Gestiunea financiara si de credit care functioneaza in orice economie moderna este formata din mai multe subsisteme: finantele intreprinderilor, bugetul statului, asigurarile sociale, relatiile de credit, etc. Fiecare subsitem reflecta anumite fonduri cu diferite destinatii.
Finantele intreprinderilor reprezinta veriga primara a sistemului financiar si de credit pentru ca majoritatea fondurilor formate la nivelul economiei nationale isi au izvorul in veniturile create in aceste subsisteme de baza. Fenomenul financiar se naste din relatiile pe care intreprinderea le are cu agentii economici si financiari, cu statul, etc.
Intreprinderea e o combinatie de factori materiali (capital tehnic) si factori umani; un agent economic care e un centru de decizie format din 4 universuri independente :
-universul economic, universul financiar, universul statal, universul social.
Ca agent economic intreprinderea intra in relatii cu alti agenti economici pe care ii intalneste pe diferite piete in care se schimba bunuri si servicii. Aceste schimburi apartin universului financiar care apare odata cu universul economic. Agentii economici care se intalnesc pe diferite piete constituie contextul social in care functioneaza intreprinderea. Acesti agenti pot fi grupati in functie de piete in :
- furnizori - sunt intalniti pe pietele de materii prime si servicii
- clienti - pe pietele de produse si servicii
- salariati si manageri - cei care intra in relatia cerere-oferta pe piata muncii
- actionari, asociati, creditori - intreprinderea interactioneaza pe pietele financiare
Totalitatea raporturilor ce apar in cadrul activitatii economice, financiare si sociale la nivelul intreprinderii reprezinta esenta finantelor intreprinderii. In plan suprastructural finantele intreprinderii se prezinta ca o ramura a stiintei financiare. Izvoarele acestor surse financiare in vederea satisfacerii nevoilor intreprinderii sunt nelimitate. Fondurile create intr-o intreprindere reflecta necesitatea acoperirii principalelor necesaruri de functii : fondul de investitii, fondul de rulment, fondul de rezerva, etc.
Principalele metode de colectare a fondurilor sunt : aportul asociatilor, autofinantare, creditare, finantare de la buget. Sursele si metodele de constituire a acestor fonduri difera in functie de formele juridice ale societatilor comerciale si de structura proprietatii. Astfel vom intalni particularitati la finantele regiilor autonome, companii nationale, societati comerciale cu capital mixt, de stat sau privat, respectiv cu capital roman si strain, precum si societati cooperatiste. Tinand cont de stadiul actual de dezvoltare al Romaniei si de tranzitia la economia de piata se impun a fi luate unele masuri de perfectionare a finantelor intreprinderii precum :
- continuarea inlaturarii caracterului centralizat al finantelor
- instituirea unor parghii financiare
- renuntarea la cele vechi
- imbunatatirea mecanismelor de formare si gestionare a capitalului
- accelerarea circuitului fondului
- folosirea unor metodologii adecvate de stabilire a necesarului de fonduri, a rezultatului financiar si de analiza financiara
- stimularea sau restrangerea de catre stat a unor activitati si reorientarea altora
- cresterea rolului creditelor si dobanzilor in finantarea activitatii economice
- aplicarea unor metode corespunzatoare de amortizare a activelor fixe in raport cu specificul acestora
- inlaturarea blocajului financiar la nivelul firmei si instituirea unor forme rapide de decontare si de plati
Finantele intreprinderii trebuie sa contribuie la consolidarea economiei de piata, a dezvoltarii proprietatii private, la o mai buna gestionare a patrimoniului, asigurarea unui circuit eficient al capitalurilor, la armonizarea tutror intereselor, la promovarea progresului tehnic si la cresterea calitatii produselor in vederea unei participari eficiente la circuitul mondial al bunurilor si valorilor.
FUNCTIILE FINANTELOR INTREPRINDERII
Ca orice subsistem financiar, finantele intreprinderii indeplinesc 2 roluri importante si anume functia de repartitie si functia de control prin intermediul carora se poate adanci si analiza si rolul finantelor.
FUNCTIA DE REPARTITIE
In conditiile economiei de piata functia de repartitie are alte valente imprimate de forma de proprietate, autonomia intreprinderii si strategiile dezvoltate.
La modul general se poate spune ca functia de repartitie consta in formarea capitalurilor, in alocarea si folosirea lor in scopul realizarii obiectivului ce consta in : productie, comercializare, obtinere de profit, etc.
Pe un plan analitic functia de repartitie reflecta colectarea capitalurilor initiale din diferite surse, circuitul si repartizarea acestora pe destinatii, organizarea si constituirea lor,modificarea proportiilor fondurilor,atragerea de noi surse externe.
Intrucat constituirea si gestionarea capitalurilor, desfasurarea activitatii economice si obtinerea de rezultate financiare dau nastere unor obligatii banesti, functia de repartitie trebuie sa le includa si pe acestea.
Procurarea si dezvoltarea activului economic sau a aparatului de productie necesita existenta unor resurse banesti de finantare. Aceste fonduri proprii si imprumutate se avanseaza si se incorporeaza in elementele de activ trecand prin diferite faze ale circuitului economic, ele intorcandu-se daca actiunea desfasurata este eficienta economic cu un surplus monetar.
Astfel, functia de repartitie reflecta atat constituirea capitalurilor sociale cat si a celor destinate cresterii sau satisfacerii altor obiective economice; functia de repartitie se concretizeaza in formarea capitalurilor proprii si imprumutate, in alocarea si folosirea acestora, formarea si repartizarea profitului, restituirea imprumuturilor si achitarea obligatiilor.
Prin intermediul functiei de repartitie a finantelor se formeaza si se utilizeaza o gama variata de fonduri pentru satisfacerea nevoilor proprii ale intreprinderii, ale salariatilor si cerintelor sociale.
Desi exista diferente de la o intreprindere la alta in ceea ce priveste structura fondurilor se pot identifica elemente comune :
- in regiile autonome, pe langa capitalurile proprii si imprumutate se mai creaza si o serie de fonduri din profit (fondul de rezerva, fondul de dezvoltare, fondul de actiuni culturale, sportive, fondul pentru recalificare, fondul de cointeresare si premiere, etc.)
- in societatile comerciale structura fondurilor este asemanatoare cu cea a regiilor autonome, aparand diferente in ceea ce priveste modul de procurare si de repartizare a rezultatelor nete; isi pot procura capital prin vanzarea de actinui, aporturi noi; la societatile comerciale repartizarea rezultatului intre asociati/actionari se face in functie de ponderea pe care o detine fiecare.
- regiile si societatile comerciale cu capital de stat pot beneficia si de subventii, alocatii de la stat pentru acoperirea unor diferente de pret sau unor costuri mari de exploatare; de aici provin particularitatile cu privire la modul de repartizare al rezultatului in unitatile de stat.
- societatile comerciale varsa la buget impozitul pe profit iar profitul net in mare parte le revine actionarilor intre care se poate afla si statul.
- inlocuirea si sporirea capitalului economic la o societate comerciala existenta se poate realiza din resurse interne cum sunt prelevarile din profit
- la societatile de dimensiuni mijlocii si mari,atragerea de surse externe poate fi facuta prin constituirea de noi actiuni sau obligatinuni.
- I.M.M.-urile isi formeaza fondurile prin aporturi personale din beneficiu precum si din surse atrase imprumutate.
Functia de repartitie a fondurilor vizeaza fluxurile financiare de intrari si iesiri determinate de derularea principalelor operatiuni economice si financiare care afecteaza patrimoniul unitatii.
