FONDUL MONETAR INTERNATIONAL

Fondul Monetar International exercita un interes constant in lumea economiei , finantelor si a dezvoltarii . Universitarii studiaza rolul sau in istoria sistemului monetar international . Guvernele se intereseaza de contributia sa la marile probleme monetariste si financiare internationale ale momentului . Presa urmareste deciziile pe care le ia si observatiile pe care le formuleaza referitor la tarile puternice . Conducatorii tarilor in curs de dezvoltare examineaza ajutorul financiar pe care il pot primi , precum si plitica propusa.

Fondul Monetar International este o organizatie internationala cu 184 de tari membre . A fost infiintat pentru a promova cooperarea monetara internationala , stabilitatea schimburilor , pentru a oferi asistenta financiara tarilor in scopul ajustarii balantei de plati externe . De la infiintarea sa , obiectivele FMI au ramas aceleasi , dar operatiile , care include supravegherea , asistenta financiara si asistenta tehnica , s-au dezvoltat pentru a tine pasul cu necesitatile schimbatoare ale tarilor membre , in cadrul economiei globale . Supravegherea presupune monitorizarea dezvoltarii economice si financiare si acordarea de "sfaturi" menite sa preintampine situatiile de criza . FMI acorda tarilor care au deficite ale balantei de palti , imprumuturi (asistenta financiara temporara) pentru a sustine politicile propuse si a corecta problemele aparute .

Fondul Monetar International , institutie specializata a ONU , supravegheaza buna functionare a sistemului . Statele membre ii platesc Fondului Monetar , in functie de anvergura lor economica , o suma totala in aur , devize si moneda nationala . Aceste varsaminte le fixeaza cota - parte ce determina numarul de voturi in deliberarile Fondului , ca si importanta tragerilor la care pot participa in cadrul institutiei . Accesul la aceste trageri atrage , pentru respectivul stat , masuri de supraveghere si control din partea FMI .

CADRUL INSTITUTIONAL SI FINANCIAR

FMI-ul este o institutie independenta . El este condus de reprezentantii statelor membre reuniti in cadrul diferitelor instante de decizie .

La conducere se afla Consiliul guvernatorilor , investit cu toate puterile , compus din cate un guvernator din fiecare stat membru . Se reuneste o data pe an , in adunare generala (in septembrie sau octombrie) , pentru a examina activitatile FMI si pentru a adopta decizii importante , cum ar fi revizuirea Statutului sau admiterea de noi tari membre .

Adoptarea deciziilor

Contrar principiului "o tara , un vot" aplicat de Natiunile Unite , statele membre ale FMI au drepturi de vot diferite : li se atribuie un minimum de 250 de drepturi de vot la care se adauga cate un drept de vot suplimentar pentru fiecare transa de 100 000 DST de cota parte varsata . Voturi formale au loc rareori , deoarece in cea mai mare parte deciziile sunt luate pe baza unui consens intre toate statele membre . totusi , daca nu poate fi gasit un consens , deciziile sunt luate pe baza unui vot al administratorilor sau al guvernatorilor . Influenat americana este contrabalansata de mai multi factori . Pe de o parte , deciziile curente , cum ar fi acordarea unui credit sau aprobarea unui program de ajustare , nu necesita decat o majoritate simpla de 50 % la care Statele Unite nu se pot opune . Pe de alta parte , grupul de tari industrializate sau de tari in curs de dezvoltare ar putea usor sa constituie o minoritate de blocajde 15 % si sa se opuna unei decizii americane.

RESURSELE FMI

Esentialul resurselor de care dispune FMI-ul pentru a acorda credite este format din cotele-parti subscrise de statele membre . Cum cotele-parti sunt cateodata insuficiente pentru a raspunde tarilor membre , FMI-ul face apel la resurse imprumutate .

Cotele - parti

Cotele-parti reprezinta "capitalul" FMI , adica fondurile proprii care-I permit sa acorde credite . Fiecarui stat membru I se atribuie o cota-parte , element esential in viata institutiei , caci cota-parte serveste la determinarea importantei drepturilor de vot si a marimii eventualelor credite . Totalul acestor cote-parti se ridica astazi la 145 miliarde de DST , adica mai mult de 200 miliarde de dolari .

Cotele-parti sunt subscrise pentru prima oara cu ocazia adeziunii la Fondul Monetar si , ulterior , cu ocazia revizuirii generale a cotelor-parti . Aceste subscriptii dau loc la varsaminte pentru 75 % din total in moneda nationala si pentru 25 % in DST-uri sau intr-o moneda desemnata de Fond ca "liber utilizabila" , adica in devize "forte" . Pentru tarile in curs de dezvoltare , varsamantul in devize necesita , desigur , o prelevare asupra rezervelor de shimb , in timp ce aceste rezerve sunt in general insuficiente .

Pentru a mentine capitalul FMI-ului intr-o proportie constanta cu schimburile comerciale mondiale , nivelul cotelor-parti este revazut la fiecare cinci ani , si eventual , marit . Totusi , anumite state s-au aratat reticente fata de acceptarea unor cresteri prea frecvente si prea importante ale capitalului FMI-ului , caci aceste cresteri pot necesita o autorizatie parlamentara dificil de obtinut . Cresterea cotelor-parti necesita , printre altele , o procedura destul de greoaie , fiindca ea cere ratificarea de catre statele componente si reprezinta cel putin 85 % din drepturile de vot . Aceste greutati diverse au provocat intarzaieri succesive cresterilor generale ale cotelor-parti , care explica de ce , in douazeci de ani , raportul dintre cotele-parti si importurile mondiale a scazut aproape la jumatate . Cresterea cotelor-parti intervenita in 1992 ( + 50 % ) a permis totusi , restabilirea unei proportii mai adecvate .

Gratie subscriptiilor de cote-parti , FMI-ul dispune de surse financiare pe care le poate imprumuta . Aceste imprumuturi permit Fondului sa dispuna de lichiditati importante pe care le poate mobiliza in caz de criza financiara grava . Recurgerea la imprumuturi risca insa sa schimbe natura Fondului , facandu-l sa semene mai mult cu o banca care imprumuta ca sa-si finanteze creditele , asa cum face Banca Mondiala . tarile membre au decis ca Fondul sa ramana o institutie ale carei resurse provin in mod esential din cotele-parti si au impus un plafon echivalent cu 60 % din valoarea totala a acestora , adica suma pe care Fondul poate sa o imprumute .

Facilitati de credit

Una din misiunile cele mai importante ale FMI este aceea de a acorda credite tarilor membre pentru a le ajuta sa-si rezolve dificultatile balantei lor de palti . Pentru multe tari in curs de dezvoltare , FMI-ul este singura sursa de finantare in devize : atunci cand pietele private refuza sa acorde imprumuturi , Fondul este deseori singura institutie capabila sa acorde un credit in baza unui program de ajustare economica .

Utilitatea unui credit al FMI este mai mare decat aceea a unei finantari pe termen scurt in devize forte . Pentru o tara care imprumuta , acordarea unui credit de catre FMI inseamna ca politicile sale economice au fost aprobate de Fond , ceea ce-I permite sa contacteze cu mai multa incredere pe ceilalti creditori , fie ca este vorba de organizatii internationale , de creditori publici bilaterali sau de piete financiare internationale . Un numar crescand de tari a recurs astfel la resursele Fondului pentru a beneficia de acest avantaj .

Imprumuturile tarilor membre sunt proportionale cu cotele-parti , marimea creditului acordat , depinde , de asemenea , de nevoia de finantare externa , de calitatea programului intreprins , de marimea datoriei fata de Fond , de perspectivele balantei de plati si de usurinta de adaptare . marimea datoriei fata de Fond trebuie sa ramana inferioara cifrei de 300 % fata de cota-parte . Im mai 1996 , totalul creditelor si imprumuturilor acordate de Fond se ridica la 42,1 miliarde DST , aproape 60 de miliarde de dolari , repartizate pe patru continente in curs de dezvoltare : America latina -42,9 % ; Europa de Est - 28,9 % ; Africa - 17 % ; Asia - 10,7 % ; Orientul Mijlociu - 0,9 % .

Tarile in curs de dezvoltare judeca , deci , cateodata creditele acordate de FMI ca fiind insuficiente . Ele ar dori sa obtina credite superioare , pentru a-si mari importurile si pentru a-si sustine cererea interna si se plang , de asemenea , de diminuarile temporare ale marimii creditelor acordate de Fond .

Facilitatile existente

Mai multe facilitati sunt oferite statelor membre . Alegerea facilitatii cel mai bine adaptate depinde de natura problemelor cu care se confrunta tara membra .

Tansele de credit . Este vorba de politica de credit cea mai veche , cea mai traditionala si cea mai raspandita . Aceste credite sunt disponibile pentru tarile membre in transe echivalente , fiecare , cu 25 % din cota parte . Pentru prima tarnsa de credit , tarile membre trebuie doar sa demonstreze dorinta de a reechilibra balanta de plati . Pentru transele de credit ulterioare se cere un acord de confirmare ( denumit acord stand-by ) , bazat pe politici de stabilizare acoperind o perioada de unul sau doi ani .

Mecanismul acordurilor extinse este destinat statelor membre care intalnesc dificultati structurale ce nu pot fi eliminate intr-o perioada scurta . Aceste acorduri permit sa se abordeze ajustarea economica sub un orizont plurianual .

Facilitarea de ajustare structurala reintarita ( FASR ) este raspunsul la esecul relativ al programelor de ajustare traditionala in tarile cele mai sarace . Aceasta facilitate pune accentul pe cresterea economica , pe lupta impotriva saraciei , pe reformele structurale si pe o finantare externa adaptata pe o perioada de trei ani .

Facilitatea de compensare si de finantare a cheltuielilor neprevazute are ca scop sa acopere pierderile temporare ale incasarilor din exporturi si sa finanteze o crestere a costului importurilor de cereale .

Facilitatea pentru transformarea sistemica are ca scop sa permita o finantare a tarilor in curs de tranzitie care se confrunta cu dificultati ale balantei de plati din cauza disparitiei relatiei lor comerciale traditionale in cadrul CAER sau din cauza cresterii costurilor energiei importate .

Asistenta financiara in caz de urgenta permite acordarea unui ajutor financiar tarilor membre care se confrunta cu probleme ale balantei de plati in cazul unei catastrofe naturale .