Impactul si efectul crizei mondiale asupra romaniei

IMPACTUL SI EFECTUL CRIZEI MONDIALE ASUPRA ROMANIEI

CANALELE DE TRANSMISIE A CRIZEI FINANCIARE ASUPRA ECONOMIEI IN ROMANIA

Efectele crizei financiare internationale s-au extins si asupra economiei Romaniei. Totusi, din punct de vedere al impactului direct, sistemul bancar a fost putin afectat intrucat nu a fost expus la active toxice, precum si datorita masurilor prudentiale si administrative adoptate de-a lungul timpului de catre Banca Nationala a Romaniei. Indirect insa, criza financiara internationala si mai ales consecinta ei evidenta - recesiunea din tarile dezvoltate - se extinde asupra economiei romanesti pe mai multe canale.

Pe canalul comercial, incetineste cresterea exporturilor sau chiar le reduce. Productia industriala este corelata cu evolutia economiei mondiale.

Pe canalul financiar, limiteaza accesul la finantare externa, si astfel restrange volumul creditarii, si genereaza dificultati in serviciul datoriei externe private. Aceasta se concretizeaza prin :

Stoparea creditarii

Spread-ul CDS a crescut, revenit pe trend descendent dupa acordul cu FMI si UE

Spread-uri relativ mari intre dobanda BNR si robor

Mutarea accentului de la cota de piata la evaluarea riscului clientului

Pe canalul cursului de schimb, reducerea finantarilor externe s-a reflectat in deprecierea monedei nationale. Volatilitatea crescuta a fost urmata de o relativa stabilitate.

Pe canalul increderii, a avut loc o retragere a investitorilor din tarile esteuropene. Aceasta a avut drept efect manifestarea pe piata monetar-valutara a unor momente de panica si atacuri speculative, precum cel din luna octombrie din Romania, care a facut necesara interventia BNR.

In sfarsit, pe canalul efectelor de avutie si bilant, are loc deteriorarea activului net al populatiei si al companiilor, ca urmare a ponderii ridicate a creditelor in valuta (corelate cu deprecierea leului) si a scaderii preturilor activelor mobiliare si imobiliare Aceasta contribuie, la randul sau, la accentuarea crizei prin efectele negative pe care le are asupra asteptarilor si prin augmentarea gradului de prudenta la nivelul consumatorilor si al agentilor economici.

Se estimeaza de Banca Nationala a Romaniei, o evolutie dupa cum urmeaza :

Canalul comertului : activ

Canalul increderii : foarte activ

Canalul financiar :atenuat (FMI.,UE, BM, BERD)

Canalul cursului de schimb: atenuat

EVOLUTIA CRIZEI IN ROMANIA

Pe fondul adancirii crizei economico-financiare internationale, evolutiile macroeconomice din Romania au prezentat dezvoltari total inadecvate:

a.  Cresterea economica a Romaniei din perioada 2005-2009 nu a fost

generata, asa cum ar fi fost eficient economic, de cererea externa (exporturi), ci de cererea interna, reprezentand consumul populatiei, consumul guvernamental si investitii in cea mai mare parte neproductive - acest cumul de crestere neadecvat creand dezechilibre macroeconomice.

Productia industriala e puternic afectata de scaderea cererii externe. Conform graficului de mai jos, atat exportul, cat si importul si indicele productiei industriale au scazut incepand cu luna octombrie 2008 si accentuandu-se in anul 2009.

Figura 15: Cresterile anuale ale exportului, importului si a productiei anuale

(Sursa: INSSE, UniCredit Research)

Reducerea exporturilor a condus la scaderea productiei si la o contractie a cererii interne.

Din figura de mai jos se observa scaderea investitiilor nete, a lucrarilor de constructii noi, de utilaje, precum si a altor cheltuieli, incepand cu anul 2008.

Figura 16: Evolutia investitiilor nete

(Sursa: INSSE,UniCredit Research)

Scaderea productiei a condus la scaderea cifrei de afaceri (c.a) din comert si servicii, incepand cu luna iulie 2008 si accentuandu-se in anul 2009, dupa cum se vede in figura de mai jos :

Figura 17: Evolutia CA din comert si servicii

(Sursa: INSSE,UniCredit Research

Aceasta a condus implicit la falimentarea unor intreprinderi si la cresterea somajului, dupa cum se vede (potrivit aceleeasi surse) din figura de mai jos :

Figura 18: Evolutia somajului

(Sursa: INSSE, UniCredit Research)

b. Daca in anul 2004 se realiza o crestere economica de 8,5% la o inflatie de 9,3% (dec/dec), cu un deficit fiscal de 1,5% din PIB si un deficit al contului curent de 8,4% din PIB, in anul 2008 s-a realizat o crestere economica de 7,9% la o inflatie de 6,3% (dec/dec), cu un deficit fiscal de 4,8% din PIB (de doua ori mai mare decat cel programat) si un deficit al contului curent de 13,5% din PIB (dupa ce in 2007 se inregistrase un deficit de 14% din PIB).

Deficitul bugetar se accentueaza in anul 2009, ajungand la 5 % din PIB, dupa cum se vede din tabelul de mai jos :

Figura 19: Deficitul bugetar

(Sursa: BNR, UniCredit Research)

c. Cresterea economica si respectiv satisfacerea unor consumuri interne mai mari si a unor investitii mai ridicate s-a realizat pe seama capitalului strain, respectiv a economisirii externe, economisirea interna fiind scazuta, datoria externa totala majorandu-se in mod ingrijorator de la 21,5 mld. euro in 2004 la 74 mld. euro in noiembrie 2008 (de 3,4 ori) din care datoria negarantata public a sporit de la 11,4 mld. euro in 2004 la 63.3 mld. euro in 2008 (de 5,6 ori).

Din tabelul de mai jos reiese ca datoria externa pe termen scurt, mediu si lung a crescut de la an la an, iar incepand cu 2007, s-a accentuat si mai mult (conform BNR)

Figura 20: Total datorie externa

(Sursa: BNR, UniCredit Research)

Cel mai ingrijorator este faptul ca datoria externa pe termen scurt (sub un an) a crescut de 7,5 ori, ceea ce creeaza un grad ridicat de vulnerabilitate in asigurarea finantarii deficitului extern. Din tabelul urmator, se vede structura datoriei externe pe termen scurt, mediu si lung din anul 2008, unde bancile inregistreaza cel mai inalt nivel, urmeaza apoi alte sectoare, investitiile directe si apoi guvernul.

Figura 21: Structura datoriei externe pentru anul 2008

(Sursa: BNR, UniCredit Research)

In conditiile in care sistemul bancar romanesc este detinut in proportie de aproape 90% de banci cu capital strain, iar acestea au inregistrat pierderi financiare datorita achizitionarii de produse toxice de pe piata americana si, in mai mica proportie, de pe cea engleza (derivative financiare, avand la baza active imobiliare si financiare ale caror preturi s-au prabusit ), capacitatea bancilor mama cu filiale in Romania de a le acorda, in continuare, linii generoase de credit la costuri reduse (care sa fie reimprumutate) a scazut dramatic, indeosebi incepand cu luna octombrie 2008, o data cu falimentul bancii americane Lehman Brothers.

d.   Concomitent, un alt factor care face sa fie resimtita din ce in ce mai acut criza internationala si in Romania, este faptul ca exporturile romanesti sunt bazate pe produse metalurgice, petro-chimice si sub-ansamble ale unor echipamente complexe, inclusiv automobile, iar pe plan extern, tot prin prabusirea creditelor acordate de banci, a scazut cererea pentru astfel de produse, in paralel cu diminuarea cererii interne, pe fondul contractiei substantiale a creditarii, producandu-se reducerea drastica a cresterii PIB, pana in jur de 3% in anul 2008, dupa cum se vede din tabelul de mai jos ( de unde se vede si scaderea indicatorului de incredere ). Aceasta scadere se va accentua in anul 2009

Figura 22: Cresterea PIB si evolutia indicatorului de incredere in Romania

(Sursa : INSSE,Eurostat,UniCredit,Research)

e. Investitiile straine directe au scazut mult in 2009 datorita incertitudinii si a costurilor de finantare in contextul crizei financiare (aproximativ 10 miliarde euro in 2009)

f. In tabelele de mai jos vom vedea evolutia monedelor din regiune, precum si evolutia CDS.

RON s-a depreciat cu 10,4 % in 2008 si cu inca 6,4% de la inceputul lui 2009

Figura 23: Evolutia monedelor din regiune

(Sursa Bloomberg, BNR, UniCredit Research)

CDS au atins maximul de 777 bp in februarie 2009, in timp ce media pentru 2008 a fost de 260 bp.

Figura 24: Evolutia CDS in Romania, Croatia, Bulgaria

(Sursa Bloomberg, BNR, UniCredit Research)

Impactul crizei globale financiare si crizei de incredere s-a facut simtit in economia reala. Au fost deja lovite sectoarele economice care sunt printre primele ce reactioneaza puternic la schimbarile ciclice (de exemplu, industria auto si aviatica, industria informatica si alti furnizori de componente). De regula, acestea sunt industriile unde efectele negative ale schimbarii se reflecta in <atitudinile> oamenilor, adica tendinta lor de a economisi mai mult si de a cheltui mai putin. In plus, tot ele poarta povara oricarei scaderi a activitatii de investitii si a eforturilor de reducere a costurilor din alte industrii.

Concluzionand, transmiterea crizei internationale in economia Romaniei a avut atat efecte directe, cat si efecte indirecte datorate vulnerabilitatilor locale.

Romania- efecte directe

Scaderea productiei industrial : dependenta de cererea internationala. Sectorul industrial face parte din lantul productiei internationale ( 70% din exportul Romaniei este in zona EURO )

Diminuarea exporturilor si a importurilor

Diminuarea fluxului de capital strain

Deprecierea si volatilitatea ridicata a RON

Cresterea primei de risc si a costului de finantare.CDS, dobanzi ridicate pe piata interbancara.

Romania - efecte indirecte

Stoparea creditarii puternic afectata de costul de finantare si de cresterea incertitudinii

Cresterea somajului, scaderea averii populatiei a condus la scaderea consumului

Diminuarea cererii externe si interne dar si cresterea costurilor de finantare repozitioneaya planurile de investitii, avand ca rezultat scaderea sau amanarea investitiilor in economie.

Riscuri privind activitatea financiara

cresterea creditelor neperformante, afectata de scaderea veniturilor si scaderea averii populatiei

diminuarea profitului si lipsa de finantare a firmelor

expunerea la riscul valutar

Scaderea incasarilor bugetare rezultand un deficit bugetar ridicat (venituri fiscale directe: impozit pe profit si pe venit; venituri indirecte : TVA)

Pe plan international :

1.Criza financiara internationala a condus la :

cresterea costului capitalului

disponibilitatea fondurilor

lipsa de incredere in sistemul financiar

2. Recesiunea globala

scaderea PIB global

scaderea averii

falimente pe piata internationala

3. Preturile marfurilor

scaderea preturilor cauzata de scaderea cererii ( produse metalurgice,petrol)

Deci, vulnerabilitatea crescuta a Romaniei este corelata cu criza internationala, avand drept puncte slabe: scaderea activitatii economice, dependenta de capital strain, nevoia de finantare externa si expunerea la volatilitatea cursului valutar.

Prin urmare, criza a ajuns sa afecteze economia reala a Romaniei.

CONSECINTELE CRIZEI FINANCIARE IN ROMANIA

De cateva luni, pe fondul unei perioade de relativa acalmie pe pietele financiare internationale, dupa torentul de dezvaluiri spectaculoase ale pierderilor de zeci de miliarde de dolari de catre institutii financiare de prestigiu, se ridica tot mai des intrebarea daca pragul critic al crizei a fost depasit. Desi parerile specialistilor sunt impartite, cateva aspecte strans legate de interdependentele complexe din interiorul si din afara pietelor financiare ne sugereaza faptul ca problemele vor continua, cu o magnitudine si pe un orizont de timp inca greu de anticipat.

In primul rand, in pofida interventiilor ferme ale autoritatilor, sentimentul de neincredere al investitorilor persista, ceea ce face ca multe segmente ale pietei financiare, in particular cele legate de securitizare si finantare pe termen lung, sa ramana inca vulnerabile. Cresterea primelor de risc si scumpirea finantarilor afecteaza direct si indirect o multitudine de actori economici, avand consecinte la nivelul economiilor reale, care dau semne clare de incetinire a cresterii economice sau chiar de recesiune.

In al doilea rand, corectiile la nivelul valorii activelor par sa aiba un spectru larg si, deocamdata, impredictibil. Desi ajustarile s-au concentrat la nivelul pietei ipotecare rezidentiale si al segmentului pietei financiare care o deserveste, complexele legaturi ale acestora cu alte componente ale sectorului financiar si real au determinat tensiuni neasteptate la nivelul preturilor altor categorii de active financiare, precum obligatiunile emise de corporatii sau municipalitati.

Este cunoscut faptul ca, in momentul producerii unui soc, pietele financiare tind sa suprareactioneze (overshooting), dupa care analizeaza si digera informatia, preturile activelor financiare ajustandu-se in functie de riscul perceput. Cum insa la nivelul pietelor financiare corectiile valorilor activelor continua, avem dovada ca riscurile nu au fost inca deplin intelese si ca pietele se confrunta, in continuare, cu incertitudini.

In al treilea rand, problema corectitudinii evaluarii instrumentelor financiare complexe (de tipul celor care au avut la baza imprumuturile acordate debitorilor neperformanti) ramane deschisa. In consecinta, exista posibilitatea de a asista la noi dezvaluiri de pierderi din partea institutiilor financiare.

In al patrulea rand, Statele Unite vor continua sa resimta efectele crizei, cu urmari care vor afecta economia globala. O estimare a FMI pune in evidenta faptul ca pierderile din sistemul financiar al Statelor Unite vor provoca o reducere de aproximativ doua trilioane de dolari a creditului si de 1,2% a PIB-ului in aceasta tara.

Ilustrativa este si situatia celor peste 1,5 milioane de locuinte executate silit in Statele Unite, in anul 2007, ca urmare a intrarii in incapacitate de plata a proprietarilor. Rezerva Federala a anuntat in martie a.c. ca aproximativ 8,8 milioane de proprietari de locuinte (10% din total) inregistreaza in prezent o avere negativa neta (locuintele valoreaza mai putin decat valoarea imprumutului ipotecar si a dobanzilor), existand un risc real ca acestia sa doreasca sa renunte la locuinte. Se accentueaza astfel perspectiva adancirii crizei.

Economia Romaniei si criza financiara. Masuri stabilizatoare

In Romania, raspunsul la efectele adverse ale crizei nu poate fi similar celui formulat de unele state europene sau celui din SUA. Exista cateva diferente intre economia romaneasca si aceste economii, care nu permit copierea pur si simplu a pachetelor de masuri dezvoltate acolo. In esenta, este vorba despre faptul ca economia romaneasca are un deficit de cont curent mare, care indica dependenta acesteia de finantarea externa. Se poate alege intre reducerea ordonata a acestui deficit sau in reducerea lui de catre piata in conditiile actuale de tensiune si neincredere, cu consecinte dramatice pentru cursul de schimb si pentru cresterea economica.

Chiar daca derularea procesului de ajustare economica nu poate fi planificat cu precizie, totusi, promovarea unor politici economice coerente si credibile ar putea evita producerea unei ajustari dezordonate (hard landing). Numai o concentrare a combinatiei de politici macroeconomice pe procesul de ajustare a dezechilibrului extern (deficitul de cont curent) si a celui intern (deficitul bugetar) poate duce la sustinerea unei aterizari line a economiei si la ameliorarea perceptiei investitorilor straini.

Domnul Mugur Isarescu, ne subliniaza ca, in esenta, este necesara o intarire semnificativa a politicii fiscale si a celei salariale (in sens larg, cuprinzand sporurile si premiile de natura cvasisalariala). In acest sens, bugetul pe 2009, constituie un prim pas laudabil, in special datorita alocarii unor fonduri relativ ridicate pentru investitii.

In plus fata de aceasta, guvernul mai poate contribui la ameliorarea perceptiei investitorilor straini prin masuri precum imbunatatirea capacitatii de absorbtie a fondurilor europene si inlocuirea astfel, intr-o anumita masura, a finantarii externe private cu finantare externa publica sau prin crearea de noi locuri de munca in domenii insuficient valorificate (infrastructura, turism, agroalimentar), care sa preia, treptat, rolul de motor al cresterii economice. In general, incheierea unor acorduri de finantare cu organisme internationale, incepand cu Comisia Europeana si Banca Europeana de Investitii, care sa compenseze diminuarea sensibila a intrarilor de capital privat este binevenita.

Daca toti acesti pasi vor fi urmati, exista o inalta probabilitate ca investitorii sa-si amelioreze perceptia privitoare la Romania si sa prefere sa investeasca aici decat in alte tari din zona Europei Centrale sau de Est. Probabilitatea inalta nu echivaleaza insa cu certitudinea: nu poate fi exclus scenariul in care, desi autoritatile romane fac tot ceea ce trebuie, investitorii straini sa nu reactioneze pozitiv si sa trateze Romania nediferentiat fata de vecinii sai. Constientizarea acestei posibilitati nu trebuie sa duca insa la abandonarea masurilor de ajustare atat de necesare.

Un pericol pentru aplicarea acestei strategii coerente de ajustare ordonata a dezechilibrului extern il constituie prognozele din ce in ce mai pesimiste elaborate de diferite institutii privind cresterea economica din Romania in anul 2009 si care merg pana la a anticipa o crestere negativa.

Pericolul consta in aceea ca factorul politic, dand crezare acestor prognoze, ar putea sa trateze problema emotional, adoptand masuri de relaxare fiscala si salariala, care nu ar face decat sa agraveze criza.

In ceea ce Banca Nationala a Romaniei (subliniaza domnul Isarescu), ramane consecventa in proiectia sa de crestere economica pentru anul 2009, avand urmatoarele argumente:

- ponderea mai redusa a exporturilor in PIB comparativ cu alte state Central si Est-Europene, care au prognozata totusi o crestere pozitiva in 2009;

- gradul mai scazut de intermediere financiara (credit neguvernamental ca proportie in PIB), care implica o contractie mai mica a economiei datorate canalului financiar;

- faptul ca Romania are o balanta energetica aproape echilibrata, nefiind nici in situatia tarilor mari importatoare de energie (majoritatea tarilor din Europa Centrala si de Est), nici in situatia tarilor mari exportatoare de energie din estul continentului, care sufera ca urmare a reducerii pretului petrolului;

- flexibilitatea cursului de schimb, care permite ca o parte din socurile exogene sa se disipeze asupra variabilelor nominale (curs de schimb), decat sa afecteze economia reala;

- volumul mare de fonduri structurale (inclusiv cele aferente anilor fiscali 2007 si 2008) care pot fi atrase de Romania.

Un alt set de argumente privind mentinerea cresterii economice in teritoriu pozitiv porneste de la analiza componentelor PIB (consumul, investitiile si exportul net):

- in privinta consumului, reducerea la un sfert a pretului petrolului fata de vara anului 2008 este echivalenta cu un masiv stimulent pentru consum. A nu se uita ca preturile combustibililor (benzina si motorina) sunt cu 15 la suta mai mici in prezent.

- in ceea ce priveste investitiile, o buna parte din investitiile private care nu se vor mai face in 2009 vor fi inlocuite cu investitii publice, daca structura bugetului aprobat va fi confirmata in practica;

- cu privire la exportul net, exista toate sansele ca el sa aiba o contributie negativa in scadere la cresterea PIB: chiar daca exporturile totale vor scadea, importurile totale vor scadea si mai mult in anul 2009.

Chiar daca este evident ca o serie de domenii care pana in 2008 au constituit motoarele cresterii economice (activitatile mobiliare, financiar-bancare, importurile de autoturisme, industria metalurgica, industria chimica, industria constructoare auto) vor cunoaste scaderi in anul 2009, exista totusi domenii (IT, telecomunicatii, industria alimentara si a medicamentelor, servicii publice) care se pot dezvolta si care pot mentine cresterea economica in teritoriu pozitiv. In acelasi timp trebuie tinut cont ca este necesar un efort de refacere a increderii consumatorilor in evolutia economiei, incredere ce a fost redusa substantial .

In concluzie, sectorul privat a redus deja deficitul sau extern anul trecut, dar el ramane relativ mare. Se estimeaza ca ajustarea va continua semnificativ si in 2009.

In momentul de fata domnul Mugur Isarescu recomanda masuri care sa asigure reducerea ordonata a deficitului de cont curent la niveluri sustenabile, prin diminuarea deficitului bugetar si adaptarea mai buna a mix-ului de politici la magnitudinea deficitelor.

Astfel, ponderea cheltuielilor publice pentru investitii trebuie crescuta. De asemenea, trebuie mai bine pregatita absorbtia de fonduri europene si adoptarea unor acorduri de finantare cu organisme internationale incepand cu Comisia Europeana si Banca Centrala Europeana.

Sectorul privat trebuie sa restabileasca corelatia dintre salarii si productivitatea muncii care sa-i asigure competitivitatea externa. Aceste politici vor reduce incertitudinea si vor reda increderea in evolutiile viitoare ale economiei.

O alta strategie (de politica monetara a BNR ) la care face referinta domnul Mugur Isarescu este tintirea inflatiei ,care este in stransa conexiune cu criza financiara actuala si cu problemele cu care tara noastra se confrunta. Optiunea pentru

adoptarea tintirii inflatiei ca strategie de politica monetara a fost justificata de necesitatea realizarii unei dezinflatii sustenabile.

Domnul Mugur Isarescu subliniaza ca implementarea strategiei de tintire a inflatiei nu a fost usoara nici inainte de aparitia crizei financiare si dominanta fiscala, intrarile masive de capital, pozitia de debitor net a BNR fata de sistemul bancar si mecanismul de transmitere a politicii monetare s-au combinat, astfel ca, intre 2005 si 2007, au existat perioade in care anticipatiile inflationiste si aprecieri accentuate ale monedei au coexistat. Aceasta a ridicat o dilema serioasa pentru banca centrala. Cresteri ale ratei dobanzii, necesare pentru a aduce anticipatiile in linie cu tinta de inflatie, atrageau si mai multe capitaluri straine, apreciind nesustenabil leul. Odata cu declansarea crizei financiare in iulie 2007, o parte dintre aceste conditii a disparut.

Astazi BNR tinde sa fie creditor net al sistemului bancar, iar intrarile de capital strain s-au atenuat in mod semnificativ. Dar aceasta nu simplifica implementarea politicii monetare. Dimpotriva, criza financiara a sporit volatilitatea pe pietele monetara si valutara si tinde sa amplifice incetinirea activitatii economice. Pe de o parte, reducerea finantarilor externe si existenta dezechilibrelor externe mari au declansat deprecierea leului, care alimenteaza inflatia si face necesara o rata a dobanzii relativ inalta. Mai mult, cei cu datorii in euro si alte valute, si astfel sistemul financiar, sunt vulnerabili la o depreciere semnificativa a leului. Pe de alta parte, rate mai inalte ale dobanzii ar tinde sa franeze cresterea economica si, mai mult, ar crea costuri pentru cei ce au datorii, riscand sa destabilizeze sectorul financiar. In aceste conditii apare problema delicata a compromisului dintre obiectivele politicii monetare: asigurarea stabilitatii preturilor si asigurarea stabilitatii financiare. 

Friedman (1968) si Phelps (1968) au aratat ca nu exista compromis pe termen lung intre inflatie si somaj. De aici rezulta ca obiectivul pe termen lung al politicii monetare trebuie sa fie atingerea unei inflatii scazute si stabile. S-a observat ca inflatia scazuta si stabila ajuta cresterea economica sustenabila pe termen lung.

In consecinta, inflatia scazuta si stabila reprezinta atat un scop in sine, cat si un mijloc de realizare a unei cresteri economice sustenabile (Bernanke, 2006).

Eficienta politicii monetare in atingerea acestui obiectiv este insa limitata daca nu exista stabilitate financiara. Unul dintre principiile macroeconomice de baza afirma ca frictiunile pe plan financiar influenteaza in mod substantial ciclul de afaceri. Astazi, pe plan mondial, acest lucru este foarte evident. Bancile centrale ale lumii incearca sa mentina stabilitatea financiara si sa evite recesiunea si depresiunea economica.

Experientele anterioare par sa confirme viziunea conform careia inflatia este principala sursa de instabilitate financiara. De obicei perioade caracterizate de inflatie inalta au fost si cele cu instabilitate financiara severa si cu crize la nivelul sectorului bancar sau au fost urmate de recesiune in urma adoptarii de catre autoritati a unor masuri inadecvate de temperare a inflatiei.

Totusi, literatura economica recenta evidentiaza faptul ca un nivel scazut al inflatiei nu reprezinta o conditie suficienta pentru asigurarea stabilitatii financiare pe termen lung (Crockett, 2003). In economiile contemporane, un nivel scazut si stabil al inflatiei a condus la crearea unui climat economic nou, care necesita reconsiderarea cu rigurozitate a relatiei dintre stabilitatea preturilor si stabilitatea financiara.

Ca atare, s-a trecut la deschiderea unui nou front de lupta, cel consacrat combaterii instabilitatii financiare. In acest sens, experienta unor tari asiatice din anii 1997-1998 si actuala criza economica si financiara conduc la reconsiderarea masurii in care banca centrala detine capacitatea de a asigura concomitent stabilitatea preturilor si stabilitatea financiara in ipoteza in care realizarea acestora necesita adoptarea unor masuri conflictuale.

Experienta Romaniei (dupa cum precizeaza domnul Mugur Isarescu ) a aratat ca stabilitatea financiara prezinta o importanta deosebita pentru stabilitatea preturilor. Pe buna dreptate, Romania a fost criticata pentru intarzieri in dezinflatie. Acestea s-au datorat reformelor structurale insuficiente. Tara noastra a realizat o rata medie de dezinflatie de 5,8 puncte procentuale pe an in perioada 2000-2007, in paralel cu mentinerea stabilitatii sistemului financiar. Dar daca BNR ar fi suplinit acest deficit de reforme prin cresteri mai abrupte ale ratelor dobanzii situatia financiara a firmelor si a gospodariilor s-ar fi deteriorat. Si astfel s-ar fi deteriorat stabilitatea financiara a sectorului bancar. Incapacitatea mentinerii stabilitatii financiare nu poate sa conduca decat la o reinflamare a inflatiei.

Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, domnul Mugur Isarescu, pune accent si pe interventiile valutare.

Astfel, prin adoptarea tintirii inflatiei s-a optat pentru a face cat mai mult loc pietei in stabilirea cursului de schimb. Totusi, au fost situatii cand fluctuatiile leului au fost cu mult in afara limitelor justificate de fundamentele cursului de schimb. Asa a fost cazul de mai multe ori in intervalul 2004-2007, cand au existat intrari masive de capital si leul s-a apreciat foarte mult. Asa s-a intamplat, in anumite perioade, si dupa declansarea crizei financiare internationale actuale, inclusiv in 2009. Acestea au fost motivele pentru care s-a adoptat o flotare controlata a cursului de schimb. Ceea ce nu inseamna ca se intervine in piata valutara in mod discretionar. Politica BNR privind interventiile pe piata valutara a fost ghidata de filozofia conform careia o volatilitate inalta a cursului de schimb este daunatoare atat pentru obiectivul privind inflatia, cat si pentru sanatatea financiara a sectorului real si a celui financiar. Cu aceasta filozofie, BNR a promovat un curs de schimb flotant, care i-a permis atat sa utilizeze valentele pietei libere si sa descurajeze comportamentele speculative, cat si sa evite aprecierile excesive.

Criza financiara actuala a introdus o inversare abrupta a trendului de apreciere a leului, cu importante episoade de volatilitate. Asa cum, in trecut, intrarile de valuta au supraapreciat leul cu mult peste nivelul indicat de factorii fundamentali ai cursului de schimb, astazi reducerea finantarii externe si incertitudinea tind sa determine deprecieri ale leului nejustificate de factorii fundamentali ai cursului de schimb. Rezervele cumparate pe piata valutara in momentele de supraapreciere servesc astazi pentru interventii pentru calmarea deprecierii leului.

In aceasta perioada de turbulente si incertitudini, domnul Mugur Isarescu recomanda programul de adoptare a euro. Romania trebuie sa isi mentina calendarul anuntat anterior pentru adoptarea euro, cu precizarea ca intrarea la 1 ianuarie 2012 in mecanismul ratelor de schimb ERM-II si parcurgerea perioadei minime obligatorii de doi ani in interiorul acestui mecanism este conditionata de nevoia ca pana in 2012, in Romania, trebuie facute multe reforme, dar reforme adecvate si competente.

Vulnerabilitatea crescuta a Romaniei este strans legata de criza internationala.

Ca puncte slabe avem:

scaderea activitatii economice

dependenta de capital strain

nevoia crescuta de finantare externa

expunere la volatilitatea cursului valutar

Ca factori stabilizatori avem:

apartenenta la UE ;

sistem bancar solvabil in care marii jucatori cu capital si-au asumat un angajament pe termen lung in Romania

rezerva valutara la un nivel ridicat si stabil

datoria externa sub nivel critic

Ca suport avem :

angajamente ferme luate pentru reforme structurale si investitii publice

fonduri structurale europene

suport asigurat din partea institutiilor financiare internationale: FMI, EU, BERD, BM, BEI.

Ca sperante :

corectia rapida a dezechilibrelor (dificit cont curent, inflatie, cheltuieli guvernamentale, cresteri salariale peste productivitate) deja simtita in 2009 si crearea unor fundamente mai solide pentru cresterea sustenabila incepand din 2010 pe baza convergentei reale

-pe termen mai lung revenirea cresterii economice la PIB potential (5%)

CONCLUZII

Crizele au caracterizat pietele financiare, atat in perioadele de integrare economica, cat si in cele de dezintegrare economica. Exista studii conform carora in ultimii 120 de ani frecventa, durata si bilantul crizelor nu s-a modificat substantial (Bordo si altii, 2001), insa metodologia de gestionare a lor se modifica evident, deoarece se schimba nivelul de dezvoltare si inovare a sistemelor financiare. In plus factorii interni joaca un rol demn de luat in seama. Printre acestia se numara cresterea inceata sau explozia creditului intern. Desi atat investitori nationali, cat si cei straini pot fi la originea crizelor, nu se poate afirma ca investitorii straini constituie principalul grup destabilizator.

Referitor la situatia internationala actuala, daca examinam criza financiara internationala care in prezent cuprinde si Romania, putem reliefa cauze structurale, cit si implicatii ale ei. Persistenta si adancirea crizei financiare internationale trebuie sa induca o revedere si imbunatatire a supravegherii si reglementarii pietelor financiare.

Metodologia de gestiune a acestor situatii de criza a impus de la inceput formarea unor organisme financiare specializate, care sa gaseasca solutii si cai de iesire din situatii destabilizatoare a sistemelor financiare, insa politica promovata de acestea nu intotdeauna s-a dovedit a fi adecvata. Astfel, Fondul Monetar International, ca si Banca Mondiala, sunt doua institutii internationale (cu vocatii globaliste), adesea chemate sa vina in sprijinul iesirii din saracie a natiunilor. Perceptia generala este insa ca, de fapt, aceste institutii nu fac decat sa contribuie la adancirea suferintei popoarelor din tarile respective, prin faptul ca acordand unele imprumuturi guvernelor la putere, le conditioneaza, astfel, sa opereze ajustari structurale ale economiei, suportate masiv prin reducerea cheltuielilor sociale. Crearea unor datorii externe constituie, de altfel, un instrument vechi si foarte eficient de manevrare a evolutiilor din cadrul unor economii, obligandu-le pe acestea sa participe la jocul economic global, in interesul creditorilor. Mai grav este faptul ca multe dintre politicile FMI prin care s-a fortat in special liberalizarea prematura a pietei de capital au contribuit la instabilitatea globala.

Raportul dintre rezerva valutara a bancii Nationale a Romaniei si datoria pe termen scurt a Romaniei scoate in evidenta urmatoarele :

continuarea tendintei de scadere a datoriei pe termen scurt va duce la imbunatatirea raportului rezerva valutara / datorie pe termen scurt si, pe aceasta cale, la imbunatatirea perceptiei investitorilor privind Romania.

Rezerva valutara nu va scadea ca urmare a reducerii rezervelor Minime obligatorii, deoarece aceasta reducere se va face gradual si va fi mai mult decat compensata de intrarea de fonduri de la FMI (12,95 miliarde euro,din care 5 miliarde euro numai in mai 2009 )

Exceptarea de la plata RMO a depozitelor de peste 2 ani (incepand cu 23 mai 2009 ) va avea doua efecte care se vor anihila reciproc :

pe o parte, va scadea rezerva valutara a BNR ca urmare a migrarii unei parti din depozite de la termen scurt (sub 1 an, la care se aplica RMO )

pe de alta parte, va scadea cu aceeasi suma datoria pe termen scurt a bancilor.

In concluzie, transmiterea vulnerabilitatii externe la cea interna -parcurge urmatorul mecanism:

a.  Supraincalzirea economiei contribuie la largirea, in continuare, a deficitului de cont curent si la presiunile inflationiste

b. Cand aceste efecte nu sunt insotite de o intarire corespunzatoare a politicilor de stabilizare creste probabilitatea aparitiei unei schimbari in perceptia investitorilor.

c.  Aceasta schimbare poate conduce la o scadere a intrarilor de capital si la o corectie rapida a cursului de schimb (depreciere)

d. In aceste conditii, cresterea economica s-ar incetini, iar inflatia ar creste.

e.  Capacitatea de rambursare a datoriilor ar scadea, atat la nivelul gospodariilor populatiei, cat si la nivelul companiilor.

f.  Sectorul bancar se confrunta cu o crestere majora a riscului de credit

g. Daca raspunsul nu ar veni din partea altor politici, asa cum ar fi normal, atunci BNR ar fi nevoita sa creasca ratele dobanzii.

O politica de colaborare mai stransa a institutiilor financiare internationale si guvernelor statelor membre pentru solutionarea mai eficienta a situatiilor de criza produce efecte pozitive pentru situatia economico- financiara a tarilor respective.

BIBLIOGRAFIE

Cerna S., Donath, L., Seulean, V., Barglazan, D., si Boldea, B. (2005), Economie Monetarǎ si Financiarǎ Internationalǎ, Editura Universitatii de Vest, Timisoara.

Cerna, S. (2008), Turbulentele de pe pietele financiare internationale: cauze, consecinte, remedii, in "Oeconomica", Nr. XVII, Vol. 2, pp. 51-67.

Cerna, S., Donath, L., Seulean, V., Herbei, M., Barglazan, D., Albulescu, C. si Boldea, B. (2008), Stabilitatea Financiara, Editura Universitatii de Vest, Timisoara.

Soros G. (2008), Noua paradigma a pietelor financiare: criza creditelor din 2008 si implicatiile ei, Editura Litera International, Bucuresti

Isarescu M. (2008), Probleme ale politicii monetare intr-o tara emergenta. Cazul Romaniei Academia Regala de Stiinte Economice si Financiare, Barcelona.

FMI (2003), Lessons from the Crisis in Argentina, Policy Development and Review Department, IMF.

FMI (2008), Financial turbulence clouds growth prospects, in "World Economic Outlook", January.

Steverman B, Bogoslaw D. (2008). 'The Financial Crisis Blame Game - BusinessWeek', https://www.businessweek.com/investor/content/oct2008/pi20081017_950382.htm?chan=top+news_top+news+index+-+temp_top+story

Krugman, Paul (2009). The Return of Depression Economics and the Crisis of 2008. W.W. Norton Company Limited.

Pasquariello, (2008), The anatomy of financial crises.

Cossin D. (2009), Financial Engineering fallout.

Markowitz (2009), Proposals concerning the current financial crisis.

Sullivan A. (2009)- Markets in crisis.

Williams R. (2009), G30 call for financial reform

Bardsen G., Lindquist K., Tsomocos D., Evaluation of macroeconomic models for financial stability analysis, Norges Bank Working Papers, 1, 2006