Formele inflatiei

Formele inflatiei

Daca avem in vedere ordinul de marime al inflatiei pus in evidenta de intensitatea si durata ei in timp, desprindem existenta a trei forme de inflatie:

Inflatia taratoare sau latenta;

Inflatia deschisa sau declarata;

Inflatia galopanta sau hiperinflatia.

Inflatia taratoare este considerata a fi o inflatie moderata care apare atunci cand s-au format dezechilibrele specifice acesteia. Se apreciaza ca in cazul inflatiei taratoare are loc o crestere medie nu mai mare de 3-4% anual. Cu alte cuvinte, in economie actioneaza factori de franare ai inflatiei, care o mentin la o dimensiune redusa.

Inflatia deschisa este o inflatie rapida, preturile cresc in medie anual cu 5-10%. Cand cresterea preturilor este la limita inferioara, ea poate constitui, la fel ca si inflatia taratoare, un stimulent al cresterii ofertei si, desigur, al ridicarii ocuparii factorului munca. Din acest punct de vedere, nu putini economisti considera inflatia la acest nivel ca un instrument de finantare si utilizare deplina a factorului munca. Ideea ca inflatia ar putea inlatura somajul s-a afirmat, mai pregnant, de la aparitia in 1936 a cartii lui J.M. Keynes 'Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor'. Si astazi sunt economisti care considera ca o economie are intotdeauna nevoie de o anumita crestere a preturilor.

Inflatia galopanta, sau hiperinflatia se caracterizeaza printr-o crestere de proportii ridicate a preturilor, dupa unii specialisti exprimata cel putin prin doua cifre. Efectele ei sunt deosebit de novice pentru economie, atat pentru agentii economici cat si pentru populatie, ea descurajeaza investitiile si orienteaza resursele banesti spre actiuni speculative curente, redistribuie veniturile in favoarea unor agenti economici puternici si in defavoarea celor relativ slabi, cu venituri fixe, etc.

In afara formelor inflatiei aratate mai sus, in ansamblul fenomenelor macroeconomice pot aparea si fenomenele de stagflatie si slumpflatie. Termenul de stagflatie semnifica o asemenea situatie din economia unei tari care se caracterizeaza prin inflatie si prin lipsa de crestere notabila a economiei sau prin cresterea zero. In mod corespunzator, termenul de slumpflatie se refera la existenta inflatiei in recesiunea economica. Deci, el pune in evidenta existenta, pe de o parte a unei inflatii rapide, iar pe de alta parte un declin economic concretizat in scaderea productiei nationale.

Indiferent de amploarea ei, inflatia exprima o cerere de bunuri si servicii nesatisfacuta. Ea se diminueaza daca oferta dispune de capacitate de adaptare la nivelul si structura cererii; dar daca, din diferite motive cum ar fi: insuficienta factorilor de productie, eficienta scazuta a acestora, etc., volumul bunurilor si serviciilor ramane in urma masei monetare atunci se recunoaste fenomenul inflationist prin cresterea preturilor si scaderea proportionala a puterii de cumparare.

In prezent, mecanismul inflationist este complex, el punand in evidenta si viteza de variatie a ratei inflatiei prin ceea ce se numeste model accelerationist al inflatiei.

Modelul accelerationist al inflatiei demonstreaza ca variatia ratei inflatiei influenteaza somajul si productia reala intr-o economie. Cu alte cuvinte, teoria inflatiei accelerationiste pune in evidenta corelatiile dintre trei variabile economice: inflatie - somaj - productie si dinamica acestora pe termen scurt si lung. Aceasta face, ca modelul economic sa corespunda conditiilor concrete ale economiei contemporane.

Modelul accelerationist al inflatiei are la baza trei elemente:

a)   curba Philips;

b)   legea lui Okun;

c)   politica monetara prin obiectivul de venit national nominal.

a) Curba Philips

A.W.H. Philips a pus in evidenta la sfarsitul anilor '50 corelatia dintre inflatie si somaj ca pe o problema majora nerezolvata de teoria macroeconomica, legatura inversa dintre inflatie si somaj a servit ca punct de sprijin pentru diferite orientari politice.

Astfel, orientarea liberala promova o politica in care corelatia inflatie somaj sa corespunda unei mentineri a somajului la nivele reduse in conditiile unei inflatii scazute. In schimb, conservatorii se pronuntau pentru stabilitatea preturilor si acceptarea somajului in economie.

In viziunea moderna, relatia inversa dintre somaj si inflatie se manifesta doar pe termen scurt, deoarece o inflatie neasteptata micsoreaza rata somajului, dar numai pana cand asteptarile indivizilor se adapteaza la noua rata a inflatiei. De altfel, orice modificare a ratei inflatiei asteptata impune schimbarea curbei Philips.

b) Legea lui Okun

Activitatea economica agregata cunoaste sensuri diferite in timp, faze ascendente si descendente care se succed pe baze neregulate dar repetate. Fiecare ciclu economic tinde sa genereze un nivel superior al produsului national brut real. Mentinerea acestuia in concordanta cu rata naturala a somajului arata ca economia se afla la un nivel natural de productie reala sau, altfel spus la un nivel natural de produs national real. In aceste conditii preturile nu variaza, orice incercare de reducere a ratei naturale a somajului provoaca accelerarea ratei inflatiei.

Legea lui Okun arata ca variatia (crestere sau scadere) cu 2 procente a productiei reale fata de nivelul sau natural genereaza variatia (diminuare sau majorare) cu un punct procentual a ratei somajului fata de rata naturala.

c) Politica monetara prin obiectivul de venit national nominal

Politica monetara accelereaza activitatea economica prin controlul pe care il exercita asupra ofertei de moneda, rezervelor bancare si ratei dobanzii.

In contextul modelului accelerationist al inflatiei accentul cade pe fixarea unui obiectiv privind rata de crestere a venitului national nominal. Astfel, daca venitul national nominal ramane in urma cresterii - obiectiv, Banca Nationala va cumpara moneda pentru extinderea rezervelor monetare, prin reducerea ratei dobanzii si stimularea cererii agregate pana cand venitul national nominal ajunge la nivelul obiectiv. De asemenea, daca venitul national nominal este superior ratei obiectiv, se va vinde moneda pentru restrangerea cererii agregate si ajustarea venitului national efectiv la nivelul celui obiectiv concretizat in scaderea productiei nationale.