Formarea sistemului bancar romanesc

Formarea sistemului bancar romanesc

Procesul formarii aparatului bancar in Romania se situeaza la mijlocul sec. XIX, atunci cand dezvoltarea fortelor de productie si a relatiilor de productie au impus concentrarea capitalurilor banesti temporar disponibile in economie si punerea lor la dispozitia industriasilor, marilor proprietari funciari si comerciantilor, sub forma de credite. La formarea sistemului bancar romanesc au contribuit statul si transformarea camatarilor in bancheri, unii dintre ei reprezentanti ai capitalului strain.

Prima banca infiintata in Principatele Romane in martie 1857 a fost Banca Nationala a Moldovei, cu sediul central la Iasi si sucursale la Galati si Bucuresti. Datorita faptului ca, conducatorii bancii s-au aventurat in afaceri speculative, unele peste hotare, dupa un an de functionare, banca de la Iasi a fost declarata in stare de faliment.

Anul 1880 poate fi considerat drept inceput al constituirii aparatului bancar in Romania cand a luat fiinta Banca Nationala a Romaniei ca "banca de scont si circulatiune" sub forma de societate pe actiuni cu capital subscris in proportie de doua treimi de un grup de particulari si o treime de stat. In anul 1901 statul roman si-a retras participatia la capitalul bancii.

Pana la inceputul primului razboi mondial au mai fost infiintate o serie de mari banci cu capital strain printre care:

Banca Generala Romana - 1895 - cu capital german;

Banca de credit roman - 1904- cu capital austriac;

Banca Marmorosch - Blank - 1905 - cu capital ungar, german si francez;

Banca comerciala romana - 1906 - cu capital englez, austriac, francez si belgian.

In aceeasi perioada au luat fiinta banci comerciale cu capital autohton:

Banca agricola - 1984

Banca de scont din Bucuresti - 1898;

Banca comertului din Craiova - 1898;

Banca romaneasca - 1910 - creatie a PNL

De asemenea s-au infiintat banci specializate care acordau credite pe termen lung ca:

Creditul funciar rural - 1873;

Creditul funciar urban - 1875;

Creditul funciar urban din Iasi - 1881

In Transilvania, primele banci au fost infiintate in a doua jumatate a sec. XIX sub forma de sucursale la Arad, Sibiu, Brasov, Cluj, Timisoara, ale bancilor din Viena si Budapesta. In felul acesta, sistemul bancar al Transilvaniei era subordonat aparatului bancar austro-ungar. Ulterior au aparut banci cu capital autohton: Banca Albina de la Sibiu (1871), Banca Furnica 1883), Banca Ardeleana din Brasov (1885).

Spre deosebire de tarile occidentale, Romania in a doua jumatate a secolului XIX si inceputul sec. XX nu a exportat capital si nu a participat la impartirea pietei mondiale. Dimpotriva, a fost o tara importatoare de capital.

Evolutia bancilor din Romania in perioada interbelica

Extinderea aparatului bancar in tara noastra s-a realizat sub impulsul desavarsirii statului national unitar roman, in conditiile dezvoltarii economiei pe calea capitalista. Cresterea spectaculoasa a retelei bancare a fost impusa si d necesitatea inlocuirii in mare parte a capitalului strain din Transilvania, Basarabia si Bucovina.

In anul 1923 a fost infiintata Societatea nationala de credit industrial, cu capital de stat avand ca atributie principala finantarea cu mijloace proprii a investitiilor industriale din tara.

La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial aparatul bancar era caracterizat prin existenta unei retele de banci comerciale private, a unui sector al creditului specializat, precum si a cooperativelor de credit (banci populare).

In fruntea aparatului bancar se afla Banca Nationala a Romaniei, banca de emisiune. Ea acorda credite de reescont celorlalte banci si acoperea prin emisiune monetara deficitele bugetului de stat devenite cronice in timpul celui de-al doilea razboi mondial si in perioada imediat urmatoare.

La 28 decembrie 1946, BNR a fost etatizata si reorganizata, devenind mandatara statului ca organ de dirijare si control al sistemului monetar de credit din Romania.

In conditiile in care inflatia devenise galopanta, chiar si dupa stabilizarea monetara din august 1947 prin excluderea unui numar mare de banci de la reescontul BNR a reprezentat o bariera in alimentarea bancilor cu lichiditati monetare. In aceasta situatie cea mai mare parte din bancile comerciale au dat faliment. In august 1948 s-a decretat dizolvarea si lichidarea bancilor particulare.

Au fost exceptate de la lichidare BNR, societatea Nationala de Credit Industrial, Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale si Casa de Depuneri si Consemnatiuni. In acest context, in septembrie 1948 functionau in tara noastra urmatoarele institutii bancare:

BNR, care a preluat si operatiile fostelor banci comerciale;

Banca de Credit pentru Investitii, prin transformarea Societatii Nationale de Credit Industrial;

Casa de Economii si Consemnatiuni

In anul 1968 au fost infiintate:

Banca Romana de Comert Exterior;

Banca Agricola;

Aparatul bancar etatist avea urmatoarele caracteristici:

banca de emisiune avea si atributii de creditare directa a intreprinderilor si organizatiilor economice, devenind centru unic de casa, decontari si credite;

eliminarea concurentei in sistemul bancar;

interzicerea creditului comercial;

subordonarea intregii activitati bancare sistemului de planificare centralizata a economiei nationale.

In baza legislatiei din noiembrie 1990 si aprilie 1991 sistemul bancar a fost reorganizat pe doua nivele, care delimiteaza atributiile bancii centrale de emisiune de cele ale bancilor de depozit sau comerciale.

La nivelul superior se situeaza BNR ca banca centrala de emisiune, avand ca functie principala apararea stabilitatii monetare. Este subordonata Parlamentului tarii.

La baza piramidei sistemului bancar exista:

bancile comerciale sau de depozit;

casa de economii si consemnatiuni, ca banca de depozit a economiilor banesti ale populatiei si ale organizatiilor sindicale si obstesti.

Din punct de vedere al apartenentei capitalului social, bancile comerciale din Romania se grupeaza astfel:

banci cu capital integral de stat;

- banci cu capital de stat si capital privat;

banci cu capital strain;

banci cu capital mixt (de stat si capital strain);

banci cu capital autohton privat

In anul 1993 a fost elaborat un program de constituire si restructurare a bancilor comerciale ca societati pe actiuni, avand ca obiective principale:

capitalizarea;

preluarea de catre stat a unor credite in contul datoriei publice;

privatizarea bancilor cu capital integral de stat;

pregatirea cadrelor

modernizarea

dezvoltarea retelei teritoriale a fiecarei banci si infiintarea de noi banci cu capital privat.

Dupa 1989 Romania nu dispunea de experienta cu privire la functionarea economiei de piata. Nivelul ridicat al inflatiei, infrastructura bancara relativ slaba, lipsa unui sistem eficient de plati, traditia birocratiei statale, existenta unor intreprinderi ineficiente au incetinit tranzitia Romaniei catre o economie de piata. Cu toate acestea exista un potential considerabil de crestere si dezvoltare a activitatii bancare. Numarul de banci noi a crescut astfel ca, "in 1996 in Romania erau autorizate 26 de societati bancare persoane juridice romane si 12 sucursale si reprezentante ale bancilor straine. Din cele 26 societati bancare 8 aveau capital integral romanesc, 16 mixt, iar doua capital integral strain."[1]

Structura sistemului bancar a cunoscut unele modificari in cursul anului 2000: autorizarea Bancii de Investitii si Dezvoltare (31 ianuarie 2000), a Volksbank Romania (10 aprilie 2000) si a Sucursalei Bucuresti a Bancii "Banca di Roma "Italia (7 noiembrie 2000); declansarea procedurii de faliment judiciar la Bankcoop (8 februarie 2000) si la Banca Internationala a Religiilor (10 iulie 2000) si ridicarea autorizatiei de functionare a Bancii Columna (28 iunie 2000).

Astfel, la finele anului 2000, sectorul bancar romanesc cuprindea 33 de banci persoane juridice romane (inclusiv Banca Dacia Felix, aflata in litigiu cu Banca Nationala a Romaniei ca urmare a cererii depuse, la data de 5 iulie 2000, pentru declansarea procedurii falimentului) si 8 sucursale ale bancilor straine.

Evolutia structurii sectorului bancar romanesc in perioada 1994-2000 este prezentata in tabelul nr. 1:

Sectorul bancar de stat a fost marcat de transformari majore in perioada 1999 - 2000: privatizarea Bancii Romane pentru Dezvoltare si Banc Post, precum si restructurarea financiara a Bancorex si a Bancii Agricole. Aceste transformari au redus cota de piata detinuta de bancile cu capital majoritar de stat cu aproximativ 25 puncte procentuale, comparativ cu inceputul anului 1999.Desi sectorul de stat continua sa detina o cota ridicata (46,1 la suta) pe piata bancara autohtona, la finele lunii decembrie 2000, acesta a fost devansat de bancile cu capital strain (50,88%).

Tabelul nr. 1 Numarul bancilor romanesti, grupate dupa natura capitalului social, si al sucursalelor bancilor straine[2]

Anul 2001 a marcat un progres important in procesul de asanare si intarire a sistemului bancar romanesc, performantele acestuia inregistrand o tendinta de apropiere de standardele internationale. Procesul a fost initiat de Banca Nationala a Romaniei prin elaborarea unui program de consolidare a sistemului bancar corelat cu activitatea guvernului si conceput pe coordonate convenite cu organismele internationale.

Promovarea unei activitati bancare performante, aparitia de banci private, imbunatatirea managementului  bancar din Romania, avand ca obiectiv prioritar intarirea rolului pe care acesta trebuie sa-l joace in economia reala pentru transformarea agentilor economici in unitati performante si eficiente.

Evolutia sistemului bancar romanesc nu trebuie privita separat de contextul european si international, mai ales in perioada actuala, cand civilizatia financiara cunoaste o adevarata globalizare.

Componenta sistemului bancar romanesc in anul 2001 este prezentata in Tabelul nr. 2.

Tabelul nr. 2 Componenta sistemului bancar in anul 2001[3]

numar de banci

Dupa anul 1989, majoritatea statelor foste socialiste si-au creat sisteme bancare structurate pe doua niveluri, banca centrala si un numar de banci comerciale. Sistemele bancare din aceste tari au fost afectate, mai ales in ultima perioada, de creditele neperformante. "Conform datelor Fondului Monetar International, in 1997, creditele neperformante reprezentau in Romania 57% din totalul creditelor acordate, in Cehia 29%, in Bulgaria 13% si in Polonia 10%."[4] In unele din aceste tari capitalul minim necesar pentru crearea unei banci a fost stabilit la un nivel prea mic, fapt ce a determinat o proliferare a bancilor cu un potential relativ slab.

Datorita turbulentei mediului economic, bancile din tarile est-europene nu au putut stabili legaturi de afaceri solide si durabile cu clientii lor.[5] Un aspect prioritar al politicii financiare adoptate de autoritatile din aceste tari il constituie recapitalizarea bancilor comerciale, prin injectii de numerar sau obligatiuni guvernamentale, prin cumpararea sau chiar stergerea unei parti din creditele neperformante.

Din analiza evolutiei istorice a activitatii bancare in Romania se disting:[6]

un sistem bancar prosper in dezvoltare format din banci cu capital privat inainte de al II-lea razboi mondial;

sistemul bancar tip monobanca in economia planificata centralizat care finanta nevoile planului economic;

incepand din anul 1990 un sistem bancar structurat pe doua niveluri cu o banca centrala si mai multe banci comerciale destinate sa sprijine tranzitia spre o economie de piata.