Eroarea economistilor neoclasici

EROAREA ECONOMISTILOR NEOCLASICI

§157. Dupa toate aceste clare demonstratii, pentru care chiar din punct de vedere matematic sunt necesare numai mijloace foarte simple, ne va fi foarte usor sa dovedim eroarea tuturor celor care se mai agata inca de premisele lui Smith si Ricardo.

Dintre discipolii contemporani ai celor doi clasici, vom aminti in mod special pe marele economist american Taussig, care incearca sa dovedeasca adevarul teoriei clasice a schimbului international pe calea metodei matematice.

In volumul lui Taussig-Palyi[i] exista o mul­time de exemple numerice, de la cazurile cele mai simple pana la cele mai complicate.

Taussig considera un exemplu izbitor de superiori­tate absoluta si reciproca in productia Statelor Unite si a Germaniei. Pentru aceasta face urmatoarele ipoteze:

Zece zile de munca ale unui muncitor produc:

Germania are deci fata de Statele Unite o superioritate absoluta, egala cu 30/15 = 2 in productia panzei.

Statele Unite au fata de Germania o superioritate absoluta, egala cu 30/15 = 2 in productia cuprului.

Ar parea dar ca Germania ar trebui sa produca numai panza, iar S.U.A. sa produca numai cupru. Caci, daca Germania exporta in S.U.A. 30 metri panza care o costa 10 zile de munca, aceasta panza are in S.U.A. o valoare echi­valenta cu 60 pfunzi cupru, pe cand cu aceleasi 10 zile de munca in interior Germania nu realizeaza decit 15 pfunzi cupru.

Comertul international apare intr-un astfel de caz ca o binefacere dumnezeiasca! /250/

§158. Si totusi, nici intr-un asemenea caz extrem de favorabil nu se poate afirma ca comertul internatiotial pre­zinta, in orice conditii, un avantaj.

Intr-adevar, sa presupunem ca preturile si productivitatile PI (calculate in acest exemplu nu pentru un an ci pentru 10 zile de munca) aferente productiei cuprului si a panzei ar fi urmatoarele:

Se vede in acest caz ca:

1. - Comertul international se dezvolta deoarece panza este exportata din Germania, unde valoreaza 0,60 de dolari pe metru, catre Statele Unite, unde valoreaza 0,70 de dolari pe metru, in timp ce cuprul este exportat din Statele Unite unde valoreaza 1,80 de dolari pe pfund, catre Germania, unde valoreaza 2,00 de dolari pe pfund.

2. - Acest comert apare extrem de favorabil pentru Germania, deoarece ii permite sa obtina, asa cum am vazut, cu 30 metri de panza 60 de pfunzi de cupru, in loc de 15 pfunzi cupru, cat ar produce Germania singura cu aceeasi cantitate de munca.

Acest comert este in aparenta extrem de favorabil si pentru Statele Unite, deoarece permite sa se obtina, in mod analog, cu 30 de pfunzi de cupru 60 metri de panza, in loc de 15 metri cat ar produce Statele Unite singure cu aceeasi cantitate de munca.

§159. Si totusi, aceasta corelatie, atat de captivanta la prima vedere, este inselatoare.

Intr-adevar, Germania producand ea insasi cupru, obtine pe calea industriala cu 10 zile de munca o cantitate de 15 pfunzi cupru. Daca, dimpotriva, Germania trimite in Statele Unite 30 metri de panza pe care i-a produs tot cu 10 zile de munca, realizeaza in S.U.A. 30 x 0,70 = 21 de dolari.

Insa la pretul local de 1,80 de dolari pfundul de cupru, cu aceasta suma ea poate cumpara 21:1,80 = 11,6 pfunzi /251/ de cupru, deci mai putin de 15 pfunzi. Calea industriala este astfel mai avantajoasa pentru Germania decat calea comer­ciala.

De altfel, verificand cu formulele noastre de la §143 con­statam ca avem:

a = 0,70 : 0,60 = 1,166

i = 1,80 : 2,00 = 0,900 si

d = 30 : 18= 1,67

deci   

a : i = 1,30

d = 1,67 ceea ce inseamna ca:

a : i < d

In consecinta, calea industriala este preferabila pentru Ger­mania[ii].

Vedem deci ca chiar exemplul extrem ales de Taussig, al unei superioritati absolute si reciproce, nu duce totdeauna si in mod necesar la concluzia ca comertul international este mai avantajos decat productia locala.

Nu numai principiul costurilor comparative al lui Ricardo este fals, ci si principiul costurilor absolute al lui Smith!

Se poate intampla cazul, cu totul surprinzator si de neconceput pentru economistii clasici si neoclasici, ca schimbul international sa fie nefavorabil pentru o tara, chiar atunci cand doua marfuri sunt exportate dintr-o tara in alta cu preturi mai mari!

§160. Un alt economist adept fervent al ideilor liberale si care isi intemeiaza argumentele pe demonstratii riguroase /252/ este profesorul Iacob Viner din Chicago, care s-a ocupat critic de volumul nostru in editia sa engleza[iii].

Viner crede ca ar putea sa infirme teoria noastra cu diferite exemple si anume in acele cazuri in care superiori­tatea intrinseca a industriei unei tari - superioritate caracterizata printr-o productivitate a muncii superioara fata de agricultura - nu este suficienta ca sa aduca cu sine un folos national acelei tari atunci cand ea se dedica activitatii industriale.

Exemplul sau, pe care il exprimam pe modulul schemei noastre 1, 2, 3, 4 de la §150 (cu singura deosebire ca aici consideram productivitatea unei zile de munca iar nu aceea a unui an de munca), este urmatorul:

Dupa acest exemplu vinul este exportat de Portugalia (unde pretul sau este de 1,75 de dolari pe galon) in Anglia (unde pretul sau este de 2,00 de dolari pe galon). Tot astfel, postavul este exportat de Anglia (unde pretul sau este de 3,00 de dolari pe yard) in Portugalia (unde pretul sau este de 5,00 de dolari pe yard).

Viner ne atribuie afirmatia ca Portugalia, producand vin in loc de postav, pierde pentru fiecare zi de lucru dife­renta intre 6,25 - 3,50 = 2,75 de dolari. Aceasta nu este exact, deoarece noi am aratat (vezi editia franceza, p. 25, nota 2 si editia engleza, p. 11, nota 1) ca pentru a stabili productivitatile in vederea comparatiilor internationale tre­buie sa plecam totdeauna de la preturile internationale.

Deci, in cazul nostru, productivitatea PE a postavului in Portugalia nu este 6,25 de dolari = 1,25 yarzi x 5,00 dolari, ci 1,25 yarzi x 3,00 dolari = 3,75 de dolari[iv]. /253/

De asemenea, productivitatea muncii PE a vinului in Portugalia nu este 3,50 dolari = 2,00 galoni x 1,75 de dolari, ci:

2,00 galoni x 2,00 dolari = 4,00 dolari

Astfel productivitatea muncii PE a industriei (3,75 dolari) nu este deci mai mare decat aceea a agriculturii (4,00 dolari).

Iata de ce aprovizionarea Portugaliei cu postav pe calea comerciala poate sa fie mai avantajoasa decat pe calea industriala.

Insa Viner presupune ca, dupa ce relatiile comerciale s-au dezvoltat intre Anglia si Portugalia, schimbul interna­tional pentru Portugalia nu se mai face in raportul, 1 yard postav galoni de vin, ci in raportul: 1 yard postav = 2,00 galoni de vin, ceea ce inseamna[v] ca pretul de baza al postavului in Anglia sa fie de 2 x 2,00 dolari = 4,00 dolari pe yard si ca egalitatea (1) sa fie: 4,00 dolari = 1 yard x 4,00 dolari.

Comertul se face ca si mai sus: vinul pleaca tot din Por­tugalia catre Anglia, adica de la pretul de 1,75 dolari catre pretul de 2,00 dolari, iar postavul tot din Anglia catre Portugalia, adica de la pretul de 4,00 dolari catre pretul de 5,00 dolari.

Numai ca de data aceasta productivitatea muncii PE a postavului in Portugalia este 1,25 yarzi x 4,00 dolari = 5,00 dolari, iar productivitatea vinului in Portugalia este de 2 galoni x 2 dolari = 4 dolari. Deci, productivitatea mun­cii in industrie este superioara celei din agricultura, iar calea industriala ramane mai avantajoasa pentru Portugalia.

De altfel, la aceasta concluzie se poate ajunge si pe alta cale, repetand rationamentul direct facut de noi la §144 si 159.

Intr-adevar, pe calea comerciala o zi de munca in pro­ductia vinului in Portugalia produce 2 galoni de vin, care cu pretul strainatatii (Anglia) de 2 dolari reprezinta 4 dolari, iar acesti 4 dolari valoreaza in strainatate exact un yard de postav. /254/

Dimpotriva, pe calea industriala intr-o zi de munca in propria productie a postavului Portugalia realizeaza 1,25 yarzi de postav, deci mai mult decat pe calea comerciala.

Iata de ce Viner nu are dreptate, dupa cum am demon­strat-o de altfel, cu un alt rationament, in revista "Weltwirtschaftliches Archiv", din iunie 1936.

Dar Viner da insa si un alt exemplu:

in care recunoaste singur ca Portugalia are un avantaj daca produce singura postav in loc de a-1 importa si a-1 plati cu vin (nu mai repetam rationamentul facut asupra datelor precedente ca sa dovedim si noi acest lucru).

Insa, Viner are aerul sa minimalizeze importanta acestui exemplu, socotind ca el exprima abia o farama de-adevar (a grain of truth).

Totusi, importanta teoretica a acestui caz este excep­tional de mare. Intr-adevar, acest exemplu produce dovada ca, chiar atunci cand preturile pun Portugalia in avantaj fata de Anglia, in ceea ce priveste vinul (0,75 dolari fata de 1,00 dolari) si chiar daca Anglia este in acelasi timp in avan­taj asupra Portugaliei in ceea ce priveste postavul (3,00 dolari fata de 3,50 dolari) si deci chiar atunci cand conditiile schim­bului international sunt determinate de superioritatea abso­luta a ambelor tari, totusi, chiar in acest caz extrem, Por­tugalia nu trebuie sa paraseasca neaparat calea industriala.

Acesta este un rezultat care dezminte simultan teoriile lui Ricardo si Smith.

Este de mirare ca Viner, care a trecut atat de aproape de acest adevar, nu-1 numeste cu adevaratul lui nume si nu voieste sa-i recunoasca importanta.