Definitia inflatiei

Definitia inflatiei

Inflatia este un proces cu implicatii majore asupra economiei unei tari, asupra nivelului de trai al populatiei tarii respective. Ea apare ca un proces macroeconomic cu tendinte de manifestare, in perioada actuala, la nivel mondial. Aparitia si mentinerea ei semnaleaza anumite dezechilibre in economie, care se accentueaza generand si altele.

Privind in istorie, inflatia aparea, de regula, in perioade de mari framantari politice, sociale si militare. Perioadele cu inflatia cea mai mare au fost perioadele de razboi (ex. perioada primului si celui de-al doilea razboi mondial, perioada razboiului din Coreea si Vietnam pentru SUA, etc.). Inflatia in perioadele de pace este o problema relativ recenta, a secolului nostru, in special dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Initial inflatia s-a manifestat prin devalorizarea mascata a monedelor din metale pretioase. In prezent ea se prezinta ca un dezechilibru structural al mecanismului economic, monetar si financiar, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei, ceea ce conduce la deprecierea banilor si la cresterea sensibila, generalizata si durabila a preturilor. Cu alte cuvinte, inflatia este un proces cumulativ, de mare complexitate a carei esenta consta in[1]:

a) distorsionarea puternica existenta intre procesele monetare si procesele economice reale, intre masa monetara si masa bunurilor si serviciilor puse in circulatie;

b) cresterea preturilor, reflectata in indicele general al preturilor

c) scaderea puterii de cumparare a banilor

Deci, inflatia se exprima in cresterea preturilor si lipsa de incredere in bani, punand in evidenta dezechilibrul intre circulatia banilor depreciati si circulatia bunurilor. Deprecierea banilor reflecta faptul ca volumul bunurilor si serviciilor care se cumpara intr-o economie scade sau creste mai lent, intr-o anumita perioada, comparativ cu masa monetara si nivelul preturilor.

Inflatia contemporana se caracterizeaza in principal prin urmatoarele:[2]

este un proces de depreciere a banilor, de scadere a puterii lor de cumparare in procesul circulatiei;

inseamna o crestere generala si durabila a preturilor, crestere diferentiata pe categorii de marfuri si piete;

exprima un anumit sens al masei monetare, adica sporirea mai rapida a acesteia fata de nevoile economiei;

amplifica dezechilibrele economice, orientand economiile populatiei spre activitati speculative aducatoare de profituri pe termen scurt;

reprezinta un proces structural macrosocial.

Mersul inflatiei este greu de prevazut, ea devine un veritabil exercitiu de ghicit[3], asa ca planificarea cumpararilor ulterioare este un risc atat pentru consumatori cat si pentru oameni de afaceri.

Cresterea preturilor in cazul inflatiei nu este un proces conjuctural, ci un proces de durata, reflectat printr-o crestere generala, dar inegala pe categorii de marfuri. Cresterea sezoniera a preturilor in anumite perioade ( ex. inaintea sarbatorilor), nu este o crestere inflationista, ea reflecta o anumita stare a vanzarilor legate de un eveniment si o anumita strategie de pret din partea vanzatorilor. Cresterea inflationista a preturilor are un caracter cumulativ, de durata, fiecare marire a preturilor antreneaza noi cresteri, are loc un efect de propagare in lant, accelerat de anumite previziuni ale agentilor economici si, desigur, de reactiile psihologice ce apar in asemenea etape. Deci, putem conchide ca in perioadele inflationiste are loc o crestere continua, anormala a indicelui general al preturilor fara perspective clare de incetare. De subliniat, ca aceasta crestere este asociata cu cresterea banilor fie sub forma de moneda, fie sub forma de bani de credit, crestere suplimentara fata de cea garantata de starea comertului si mai rapida decat iesirile reale (productia)[4] .

Atunci cand, dintr-un motiv sau altul, preturile scad, respectiv nivelul general al preturilor se afla in scadere continua, procesul respectiv se numeste deflatie. La fel ca inflatia, fenomenul deflatiei pune in evidenta modificari - de regula anormale - in indicele general al preturilor cu influenta asupra productiei si gradului de ocupare a populatiei active.

Inflatia exprima, asadar, o miscare de crestere dispersata a preturilor care se autointretine si care se datoreaza unei insuficiente relative de la un moment dat intre oferta spontana si cererea exprimata in preturi curente la inceputul perioadei analizate[5]. Prin urmare:

cresterea generala a preturilor nu inseamna ca toate preturile cresc, unele pot ramane stabile, chiar scadea, pe fondul unei miscari de ansamblu ascendente. Nici chiar preturile care cresc nu se majoreaza deodata si cu acelasi procent, preturile cu ridicata evolueaza diferit de preturile din comertul cu amanuntul, preturile agricole nu cresc in acelasi ritm cu alte preturi, etc.;

masurarea exacta a inflatiei este dificila, de cele mai multe ori se foloseste indicele general al preturilor