Definitie. Caracteristici ale cererii

Definitie. Caracteristici ale cererii

Economia in ansamblul ei presupune, pe de o parte, activitati ale agentilor economici specializati in utilizarea unor resurse si prelucrarea unor bunuri sau prestarea serviciilor, iar pe de alta parte activitati care sa sustina repartitia si consumul acestor rezultate ale productiei de catre alti agenti. Cadrul acestor activitati il ofera piata.

Deducem ca se practica o specializare a agentilor care actioneaza in sferele productiei, repartitiei si consumului si un comportament diferit al acestora.

Rezultatul activitatii unui agent producator sau al mai multora, asemanator intre ei, este cantitatea totala de bunuri pe care ei le ofera pe piata. Raspunsul la intrebarile pe care ei si le vor pune in scopul dimensionarii activitatilor lor (ce, cum si cat sa produca?) trebuie sa porneasca de la considerarea nevoii existente pe piata. Componenta concreta, exprimata sau exprimabila numeric a nevoii pentru consum este cererea.

Cererea este un element principal al pietei prin care se intelege cantitatea totala de bunuri (sau servicii) pe care agentii economici consumatori sunt dispusi sa o achizitioneze la un pret dat si la un moment de timp determinat.

Caracteristici ale cererii

1. Cererea poate fi considerata nu numai ca o marime abstracta, componenta unui model economic ci si ca o marime concreta, cantitativa, exprimata numeric (numarul de bunuri cerute).

2. Caracterul sau concret si activ se datoreaza faptului ca cererea este conceputa ca exprimata si solvabila.

Asadar, cererea este inferioara ca marime nevoii generale existente din care o parte nu este exprimata concret, o alta nu poate fi acoperita din lipsa resurselor financiare ale consumatorilor (insolvabilitate), iar o alta se afla in stare latenta, neconceptualizata sau chiar necunoscuta.

3. Faptul ca, pe de o parte, numarul si structura consumatorilor se modifica, iar pe de alta comportamentul acestora este schimbator conduce la concluzia ca cererea este variabila in timp.

De aceea, are sens considerarea cererii ca legata de un anumit moment de timp. Datorita variabilitatii, nu are sens sa consideram cererea pentru intervale mari de timp, caci pe parcursul acestora, ea poate suferii modificari radicale si variatii dese.

De asemenea, adunarea valorilor sale pentru mai multe momente diferite nu are sens matematic.

Exprimarea matematica a cererii se face sub forma unei functii de mai multe variabile.

Astfel, considerand n produse existente pe o piata, cu preturile p_i, i = 1, . ,n, cererea pentru produsul i este: C_i = f(p₁, p₂, . , p_i, . , p_n, V, C_r, P_b)

unde:   p_i, i = 1, . ,n preturile produselor

V venitul consumatorului

C_r creditul

P_b publicitatea.

Considerand toate variabilele, cu exceptia uneia, constante, cererea devine o functie de o singura variabila.

Cea mai utilizata forma este cea in care se face abstractia de pretul celorlalte produse, de venituri, credit sau publicitate, rezultand variatia cererii in functie de pretul produsului:

C_i = f(p_i)  (Conditii: p_j = ct., j = 1, . ,n; j i.

V = ct,

C_r = ct,

P_b = ct).

Aceasta functie este, cu cateva exceptii, descrescatoare.