Evaluarea rezultatelor macroeconomice

EVALUAREA REZULTATELOR MACROECONOMICE

Masurarea performantelor economice constituie unul din principalele scopuri ale stiintei macroeconomice. Aceasta determinare se realizeaza cu ajutorul agregatelor macro, numite generic indicatori macroeconomici de rezultate.

1. CEREREA AGREGATA SI OFERTA AGREGATA

Cererea agregata (globala) si oferta agregata (globala) sunt instrumente de baza ale analizei macroeconomice care permit o adancire a studiului productiei si venitului national, al cresterii economice, inflatiei sau somajului.

1.1. Conceptul de cerere agregata si oferta agregata

Este dificil de definit conceptele de cerere agregata si oferta agregata, luand in considerare ansamblul pietelor (piata bunurilor si serviciilor, piata muncii, piata monetara, piata valutara, piata financiara). Pentru inceput, ne vom referi doar la sensurile lor la nivel de piete ale bunurilor si serviciilor, ca apoi sa dezvoltam gradual structura lor efectiv globala. Reamintim ca piata reprezinta locul de intalnire si confruntare dintre cererea cumparatorilor si oferta vanzatorilor care se ajusteaza la un anumit pret. Piata unui bun este definita ca fiind locul de intalnire si confruntare, la un moment dat, a dorintelor consumatorilor, exprimate prin cererea lor, si a dorintelor producatorilor, exprimate prin oferta lor, dorinte care se ajusteaza la un anumit pret Cererea si oferta unui bun sunt, in primul rand, functie de pretul bunului respectiv.

Cererea agregata reprezinta cantitatea totala de bunuri si servicii pe care toti agentii economici dintr-o tara (menaje, administratii, firme) sunt dispusi sa le cumpere, la diferite niveluri de pret. In expresie valorica, cererea globala consta in totalitatea cheltuielilor efectuate intr-o economie pentru achizitionarea de bunuri si servicii, indiferent de destinatia acestora.

Oferta globala reprezinta cantitatea totala de bunuri si servicii pe care toti agentii economici dintr-o tara (menaje, administratii, firme) sunt dispusi sau pot sa le produca la diferite niveluri de pret. In forma valorica, oferta agregata consta in totalitatea veniturilor realizate intr-o economie intr-o perioada determinata (un an).

Trecerea de la micro la macroeconomie este in esenta un proces de trecere de la cererea/oferta individuale si de piata, la cererea/oferta globale.

Analiza macroeconomica presupune o abordare globala a pietelor, a interactiunii dintre cele trei mari tipuri de piete: piata bunurilor si serviciilor, piata monetara si piata muncii. Cererea globala este functie de interactiunea pietei bunurilor cu, in special, piata monetara si piata muncii, piete care sunt legate prin preturile bunurilor si prin ratele dobanzilor. In schimb, oferta globala presupune interactiunea, in special, dintre piata bunurilor cu piata muncii, piete care sunt legate prin productia de bunuri si ocuparea fortei de munca, ca si prin preturi si salarii .

1.2. Structura cererii agregate

Componentele cererii agregate sunt: consumul personal, consumul guvernamental, investitiile private brute si, intr-o economie deschisa, exportul net.

Consumul privat (C) cuprinde consumul menajelor de bunuri si servicii de consum (inclusiv cheltuielile institutiilor private ce nu urmaresc obtinerea de profit), respectiv cheltuielile de consum de:

bunuri durabile (exclusiv achizitiile de locuinte si terenuri care sunt considerate investitii),

bunuri semi-durabile,

bunuri nedurabile (de folosinta curenta),

servicii.

2. Consumul public sau guvernamental (G) cuprinde cheltuielile institutiilor publice (administratie centrala si locala, educatie, sanatate, justitie, ordine publica, armata), cu exceptia cheltuielilor guvernamentale ce nu sunt insotite de un flux invers de bunuri si servicii, respectiv:

achizitiile publice de bunuri si servicii,

salariile personalului bugetar,

investitiile publice in infrastructuri sau constructii social-culturale.

Investitiile private brute (I_b) masoara cheltuielile utilizatorilor finali pentru bunurile ce vor fi folosite in viitor pentru producerea de noi bunuri si servicii. Acestea pot fi:

investitii de afaceri ale firmelor in constructii si echipamente noi,

investitii de inventar ale firmelor in variatii de stocuri de materiale sau produse finite,

investitii imobiliare ale familiilor in achizitiile de locuinte si terenuri.

Investitia bruta este formata din investitia neta I_n, care este o investitie de dezvoltare, si din amortizare A (investitie de inlocuire), asa cum se poate urmari si in fig 2.2. Deci, I_b = I_n + A si, invers, I_n  = I_b - A.

Exportul net (EN) exprima diferenta dintre valoarea bunurilor si serviciilor exportate (E) si a celor importate (H). Daca aceasta diferenta este negativa, exportul net diminueaza productia (consumul) finala, iar daca diferenta este pozitiva, ea se adauga la productia finala. De aceea, exportul net poate fi tratat ca investitie neta externa, care, atunci cand este pozitiva, contribuie ca si investitia interna la cresterea productiei si venitului national.

Rezulta ca cererea agregata CA rezulta din insumarea acestor componente:

CA = C + G + I_b + EN

Curba cererii macroeconomice (CA) exprima diferitele combinatii dintre nivelul preturilor si produsul (venitul) real, astfel incat cheltuiala prevazuta sa fie egala cu produsul efectiv. Spre deosebire de curba cererii de piata, a carei panta negativa este determinata de comportamentele individuale ale consumatorilor, respectiv de legea utilitatii marginale descrescande, inclinatia curbei cererii agregate este conditionata de procese macroeconomice. In plus, panta acestei curbe este descrescatoare, in primul rand, datorita efectului ofertei de moneda: o reducere a preturilor, in conditiile mentinerii neschimbate a masei monetare nominale, are ca efecte cresterea masei monetare reale, reducerea ratei dobanzii de echilibru si cresterea cererii globale (fig.2.3). La un nivel initial de pret P₀, cererea agregata DA se situeaza in punctul Q₀, care reprezinta suma componentelor sale: C + G +I +EN. Daca nivelul general al pretului scade la P₁, are loc o crestere a cheltuielii totale de la Q₀ la Q₁, ceea ce inseamna o crestere a produsului si consumului real. Daca pretul ar creste s-ar inregistra o influenta inversa.

In afara de miscarea preturilor, cererea agregata este influentata de numeroase alte variabile, numite si conditii sau determinante ale cererii agregate, considerate neschimbate, cum ar fi politicile macroeconomice (monetara, fiscala . ) sau variabilele externe (conjunctura internationala, modificarea pretului titeiului . ). De pilda, scaderea ratei dobanzii si imbunatatirea conditiilor de creditare induc o crestere a nivelului investitiilor si consumului de bunuri durabile. In aceasta situatie curba cererii globale se deplaseaza spre dreapta.

1. Analiza ofertei agregate

Exprimand interactiunea dintre ocupare, productie si preturi, oferta agregata este determinata cu deosebire de productia potentiala si de comportamentul salarii - preturi. De aceea, trebuie sa se faca de la inceput distinctia dintre oferta agregata pe termen scurt si pe termen lung. Pe perioade mai scurte (de la cateva luni la cativa ani), interactiunea dintre cererea globala si oferta globala determina nivelul produsului (venitului) national, nivelul somajului si rata inflatiei. Pe perioade mai lungi (peste cinci ani), oferta agregata constituie efectiv fundalul cresterii economice[2].

Curba ofertei agregate exprima volumul productiei pe care agentii economici sunt capabili sa-l produca. Pe termen scurt aceasta curba are o panta crescatoare, reflectand relatia pozitiva (directa) dintre cantitatea de bunuri si servicii si nivelul general al preturilor. Pe termen lung ea devine realmente o verticala (fig.2.4).

Doua idei sunt de retinut in aceasta privinta:

Pe de o parte, preturile sunt fondate esentialmente pe costurile factorilor de productie, in principal pe costurile salariale; de aceea, cand costurile cresc, firmele tind sa majoreze pretul pe care il pretind pentru produsele oferite;

Pe de alta parte, fiind date resursele rare, o economie nu-si poate spori productia la nesfarsit; de aceea, trebuie sa facem distinctia necesara dintre produsul efectiv si cel potential; produsul efectiv exprima productia care poate fi realizata efectiv in realitate in functie de realitatile concrete; produsul potential este nivelul productiei pe care l-ar putea obtine o economie daca toti factorii de productie ar fi utilizati deplin, in primul rand daca ar exista o ocupare deplina.

Pe termen scurt, preturile si salariile sunt inflexibile sau variaza insensibil pentru ca contractele de munca sunt incheiate pe perioade mai lungi; variatiile in cantitatea de munca utilizata de firme rezulta adesea din micile variatii in orele suplimentare. Astfel, pe perioade foarte scurte (cateva luni), cand produsul efectiv se situeaza sub cel potential, deci cand apar resurse inactive (somaj si capacitati de productie neutilizate), firmele ofera fara probleme bunurile cerute de consumatori. In aceasta zona curba de oferta efectiva OA este aplatizata, volumul real al productiei depinzand doar de nivelul cererii globale. Cand produsul efectiv il depaseste pe cel potential, preturile vor cunoaste o crestere rapida. Pentru ca, pe masura ce cresc costurile salariale antrenate de orele suplimentare si pe masura ce salariile se ajusteaza pe termen mediu (circa un an), preturile variaza mai puternic.

Pe termen lung, curba ofertei globale este o verticala si la nivelul productiei efective, care corespunde produsului potential al ocuparii depline. Preturile si salariile sunt flexibile, iar pietele (de bunuri, de moneda si de munca) sunt toate in echilibru.

Fortele pietei nationale (piata privita la nivel macroeconomic) determina simultan nivelul preturilor si pe cel al produsului (venitului) national. Piata se afla in echilibru cand cele doua forte interactioneaza.

INDICATORII MACROECONOMICI

2.1. Principii si metode de evaluare

In evaluarea rezultatelor macroeconomice se porneste de la o serie de principii si de metode care asigura o metodologice unitara de calcul.

Principiul neadmiterii inregistrarilor repetate. Bunurile si serviciile produse si consumate in perioada de calcul in scopul producerii altor bunuri si servicii reprezinta inregistrari repetate, dimensionate prin consumul intermediar (materii prime, combustibili, energie, semifabricate etc.). Dimensionarea rezultatelor la nivel macro este data de valoarea bruta sau neta a produselor si serviciilor finale (C_f), care pot fi folosite pentru consumul privat (C), pentru consumul public (G), pentru investitii brute si nete (I) si pentru export (EN).

C_f = C + G + I + EN

2. Principiul localizarii activitatii economice, potrivit caruia se face distinctie intre agregatele interne si agregatele nationale:

daca se urmareste sa se masoare productia creata in natiune (in interiorul unei tari) se determina indicatorii interni (domestici) potrivit principiului teritorialitatii;

daca se urmareste sa se masoare productia creata de natiune ( de agentii nationali) se determina indicatorii nationali in baza principiului nationalitatii: se scad rezultatele agentilor straini de pe teritoriul tarii pentru care se face calculul (M_S) si se aduna rezultatele agentilor nationali care isi desfasoara activitatea in alte tari (M_N).

In mod frecvent, in calculele si analizele macroeconomice, productia realizata de agentii nationali in strainatate este tratata ca export, iar cea obtinuta de agentii economici straini care functioneaza in tara este considerata ca import.

Principiul cuprinderii in indicatorii de rezultate numai a bunurilor si serviciilor comerciale ce fac obiectul schimbului. Potrivit acestei reguli sunt evaluate numai rezultatele care pot fi evaluate in preturile pietei. Trebuie sa se faca insa unele exceptii de la acest principiu, astfel:

includerea in rezultatele macroeconomice a tuturor bunurilor si serviciilor ce satisfac necesitati umane, inclusiv a celor obtinute de menaje (gospodarii) si folosite pentru autoconsum, evaluate in preturile produselor similare;

includerea serviciilor administratiilor, evaluate la costul prestarii acestor servicii (salarii, materiale etc.);

excluderea din calcul a bunurilor si serviciilor daunatoare pentru societate (interzise de lege: droguri . ).

4.Principiul evaluarii rezultatelor pe baza veniturilor factorilor. Se exclud din calcul transferurile monetare dintre agentii economici care nu sunt insotite de un flux invers de bunuri si servicii (pensii, ajutoare, alocatii de la guvern etc.).

Exista unele dificultati in calculul indicatorilor macro generate de modul de evaluare a rezultatelor, precizandu-se anumite modalitati de evaluare.

A. Evaluare in brut si in net. Deosebirea intre "brut" si "net" tine doar de modul in care este evaluata investitia in contabilitatea nationala. Astfel, este denumit brut orice agregat in compunerea caruia intra investitia bruta (produs intern brut, produs national brut) si este denumit net orice agregat in compunerea caruia intra investitia neta (produs intern net, produs national net).

B. Calculul indicatorilor nominali si reali. Avand in vedere eterogenitatea elementelor materiale ce compun productia nationala, care se exprima in unitati fizice diferite, aceasta nu poate fi exprimata decat in etalon valoric (in unitati monetare). Dar fenomenul inflationist a devenit o caracteristica a economiilor contemporane. De aceea, pentru a putea face comparatii in timp privind evolutia rezultatelor economice, indicatorii nominali, exprimati in preturi curente trebuie sa fie recalculati in indicatori reali, exprimati in preturi constante. De pilda, daca produsul national a crescut intr-un an cu 9,2% (crestere nominala) dar au crescut si preturile cu 5%, cresterea reala n-a fost decat de 4% (109,2

C. De la preturile pietei la costurile factorilor Indicatorii macroeconomici, calculati in preturile pietei, includ si impozitele indirecte (TVA, taxe vamale, accize etc.). Preturile pietei sunt preturile elementelor de iesire din procesul de productie (outputuri); de aceea, ele mai sunt denumite si preturile bunurilor si serviciilor . Eliminarea jocului fiscalitatii indirecte se face prin trecerea de la o evaluare in preturile pietei la o evaluare in preturile factorilor (inputuri). Aceasta trecere se face deducand din agregatul net impozitele indirecte si adaugand subventiile guvernamentale, care pot fi considerate ca impozite indirecte negative.

Continutul indicatorilor macroeconomici

Cei mai utilizati indicatori macroeconomici de rezultate sunt: produsul intern brut, produsul national brut, produsul intern net, produsul national net, venitul national, venitul personal si venitul disponibil. Ii vom grupa in agregate de productie si agregate de venit.

1. Produsul intern brut (PIB) este principalul agregat in sistemul conturilor nationale. In functie de informatiile disponibile PIB poate fi evaluat intr-o dubla optica : a produsului si a venitului[4].

a) Optica productiei sau a cererii este utilizata atunci cand ne intereseaza contributia neta a fiecarui agent economic la productia finala de bunuri si servicii. Daca se insumeaza cifrele de afaceri (CA) ale tuturor agentilor economici care isi desfasoara activitatea in interiorul tarii se obtine produsul global brut (PGB). Deci:

PGB = S CA

Dar, PGB include si inregistrari repetate. De aceea pentru a evita dublele inregistrari ne folosim de conceptul de valoare adaugata (VA) care reprezinta aportul net al fiecarei firme la productia nationala. Ea se determina scazand din cifra de afaceri a intreprinderilor cumpararile lor din exterior (materii prime, combustibil, energie, semifabricate), care constituie consumul intermediar (C_i).

VA = CA - C_i

Deci : PIB = S VA , sau PIB = PGB - C_i

Deci putem spune ca produsul intern brut exprima marimea valorii adaugate brute produse in interiorul tarii de catre agentii economici autohtoni si straini, intr-o anumita perioada de timp (de regula, un an).

Abordand problematica determinarii performantelor macroeconomice in termeni de circuit, prin prisma fluxurilor de cheltuieli, putem obtine acelasi rezultat daca se insumeaza bunurile finale care nu mai fac obiectul unui consum intermediar in ansamblul considerat si in perioada considerata. Acestea sunt :

PIB = C + G + I_b + EN

In concluzie, totalizand valorile adaugate sau productiile finale se obtine acelasi rezultat, adica produsul intern brut, fara sa cuprinda inregistrari repetate.

b. Optica venitului sau a repartitiei defineste PIB prin prisma abordarii fluxurilor de venituri distribuite, asa cum sunt descrise de conturile de exploatare. Fiecare operatie de productie creeaza o valoare adaugata de unde ia nastere un flux echivalent de venit. Aceste venituri care se constituie sub forma incasarilor nete ale producatorilor revin menajelor, fie sub forma unei plati directe (salarii brute, dobanzi brute, rente brute), fie indirect sub forma de profituri brute.

2. Produsul national brut (PNB) este principalul indicator folosit de unele organizatii internationale pentru a efectua comparatii intre tari. El reprezinta valoarea curenta de piata a tuturor bunurilor si serviciilor finale brute produse de agentii economici nationali in decursul unei perioade de un an.  PNB exprima de fapt oferta nationala de bunuri si servicii. PNB se obtine prin scaderea din PIB a valorii productiei finale brute a agentilor economici straini ce isi desfasoara activitatea in interiorul tarii (M_S) si adaugarea valorii productiei finale brute a agentilor economici nationali ce isi desfasoara activitatea in strainatate (M_N). Diferenta intre M_N si M_S este un sold care poate fi negativ sau pozitiv si pe care il notam cu M. Deci:

PNB = PIB M M = M_N - M_S

In practica, PNB este egal cu PIB majorat cu veniturile factorilor (salarii, dobanzi, dividende, rente si profituri) primite de la restul lumii si diminuat cu veniturile factorilor varsate restului lumii (nerezidentilor). Daca aceste venituri nete ale factorilor sunt foarte reduse, cei doi indicatori sunt aproximativ egali (cazul unor tari dezvoltate).

Produsul intern net (PIN) este un agregat net pentru ca nu include amortizarea, care nu este un venit al unui factor de productie, ci o prelevare (un cost economic) destinata compensarii uzurii capitalului si mentinerii capacitatii productive (fig.2.5) .

Putem scrie ca produsul intern net este produsul intern brut din care se deduce consumul de capital fix (amortizarea):

PIN = PIB - A , sau

PIN = C + G + In + EN

Produsul intern net ar putea fi definit si ca suma a valorilor adaugate nete ale agentilor economici, care functioneaza in interiorul tarii, intr-un an.

4. Produsul national net (PNN) este produsul national brut minus consumul de capital fix (A):

PNN reprezinta de fapt valoarea neta a bunurilor si serviciilor finale produsa de agentii economici nationali in decursul unui an. Se mai poate obtine scazand din PIN valoarea neta a productiei finale a agentilor straini din tara si adaugand valoarea neta a productiei finale a agentilor economici din strainatate.

PNN = PIN + ( M_N - M_S )

Intrucat (M_N - M_S) este tocmai soldul M , PNN devine

PNN = PIN M

Procesele de productie sunt procese generatoare de venit. O evaluare in pretul pietei, cum este cazul indicatorilor analizati pana acum, cuprinde, pe langa salarii, cotizatiile sociale (contributiile privind asigurarile sociale sau pensia suplimentara, contributiile privind indemnizatia de somaj), profiturile de exploatare ale intreprinderilor, impozite legate de productie si de importuri (impozite asupra bunurilor si serviciilor) percepute de administratiile publice. Evident, aceste taxe nu sunt venituri ale factorilor.

5. Venitul national (VN), in costurile factorilor, este suma veniturilor de productie (salarii si venituri salariale, rente si dobanzi, venitul proprietatilor, profitul corporatiilor) incasate de proprietarii factorilor in schimbul resurselor furnizate unitatilor producatoare de bunuri si servicii. El se determina prin deducerea din produsul national net exprimat in preturile pietei (PNN_pp) a impozitelor indirecte (T_i) si prin adaugarea subventiilor de exploatare platite de administratii firmelor (S_v).

VN = PNN_pp - T_i + S_v

Intrucat subventiile nu reprezinta altceva decat niste impozite negative, le putem scadea din taxele indirecte (impozite asupra bunurilor si serviciilor) pentru a obtine asa-zisele taxe indirecte nete (T_in). Deci:

VN = PNN_pp - T_in

In principiu, venitul national se identifica cu produsul national net (PNN_pp = VN_pp si PNN_pf = VN_pf). Intr-un sens mai strict, venitul national este produsul national net exprimat in preturile factorilor (PNN_pp - T_in). De altfel, asa cum a mai aratat, orice agregat evaluat in preturile pietei trebuie diminuat cu taxele indirecte nete pentru a-l reevalua in preturile factorilor.

6. Venitul personal (VP) exprima veniturile curente ale persoanelor (menajelor), provenite din activitatea productiva si din transferuri de la guvern si intreprinderi. Acesta este un indicator important pentru ca exprima veniturile ce constituie sursa consumului privat (personal) si a economiei. Evaluarea venitului personal porneste de la venitul national din care se scad: impozitele firmelor, profiturile retinute de intreprinderi (nedistribuite), cotizatiile sociale, si se adauga: transferurile de plati de la guvern (alocatii, ajutoare, indemnizatii, pensii etc.) si de la intreprinderi (participare la profituri). Deci:

VP = Dividende + Salarii + Rente + Dobanzi + Transferuri de venituri

7. Venitul disponibil (VD), sau venitul personal disponibil reprezinta marimea agregata (insumata) a veniturilor nete ale menajelor ce pot fi folosite pentru acoperirea cheltuielilor personale (cumparari de bunuri, plata dobanzilor, transferuri de venituri in strainatate etc.) si pentru economisire (economie). Venitul personal determina de fapt volumul cererii finale de bunuri si servicii de consum si a cererii de bunuri de investitii. In principiu, venitul disponibil se determina scazand din venitul personal impozitele si cotizatiile pe veniturile personale (vezi fig.2.6).

VD = VP - impozite si cotizatii personale

Indicatorii sintetici de rezultate macroeconomice cuprinsi in graficele prezinta o importanta deosebita pentru fundamentarea politicilor economice, pentru compararea si ierarhizarea tarilor lumii dupa nivelul lor de dezvoltare economica.

Sa se foloseasca urmatoarele date pentru determinarea indicatorilor macroeconomici: PGB, PIB, PIN, PNB, PIN, VN