Functiile finantelor publice

Functiile finantelor publice arata menirea sociala a acestora sau, actiunea pe care o indeplinesc pentru satisfacerea cerintelor structurale. Dupa cum stiinta finantelor are un caracter relativ, depinzand de sistemul socio- economic, de gradul de dezvoltare a tarii in discutie, de scoala careia ii apartine cercetatorul si opiniile cu privire la numarul functiilor finantelor publice sunt foarte variate. Consideram ca cel mai potrivit punct de vedere este acela care delimiteaza doua functii principale, respectiv functia de repartitie si functia de control.

a. Functia de repartitie a finantelor publice se refera la repartizarea produsului intern brut (PIB) si se deruleaza in doua etape succesive: constituirea fondurilor si distribuirea acestora.

a1.etapa constituirii fondurilor are drept continut formarea fondurilor publice., sursele lor de provenienta fiind constituie din veniturile primare formate in patrimoniul intreprinderilor apartinand statului si din venituri derivate formate in patrimoniul persoanelor fizice si juridice de drept privat.

Canalele prin care fondurile sunt varsate sau prelevate la fondurile publice sunt numeroase putand imbraca oricare din posibilitatile de transfer a puterii de cumparare: impozite, taxe, contributii, varsaminte, imprumuturi, amenzi, penalitati, etc.

Majoritatea prelevarilor si varsamintelor sunt obligatorii si nerambursabile si numai o mica parte sunt facultative si rambursabile (imprumuturile). Problema cea mai complicata ramane stabilirea cotelor obligatorii de prelevare, astfel incat sa fie satisfacut, pe de o parte, interesul statului de a-si procura fondurile de care are nevoie si, pe de alta parte, sa nu se aduca atingere interesului subiectilor economici in ceea ce priveste consumul, economisirea si investirea.

Etapa constituirii fondurilor are un caracter obiectiv, in sensul ca nu se pune sub semnul intrebarii necesitatea acestei etape. Toti cei care obtin venituri sau detin averi sunt contribuabili in virtutea prevederilor legale si participa cu o parte a veniturilor si averilor lor la finantarea utilitatilor publice.

a2. distribuirea fondurilor, cea de-a doua etapa a functiei de repartitie sau repartitia propriu-zisa, inseamna impartirea resurselor financiare pe destinatii prestabilite, beneficiarii fiind persoanele fizice si juridice. Prestabilirea destinatiilor rezulta din raportul dintre resursele publice si nevoile publice care trebuie acoperite, acestea din urma fiind considerabil mai mari decat resursele de finantare. Ca urmare, apar o serie de dificultati in satisfacerea cererii de resurse publice, iar acest lucru se solutioneaza prin trierea destinatiilor posibile. De aceea, daca etapa constituirii fondurilor publice are un caracter obiectiv, etapa distribuirii are un caracter subiectiv, depinzand de optiunea politica a guvernului in materie de cheltuieli publice. Desigur, optiunile guvernamentale cu privire la destinatia cheltuielilor sunt supuse constrangerilor de ordin economic si social cu care se confrunta propriile tari. Se constata, in acest sens ca, tarile cu economie de piata dezvoltata, in care mecanismele pietei functioneaza relativ satisfacator si nu sunt necesare ample interventii directe din partea autoritatilor publice pentru reglementarea productiei si a consumului, aloca o parte mai mare din resursele publice pentru actiuni cu caracter social-cultural, in timp ce in tarile cu economie in curs de dezvoltare se repartizeaza o parte mai mare din resursele publice disponibile pentru actiuni economice, pentru sustinerea dezvoltarii. In termeni generali, prin cheltuielile alocate se acopera costurile utilitatilor publice in folosul comunitatilor si se completeaza veniturile agentilor economici, a institutiilor publice si ale cetatenilor. Prin intermediul functiei de repartitie a finantelor publice se realizeaza distribuirea si redistribuirea PIB datorita functionarii sectorului public. Ea da nastere la numeroase fluxuri financiare in dublu sens, de la detinatorii de venituri si averi catre comunitatile publice si dinspre colectivitatile publice catre cetateni si agenti economici sub forma utilitatilor publice. Sumele incasate la bugetul public se depersonalizeaza, iar distribuirea fondurilor pe diverse destinatii nu tine cont de nivelul prelevarilor efectuate de fiecare contribuabil.

b. Functia de control are ca scop respectarea legalitatii financiare si gestionarea banului public. La baza acestei functii se situeaza conceptul de transparenta guvernamentala, subiect amplu discutat in literatura de specialitate. Guvernarea este destul de dificil de definit din punct de vedere legal, iar lipsa unei asemenea definitii este resimtita de guvernarea insasi. Din perspectiva finantelor publice, componentele guvernarii sunt: transparenta si raspunderea. Dominatia legii implica existenta si operarea unui sistem bazat pe legi aprobate de catre autoritatile competente. Un astfel de sistem presupune ca setul de reglementari care guverneaza finantele publice sa fie cunoscut de catre cei ce le pun in aplicare, sa fie aplicate in practica in mod obiectiv si sa existe instrumentele necesare pentru rezolvarea eventualelor conflicte. In practica apar, totusi, anumite limite importante in aplicarea acestor cerinte, datorita faptului ca nu fiecare aspect al activitatii guvernamentale poate fi apreciat fara echivoc, avand in vedere ca de multe ori legislatia ramane in urma evenimentelor economice si sociale. Transparenta sau deschiderea este o caracteristica esentiala a guvernarii. Ea arata ca informatia cu privire la activitatea guvernului este pusa la dispozitia publicului. Informatiile sunt transmise prin intermediul publicarii bugetului si a conturilor de executie bugetara precum si pe alte canale, dar, adesea, informatiile transmise nu sunt de natura a lamuri starea de fapt, limbajul utilizat fiind destinat doar specialistilor. Functia de control este strans legata de functia de repartitie, dar are o sfera de aplicabilitate mai larga, deoarece vizeaza, pe langa constituirea si repartizarea fondurilor si modul in care acestea sunt alocate pe destinatii si utilizate. In faza repartitiei, scopul controlului este acela de a verifica provenienta resurselor din care sunt alimentate fondurile publice, nivelul la care se constituie, modalitatea in care au fost efectuate prelevarile, respectarea legalitatii in mobilizarea resurselor, a  echilibrului intre necesarul de resurse financiare si posibilitatile de procurare, distribuirea fondurilor pe diversele destinatii, etc. Pentru a da consistenta controlului si pentru ca acesta sa-si indeplineasca menirea oferind o imagine transparenta asupra activitatii din sectorul public, sfera sa se extinde si asupra productiei si schimbului din acest sector.