristice de executie fara adaptarea corespunzatoare, in timp util, a documentatiei de aprovizionare;

livrarea de catre furnizor a materialelor comandate, contractate la alte termene decat cele initial stabilite cu partenerii sai;

depozitarea si conservarea in conditii necorespunzatoare a resurselor materiale, situatie care determina degradarea, pierderea unor proprietati fizicochimice indispensabile pentru fabricarea calitativa a produselor pentru care au fost aprovizionate. Situatia va conduce la blocarea unor asemenea resurse in stocuri fara miscare sau cu miscare lenta (consumul fiind in continuare posibil, dar pe alte destinatii si in cantitati mici);

incetarea fabricatiei unor produse comandate sau contractate pentru care s-au facut renuntari sau rezilieri de contracte din partea anumitor clienti, sau ignorarea unor comenzi initial luate in calcul, de catre producator;

necorelarea ritmurilor si momentelor de aducere a resurselor materiale in depozitele unitatii economice cu cele la care acestea sunt programate pentru trecere in consum;

schimbarea profilului de activitate, restrangerea structurii de fabricatie pe parcursul anului fara corelarea actiunii, in timp util, cu sectorul de aprovizionare s.a.

Pentru perioada in care s-au format si sunt detinute, stocurile peste limitele stabilite, cele cu miscare lenta sau fara miscare se considera nejustificate economic si ca urmare acestea trebuie valorificate operativ, pe mai multe cai, si anume:

folosirea resurselor materiale devenite disponibile chiar in cadrul unitatii detinatoare, dar pe alte destinatii de consum decat cele initiale si daca se justifica economic in raport cu alte posibilitati de valorificare;

desfasurarea unei ample actiuni de informare a potentialilor clienti de pe piata interna si internationala asupra resurselor materiale si produselor disponibile pentru vanzare, folosind in acest sens toate mijloacele posibile care se justifica economic;

apelarea unor unitati specializate in comercializarea de produse, din tara sau de pe plan international;

apelarea unor institutii specializate in studiul pietei interne si internationale, a unor agenti comerciali cu experienta si sfera de actiune mare;

participarea la 'bursele de resurse materiale si produse', la targuri si expozitii interne si internationale

Cand resursa materiala sau produsul, prin natura lor, nu-si mai gasesc utilizare in forma in care se prezinta, atunci se apeleaza la valorificarea prin recuperarea substantei materiale in sine si recircularea acesteia, sens in care vor fi apelate si eventuale unitati specializate in comercializarea de materiale si produse refolosibile.

In concluzie, orice actiune care se initiaza in legatura cu stocurile disponibile (cele peste limita admisa, cu miscare lenta sau fara miscare) trebuie sa fie precedata de analize care sa-i fundamenteze scopul economic; pe aceasta baza se va alege varianta de actiune cea mai eficienta.