Finantarea entitatii - punct de pornire in activitatea economico-financiara

In functie de provenienta lor, sursele de finantare pot fi grupate in surse proprii (capitaluri proprii) si surse atrase (datorii).

I Capitalurile proprii reprezinta drepturile ce revin actionarilor/asociatiilor asupra activelor unei entitati, dupa deducerea datoriilor apartinand acesteia. In commponenta capitalurilor proprii regasim:

capitalul social;

primele de capital;

rezervele;

rezultatul reportat;

rezultatul exercitiului.

Capitalul social

Perceput ca o garantie oferita de societate pentru obligatiile asumate in raporturile sale cu tertii, capitalul social poate fi definit drept suma a aporturilor in natura si numerar aduse de catre actionari/asociati intr-o societate comerciala, in schimbul dobandirii de titluri (actiuni/parti sociale) emise de aceasta.

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, impune, referitor la capitalul social, urmatoarele restrictii;

valoarea minima a capitalului social este de 2.500 lei pentru societatile pe actiuni (S.A.) sau 200 lei pentru societatile cu raspundere limitata (S.R.L.);

valoarea nominala minima a unei actiuni este de 0,10 lei, iar a unei parti sociale de 10 lei;

numarul minim al actionarilor este de 5 persoane;

numarul maxim al asociatilor este de 50 persoane.

Pentru reflectarea capitalului social, planul de conturi romanesc propune urmatoarele conturi:

"Separarea" capitalului social in cele doua conturi este justificata, daca avem in vedere urmatoarele momente:

momentul subscrierii titlurilor emise de societate de catre actinari/asociati si promisiunea de efectuare a unui aport in natura/numerar;

momentul varsarii efective a aportului poromis.

Celor doua conturi de capital social li se pot alatura:

Primul din cele doua conturi are menirea de a reflecta drepturile sau obligatiile societatii fata de actionarii/asociatii sai.

Notiunea de prima de emisiune semnifica excedentul dintre valoarea de emisiune si valoarea nominala a actiunilor/partilor sociale.

Ilustrarea operatiilor fundamentale referitoare la capitalul social este prezentata in cele ce urmeaza:

1. Societatea X emite 20.000 actiuni cu o valoare nominala de 10 lei, egala cu valoarea de emisiune:

2. Pentru actiunile subscrise anterior se aduce un aport in numerar, depus integral in contul bancar al societatii:

* 5121 "Cont curent la banca in lei"

3. Simultan cu depunerea aportului promis are loc si transformarea capitalului social din categoria "nevarsat" in "varsat":

4. Daca, cu ocazia emisiunii celor 20.000 de actiuni, valoarea nominala a acestora este de 10 lei/buc. si valoarea de emisiune egala cu 11 lei/buc., solutia contabila ar fi:

5. Aportul subscris la punctul 4 este varsat sub forma de materii prime (30%) si numerar (70%):

* 301 "Materii prime"

6. Transformarea capitalului social cu ocazia realizarii varsamantului promis:

7. Societatea X decide reducerea capitalului social prin rambursarea unei parti din acesta (25.000) catre actionari, plata facandu-se ulterior din contul bancar. Ca urmare valoarea capitalului social se va diminua de la 200.000 lei la 175.000 lei (200.000 lei - 25.000 lei), dupa cum urmeaza:

8. Primele de emisiune constatate anterior (vezi punctul 4) sunt incluse in capitalul social, cea ce duce la cresterea acestuia, dupa cum urmeaza:

Rezultatul

Dintre ecuatiile de determinare a rezultatului, ne vom opri, in continuare, asupra comparatiei dintre veniturile si cheltuielile apartinand perioadei analizate.

Pentru contabilizarea rezultatului, normalizatorii romani au stabilit urmatoarele conturi:

In ceea ce priveste primul dintre conturile prezentate, acesta are rolul de a grupa informatiile referitoare la rezultatul (profit/piuerdere) exercitiului curent. Orice utilizare a profitului obtinut in exercitiul curent este reflectata cu ajutorul contului 129 "Repartizarea profitului". Atunci cand profitul/pierderea unui exercitiu raman nerepartizate, respectiv neacoperite la trecerea intr-o noua perioada de gestiune, ele sunt transferate din contul 121 "Profit si pierdere" in contul 117 "Rezultatul reportat".

Semnificatia soldului final diferit de zero al conturilor prezentate este urmatoarea:

soldul final creditor al contului 121 semnifica profitul obtinut in exercitiul curent;

soldul final debitor al contului 121 semnifica pierderea inregistrata in exercitiul curent;

soldul final debitor al contului 129 ilustreaza utilizarile profitului exercitiului curent;

soldul final creditor al contului 117 semnifica profitul exercitiului precedent ramas neutilizat;

soldul final debitor al contului 117 semnifica pierderea exercitiului precedent ramasa neacoperita.

Ilustrarea operatiilor fundamentale referitoare la rezultat este prezentata in cele ce urmeaza:

1. Se vand marfuri unui client, cu un pret de vanzare de 10.000 lei:

* 411 "Clienti"

* 707 "Venituri din vanzarea marfurilor"

2. Se descarca din gestiune marfurile vandute, al caror cost de achizitie a fost de 7.000 lei:

* 371 "Marfuri"

* 607 "Cheltuieli privind marfurile"

3. La sfarsitul lunii curente se determina rezultatul obtinut prin "inchiderea" conturilor de venituri si cheltuieli pe seama contului 121 "Rezultatul exercitiului":

Soldul final creditor al contului 121 "Profit si pierdere" semnifica profitul obtinut de societate in perioada analizata.

4. Adunarea Generala a Asociatilor  a hotarat repartizarea profitului realizat in exercitiul N, astfel:

60% catre actionari, urmand a fi distribuit sub forma de dividende;

20% catre rezervele societatii;

20% ramane nerepartizat fiind reportat in exercitiul urmator.

Inregistrarile vor fi:

*457 "Dividende de plata"

*106 "Rezerve"

5. La inceputul exercitiului N+1 are loc "inchiderea" contului 129 "Repartizarea profitului"

Ca urmare a operatiunilor economico-financiare contabilizate anterior, cele trei conturi se prezinta la sfarsitul exercitiului N astfel:

In exercitiul N+1, ca urmare a formulei contabile de la punctul 5, soldurile conturilor 121 si 129 devin zero.

In situatia in care la finele exercitiului N societatea ar fi inregistrat pierdere si ar fi reportato in exercitiul urmator formula contabila ar fi fost de forma:

117"Rezultatul reportat" = 121"Profit si pierdere"

Rezervele

Acestea sunt constituite de societate pe seama profitului obtinut sau a altor surse proprii si fac parte din grupa surselor proprii de finantare. Rezervele sunt grupate, in planul de conturi, astfel:

Rezervele legale au drept sursa de constituire profitul brut obtinut de societate in limitele prevazute de lege. Celelalte categorii de rezerve sunt constituite pe seama profitului net sau a altor surse proprii.

In continuare vom exemplifica cateva din operatiunile economico-financiare referitoare la rezervele societatii:

1. In conformitate cu hotararea AGA o parte din profitul exercitiului curent al societatii, in suma de 10.000 lei, este repartizat la alte rezerve:

2. In conformitate cu hotararea AGA se acopera o parte din pierderea exercitiului curent (6.000 lei) din pe seama fondului de "alte rezerve" constituit anterior:

3. Primele de emisiune inregistrate anterior ( 4.000 lei), cu ocazia unei majorari a capitalului social, sunt incluse in rezervele legale ale societatii:

4. In conformitate cu hotararea AGA se majoreaza capitalul social (3.000 lei) pe seama rezervelor:

II. Datoriile reprezinta obligatiile actuale ale societatii ce provin din evenimente trecute si prin decontarea carora se asteapta sa rezulte o iesire de resurse ce incorporeaza beneficii economice.

Asigurarea surselor de finantare necesare desfasurarii activitatii poate fi realizata prin apelarea la proprii actionari/asociati, fie prin apelarea la surse externe cum sunt:

credite bancare (in functie de perioada pentru care au fost primite acestea se impart in credite pe termen scurt si credite pe termen lung).

imprumuturi obligatare;

credite comerciale, s.a.m.d..

Pentru moment ne oprim asupra creditelor bancare pe termen lung si asupra imprumutuirlor obligatare, ca parti componente ale capitalurilor proprii, urmand ca mai tarziu sa tratam si celelalte categorii de datorii.

Creditele bancare pe termen lung

Creditele bancare pe termen lung sunt reflectate in planul de conturi cu ajutorul urmatoarelor conturi:

In continuare vom analiza cateva operatiuni economico-financiare referitoare la creditele bancare pe termen lung:

1. Se primeste un credit bancar pe termen lung in suma de 100.000 lei:

*5121"Conturi la banci in lei"

*1621"Credite bancare pe termen lung"

2. Se restituie bancii o parte din credit in suma de 10.000 lei:

3. Se inregistreaza dobanda aferenta creditului bancar, primit anterior, in suma de 15.000 lei:

*666"Cheltuieli privind dobanzile"

4. Se achita bancii dobanda datorata si inregistrata la punctul anterior:

Imprumutul obligatar

Se realizeaza prin emisiunea si vanzarea de titluri de valoare denumite obligatiuni. Obligatiunile sunt cunoscute ca titluri de valoare ce aduc un venit fix (dobanda) si care sunt rascumparate la scadenta la valoarea de rascumparare (care este mai mare decat valoarea de emisiune).

Conturile utilizate pentru reflectarea in contabilitate a imprumuturilor obligatare sunt:

In continuare vom exemplifica mecanismul imprumuturilor obligatare prin prisma inregistrarilor contabile.

1. Se emit 2.000 obligatiuni (pentru o perioada de 4 ani) cu o valoare de emisiune de 80 lei si o valoare de rascumparare de 100 lei:

*461"Debitori"

2. Contravaloarea obligatiunilor emise este incasata in numerar:

*5311"Casa in lei"

3. La nivelul fiecarui exercitiu se inregistreaza si se achita in numerar dobanda aferenta obligatiunilor emise, in suma de 5.000 lei:

4. Primele de rambursare a obligatiunilor sunt amortizate liniar pe intreaga durata a imprumutului (4 ani):

5. La sfarsitul perioadei obligatiunile sunt rascumpararte cu plata in numerar a valorii de rascumparare, dupa care sunt anulate: