Inflatia

Inflatia

Inflatia este una din problemele majore care se afla in atentia tuturor tarilor, confruntate cu acest proces de-a lungul istoriei, deoarece aceasta a fost si a ramas una dintre cele mai complexe si mai controversate probleme contemporane.

1. Geneza si natura inflatiei contemporane

­ Procesul inflationist a aparut cu mult inaintea stiintei economice, dar teoria inflatiei s-a conturat mult mai tarziu. Fiind un proces monetar, precizarea naturii inflatiei se poate face in corelatie cu formele istorice pe care le-au imbracat banii:

- devalorizarea mascata a monedelor din metale pretioase;

- inflatia banilor de hartie convertibili in aur (determinata de cresterea masei banesti in raport cu cantitatea de aur pe care o reprezentau);

- inflatia banilor de hartie neconvertibili in aur (pe fondul excedentului de hartie).

Puncte de vedere cu privire la natura inflatiei:

­  Exista inflatie atunci cand nivelul general al pretului este in crestere continua, mai mult sau mai putin rapida (Raymond Barre);

­  Inflatia este acea stare a economiei in care creste continuu si anormal indicele general al preturilor, adica o crestere mai rapida decat cea a productiei de bunuri si servicii ale tarii;

­  Inflatia presupune o sporire a preturilor  nationale  mai puternica decat cea a preturilor internationale, cresterea avand efecte patologice pentru ansamblul economic national (J.M.Albertini);

­   In gandirea keynesista, inflatia este apreciata in legatura cu  fluxurile macroeconomice reale: o data ce folosirea mainii de lucru a ajuns sa fie deplina, orice incercare de a mari in continuare investitiile va declansa o tendinta de crestere nelimitata a preturilor curente, oricare ar fi inclinatia marginala spre consum, adica ne aflam intr-o situatie de inflatie autentica (J.M.Keynes);

­ Promotorii neoliberalismului monetarist abordeaza si explica inflatia pe baza confruntarii specifice dintre marimile nominale si cele reale, dintre nivelele curente si cele viitoare ale indicatorilor macroeconomici  (M.Friedman);

­  Inflatia actuala se delimiteaza de formele istorice anterioare dar si de cel privind natura acesteia in raport cu procesele social-economice;

­  Ramane  un proces de depreciere a banilor aflati in circulatie si nu de devalorizarea lor prin masurile luate constient de agenti economici specializati (este specifica banilor neconvertiti si celor de credit).

­  Se manifesta ca o crestere generala si durabila a marii majoritati a preturilor, modificandu-se corelatia dintre acestea;

­ Semnifica un anume raport intre marimea fluxurilor banesti si cea a fluxurilor reale: excedentul masei monetare in raport de oferta de satisfacere si productie;

­ Inflatia contemporana devine ea insasi un dezechilibru monetaro-material;

­ Inflatia apare ca disfunctie acceptata de agentii economici, ca un rau necesar al cresterii economice (un surplus de oferte de bunuri fata de cea a populatiei, fiind considerat raul cel mic fata de somajul cronic de masa);

­ Are efecte restructurante mai mari sau mai micidureroase pentru categoriile sociale cu venituri relativ fixe; are si efecte pozitive pentru echilibrul economico-social general.

<<Inflatia contemporana>>  reprezinta un dezechilibru  monetaro-real, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economice, fapt ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in general, ca si cresterea durabila si generalizata a pretului.

2. Cauzele inflatiei. Interactiunea dintre diferitele tipuri de inflatie

­  Cauzele directe ale aparitiei, mentinerii si accelerarii  inflatiei sunt reduse, de regula la procese ce au loc in sfera circulatiei;

­ Majoritatea specialistilor au studiat factorii care au declansat si intretinut inflatia de amploare a anilor `70-`80, fara a face o comparatie  cu factorii inflatiei: generali (universali),  particulari si specifici (concret-istorici);

­  Cauzele si factorii se structureaza si se ierarhizeaza in maniere diferite pe tari, avand intensitati diferite si roluri diferite;

­ Se face o analiza a factorilor si circumstantelor inflatiei moderate a anilor `80, mentinute sub controlul guvernelor;

­  Se acorda atentie cauzelor economice, sociale, politice ce au  declansat inflatia de mare amploare in fostele tari socialiste.

<<Inflatie prin  moneda>> M. Friedman ­ Inflatia este legata mai ales de oferta de moneda, suplimentarea acestora decurgand din deciziile agentilor economici specializati in sensul sporirii activelor lor (banii de credit).

<<Inflatie prin cerere>> Cererea nominala solvabila mentinandu-se mai mare decat oferta de bunuri creand un dezechilibru de piata.

<<Inflatie prin oferta>> care considera drept cauza principala insuficienta produselor. Sporirea venitului nu-i compensata printr-o crestere corespunzatoare a W, denumita si inflatie reala, penurie de produse.

<<Inflatie prin credit>> Cresterea substantiala a creditului duce la dezechilibrul inflationist, la excesul de cerere nominala pentru  bunuri de consum. Masa monetara suplimentara se exprima in sporirea imediata a cererii de  consum in timp ce noile investitii nu asigura cresterea ofertei; cresc preturile pe piata, se reduce puterea de cumparare a salariilor nominale.

<<Inflatie prin costuri>>  Se declanseaza atunci cand intreprinderile, guvernul, salariatii si consumatorii actioneaza oarecum convergent in directia cresterii costului. J.K.Galbraith - variatiile salariului nominal, sporirea cheltuielilor salariale ­ inflatie;

­ Procesul inflatiei contemporane este determinat de multi factori: economici si  sociali - politici, interni si externi; directi si indirecti; pe termen scurt si mediu..

<<Interactiunea dintre inflatie prin cerere si inflatie prin oferta>>

­  Inflatia prin cerere este acea inflatie care rezulta din cresterea cererii agregate (unii specialisti: cresterea cererii agregate ­ datorita cresterii veniturilor banesti ale populatiei) se propune controlul ofertei de bani din economie, altii apreciaza ca cererea agregata poate sa sporeasca chiar daca oferta de moneda ramane aceeasi (reducerea impozitului pe venit creste constant la o crestere a cererii agregate - creste partial pretul dar creste si productia .

<Inflatia prin costuri>  apare   in  situatia in  care costurile de productie cresc independent de cererea agregata. Daca firmele sunt confruntate  cu  o sporire a costului, ele vor raspunde partial prin cresterea pretului de vanzare si  partial prin reducerea volumului activitatii. Deplasarea catre stanga a ofertei va determina o crestere a nivelului pretului si o reducere  a productiei.

­ Inflatia prin cerere si inflatia prin costuri se pot manifesta simultan, deoarece  cresterea de pret si de salarii pot fi determinate, fie de cresteri ale cererii agregate, fie de factori ce duc la sporirea costului.

­ Cand interesele determina in mod constant cresteri ale costului, oferta agregata se deplaseaza in mod constant catre stanga, daca autoritatea guvernamentala stimuleaza cererea globala pentru a  preveni sporirea somajului, cererea agregata se va deplasa constant catre dreapta daca deplasarile aratate au amplitudini din ce in ce mai mari va rezulta o spirala inflationistacare poate da nastere la o alta, si asa mai departe.

3. Cresterea economica in conditiile inflatiei

Criteriu  corespunzator  de  masurare a procesului  inflationist este  ecartul absolut  si relativ dintre cererea solvabila nominala (potentata de factori politico-guvernamentali), pe de o parte si oferta reala de marfuri si servicii.

­  Cererea agregata include: cheltuieli pentru  bunuri de consum personal; cheltuieli pentru  achizitionarea  bunurilor de  investitii; cumpararile administratiilor publice si private pentru bunuri sociale; achizitiile agentilor economici-externi de marfuri din tara de referinta (exporturile acestora).

­ Oferta agregata: bunuri materiale si servicii produse, respectiv  create, intr-un an; soldul pozitiv sau negativ al stocurilor; bunuri oferite de strainatate (importul).

­ Dezechilibrul inflatiei inseamna un excedent de masa monetara (cerere nominala) de care dispun agentii economici si care este neacoperit (nesatisfacut) printr-o oferta  reala adecvata. Deci marimea inflatiei poate fi masurata prin volumul acelor semne monetare care nu au acoperire in marfuri necesare si dorite de populatie. Marimile relative pot fi  exprimate  in indici (cu baza fixa sau in lant) care  ajuta la aprecierea sensului evolutiei procesului inflationist (crescator, descrescator, constant).

­ Inflatia este masurata prin indici si coeficienti: indicele general al pretului sau deflatorul PIB (PNB); indicele preturilor de consum; modificarea puterii de  cumparare a banilor; devansarea cresterii indicatorilor macroeconomici rezultativi de catre masa monetara existenta in circulatie si care este disponibila spre a fi cheltuita (ecartul dintre cererea nominala si oferta reala).

­ Indicatorul general al pretului si tariful de consum (IPC) exprima modificarea medie ponderata a cheltuielilor pe care o familie de talie  mijlocie, din mediul urban, le  face pentru asigurarea mijloacelor de subzistenta, in concordanta cu nivelul si structura nevoii sociale istoriceste determinat.

IPC  =  

Intensitatea inflatiei este diferita: taratoare - 3%, moderata - 6%, rapida -10%, galopanta (cu 2 cifre), hiperinflatie.

Exprimarea inflatiei se poate face prin corelarea acesteia cu indicatorii de exprimare a dinamicii macroeconomici.

-<Cresterea neinflationista> ­ o inflatie moderata, insotita de o rata de crestere economica relativ inalta, adica mai inalta decat cea a inflatiei;

-<Cresterea  economica inflationista> ­ releva sporul de productie naturala insotit  de  o rata a inflatiei ce depaseste acest spor.

-<Stagflatia> ­ acea situatie din economie care se caracterizeaza prin inflatie rapida si prin lipsa de crestere notabila a economiei, adesea prin "cresterea zero" si prin recesiune economica; W regreseaza, masa monetara nu se reduce.

-<Slumpflatie> ­ un declin economic, o scadere a productiei naturale si o inflatie rapida sau chiar galopanta (Italia`75 inflatia16% o scadere a PIB 3,5%).

­ Hiperinflatia incepe in luna in care cresterea depaseste 50% si se termina in luna anterioara scaderii cresterii pretului sub aceasta limita.

4. Principalele efecte si costuri ale inflatiei

­ Defectele inflatiei sunt diferite de la o perioada la alta: forma si intensitatea acesteia, de politica economica promovata si de capacitatea guvernelor de a o cunoaste si controla..

­  Diminuarea puterii de cumparare a monedei ce afecteaza diferit si inegal agentii economici, se elimina o parte a resurselor materiale acumulate, se folosesc rentabil capacitatile de productie ramase in circuitul activ.

­ Deblocheaza sau poate bloca mecanismul economic, elimina agentii paraziti.

­ Redistribuie  avutiile  existente si  schimba sensurile utilizarii lor: favorizeaza inclinatia spre consum si pe debitori si restrictioneaza inclinatia spre economie si pe creditori.

­ Indeparteaza din circuitul activ o parte a banilor, concomitent cu scaderea puterii de cumparare.

­ Antreneaza restrictii ex. ante. in formarea resurselor banesti necesare largirii productiei; se pune raul cel mic in fata celui mare(criza economica).

­ Pune de acord capacitatile de productie existente  cu  nevoile reale de consum; face presiune asupra resurselor productive.

­ Inflatia galopanta (hiperinflatia) cu trend crescator de durata si insuficient controlata reprezinta un factor dezorganizator al oricarei economii este dezordinea dezordinii oricarei economii. Descurajeaza investirea  productiei si orienteaza resursele banesti spre actiuni speculative curente, coruptia

­  Efectele negative ale inflatiei sunt suportate de anumiti agenti economici, de anumite  clase si grupari sociale, ca si de societate in ansamblul ei  ­ sunt denumite costuri ale inflatiei. Potenteaza incertitudinea si riscul in economie.

Procesul inflatiei dezavantajeaza tara in relatiile cu partenerii straini, balanta de plati externe poate deveni deficitara.

5. Anticiparile si inflatia. Masuri de control a cererii de agregate si oferta

- Agentii economici trebuie sa anticipeze desele schimbari care pot avea loc;

­ Rata anticipata a inflatiei ­ parametrul de care tin cont agentii economici in dimensionarea activitatii (rata inflatiei 5%, negocieri de salarii max min 5%)

­ agentii economici producatori si bancari pot fi avantajati si dezavantajati de inflatie. Primii se pot adapta rapid, ceilalti pot falimenta.

­ politici antiinflationiste - mai multe criterii: dupa intensitatea si sensul procesului; dupa doctrina socio-economica  ce sta la baza lor; dupa standardele si instrumentele folosite, etc.

­  la primul criteriu putem vorbi de: politici de lupta cu criza inflationista, respectiv cu inflatia si efectele ei; politici de prevenire a hiperinflatiei si  de mentinere a inflatiei moderate sub controlul factorilor responsabili. Se caracterizeaza prin  urmatoarele: deficit  bugetar colosal, tiparirea biletelor  de  banca alimentand  peste  95%  bugetul de  stat; cantitatea  de  moneda  creste

exponential; moneda nu mai inspira nici o incredere.

 In astfel de situatii intervin agentii macroeconomici specializati care  isi propun sa stabilizeze procesele macroeconomice si sa treaca la cresterea si dezvoltarea economica.

­ politici de combatere a inflatiei: de control al cererii agregate si de stimulare a ofertei agregate.

­  politica cererii agregate se deruleaza cu folosirea preponderenta fie  a instrumentelor fiscale fie acelor monetare.

­  politicile fiscale  de combatere a inflatiei presupun  modificarea  cheltuielilor publice  si/sau a veniturilor din impozite si taxe. Cerinta poate fi diminuata prin reducerea cheltuielilor guvernametale sau prin cresterea impozitelor si taxelor.

­ politici monetare ­ modificarea ofertei de moneda, fie pe cea a ratei dobanzii: diminuarea ofertei de moneda, mai putina lichiditate si scumpirea creditelor.

­ politica antiinflationista de stimulare a ofertei are drept scop reducerea  ritmului de  crestere a costurilor, contribuind la stoparea diminuarii ofertei agregate si chiar  la cresterea acesteia.