Investitiile straine directe. Motivatia companiilor de a investi intr-un anumit sistem tehnico-economic

Investitiile straine directe. Motivatia companiilor de a investi intr-un anumit sistem tehnico-economic

Intrarea pe o noua piata si, implicit expansiunea unor organizatii multinationale este motivata, in principal, de interesul membrilor care o reprezinta si a tuturor factorilor implicati (actionari, manageri, angajati sau chiar autoritati publice). Literatura de specialitate evidentiaza faptul ca orice venit rezidual obtinut de o firma, peste costul de oportunitate al resurselor puse la dispozitia sa de membrii organizatiei, va fi regasit sub forma de profituri la proprietarii firmei, iar forta fundamentala a organizatiei moderne este data de maximizarea acestor profituri, comparativ cu capitalul investit.

In functie de motivatiile care stau la baza expansiunii organizatiilor, investitiile straine directe pot fi grupate in cinci mari categorii, dupa cum urmeaza:

a. Investitii straine directe aflate in cautare de resurse: este cazul unor firme care investesc in alte state, pentru a obtine anumite resurse la un cost real mai scazut decat in tara de origine, sau pentru a avea acces la resurse care nu sunt disponibile in tara de origine. Obiectivul principal al acestui proces este acela al cresterii profitabilitatii pe pietele respective, sau pe alte piete prin intermediul exporturilor. Cele mai cautate resurse sunt cele naturale, cele legate de forta de munca bine pregatita, sau resurse tehnologice cu experienta si rezultate dovedite la costuri foarte mici.

b. Investitii straine aflate in cautare de piete: specifice unor firme care investesc intr-o anumita regiune, pentru a acoperi o cerere de bunuri si servicii. In cele mai multe cazuri, aceste piete au fost anterior deservite prin exporturi, caracteristicile pietei fiind foarte bine cunoscute. Justificarea unei intrari de acest gen, este data de potentialul de crestere pe termen lung al pietei, sau aparitia unor bariere in raporturile comerciale dintre state. Ratiunile pentru intrarea pe o astfel de piata pot fi si de natura strategica pentru urmarirea competitorilor, pentru adaptarea produsului la cerintele locale.

c. Investitii straine aflate in cautare de eficienta determinate de rationalizarea unor procese de productie sau obtinerea de avantaje din detinerea unor activitati dispersate geografic. Aceste avantaje se materializeaza, de obicei, sub forma economiilor de scara si de gama sau a diversificarii riscului. In acest caz, detinerea unor resurse traditionale joaca un rol mai putin important in influentarea investitiilor straine, in timp ce pe prim plan, se afla competentele si capacitatile 'create', disponibilitatea si calitatea industriilor de sprijin locale, natura cererii si, nu in ultimul rand, politica guvernamentala la nivel macro si microeconomic.

d. Investitii straine directe aflate in cautare de active strategice: cuprind acele organizatii multinationale care se angajeaza in proiecte de investitii prin achizitionarea activelor unor firme straine, cu scopul clar definit de a-si promova obiectivele strategice pe termen lung. Obiectivul principal este acela de sustinere si promovare a competitivitatii lor la nivel global, prin intermediul unor strategii de integrare regionala sau globala. Exista insa si cazul unor investitori straini 'debutanti', care incearca sa cumpere un avantaj competitiv pe o piata nefamiliara.

e. Alte tipuri de investitii straine directe: care includ motive strategice cum ar fi cele legate de evadare, de sprijin sau cele pasive.

Investitiile straine de evadare sunt realizate pentru a evita legislatia restrictiva sau politicile macroeconomice aplicate in tarile de origine. In aceasta categorie sunt incluse investitii determinate de dorinta de a depasi anumite restrictii impuse de guvern asupra productiei interne, sau investitii realizate pentru transferul activitatilor de cercetare, in zone cu potential mai ridicat si care in general fac obiectul unor reglementari mai drastice din partea autoritatilor.

Investitiile de sprijin au drept scop sustinerea unor activitati specifice ale firmei investitoare. Astfel, acest gen de filiale implica din partea firmei, costuri, iar beneficiile sunt generate in alte parti ale firmei.

Investitiile pasive sunt considerate directe, daca emitentul investitiei detine o cota suficienta din capitalul firmei receptoare, pentru a-i asigura un control sau influenta asupra acesteia. De asemenea, investitiile pasive au la baza motivatii diferite fata de investitiile de portofoliu. Acestea din urma sunt realizate cu scopul de a obtine profituri sau marirea capitalului investit. Acest tip de investitie are la baza pura anticipare a unei cresteri a preturilor terenurilor si imobilelor in strainatate. Desi sunt clasificate drept directe, aceste investitii au mai mult atributele unor investitii de portofoliu.

Investitiile straine pot avea un caracter de agresivitate, determinat de atitudinea pro-activa a firmei, in urmarirea scopurilor sale strategice sau unul specific defensiv, reflectat de acel comportament al unei firme care reprezinta o reactie la actiunile intreprinse (sau percepute a fi intreprinse) de concurenti sau de guvernele straine, cu scopul de a-si proteja pozitia pe piata.

Motivatiile de expansiune ale organizatiilor multinationale sufera modificari pe masura ce are loc maturizarea ca investitor in strainatate astfel, initial, majoritatea firmelor investesc in afara tarii de origine, pentru a obtine resurse naturale sau acces la piete, pe masura ce gradul de multinationalizare creste, organizatiile pot utiliza activitatile din strainatate ca instrumente prin care isi pot intari pozitia pe plan global, prin cresterea eficientei sau prin dobandirea de noi surse de avantaj competitiv.