Dreptul financiar

DREPTUL FINANCIAR

§. 1. Notiunea si obiectul de reglementare al dreptului financiar

Totalitatea normelor juridice care reglementeaza domeniul finantelor publice formeaza "legislatia finantelor publice" sau "dreptul finantelor publice".

Dreptul finantelor publice este definit ca fiind ansamblul de norme si reguli care reglementeaza - in mod complet si unitar - relatiile sau raporturile care se stabilesc pentru (sau in legatura cu) constituirea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti ale statului si ale colectivitatilor publice locale, in vederea satisfacerii trebuintelor generale, cu caracter preponderent social-economice, ale societatii.

Dreptul financiar este definit ca fiind ansamblul format din totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor publice, destinate satisfacerii nevoilor social-economice ale societatii; de asemenea, el cuprinde normele juridice prin care este asigurat cadrul legal al altor institutii importante in domeniu, precum creditul public (imprumutul de stat) si controlul financiar.

Dreptul fiscal este format din totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile financiare, ca relatii sociale care iau nastere in legatura cu formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale.

Normele dreptului financiar, ca norme de drept public, au in general caracter imperativ[1].

§. Izvoarele Dreptului financiar

Prin izvor (formal) de drept se intelege forma (sursa) de exprimare a normelor juridice. 

Izvoarele dreptului financiar sunt acele acte normative care reglementeaza raporturile juridice incidente in domeniul financiar.

Izvoarele dreptului financiar sunt acele acte normative care reglementeaza raporturile juridice nascute in legatura cu relatiile de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor publice si din activitatile privind creditul public si controlul financiar.

Izvoarele dreptului financiar sunt

1. Constitutia Romaniei - sub aspectul reglementarilor privind activitatea financiara a statului;

Legea finantelor publice nr. 500/2002 - este legea-cadru a finantelor publice din Romania si stabileste principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile institutiilor publice implicate in procesul bugetar.

3. Legea nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finantele publice locale (care a abrogat O.U.G. nr. 45/2003 privind finantele publice locale) - legea-cadru pentru organizarea si desfasurarea activitatilor financiar de la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale.

4. Legea nr. 30 din 22 martie 1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii Financiare

5. Codul fiscal adoptat prin Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003

6. Codul de procedura fiscala adoptat prin Ordonanta Guvernului nr. 92 din 24 decembrie 2003.

7. alte acte normative (legi, ordonante, hotarari guvernamentale, ordine ministeriale etc.) prin care sunt reglementate diferite aspecte din domeniul finantelor publice - de exemplu, Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala, Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei; Ordonanta Guvernului nr. 119 din 31 august 1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv; Legea nr. 94 din 1992 privind organizarea si functionarea ,Curtii de Conturi a Romaniei O.U.G. nr. 64 din 27 iunie 2007 privind datoria publica Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, Legea nr. 146 din 24 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru; Ordonanta Guvernului nr. 32 din 18 august 1995 privind timbrul judiciar[2]; H.G. nr. 1574/2003privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Finantelor s a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala; ordinului Ministrului Finantelor Publice nr. 1753/2003 privind aprobarea Codului Etic al inspectorului de control fiscal etc.

8. acte normative ale autoritatilor administrative locale (comunale, orasenesti, judetene) (de exemplu, hotarari privind aprobarea bugetelor locale) prin care sunt reglementate aspecte ale finantelor publice locale

§. 4. Raporturile juridice de Drept financiar

Prin raport juridic se intelege acea relatie sociala reglementata de norme juridice. Raporturile juridice financiare sunt relatii sociale reglementate de normele dreptului financiar.

In literatura juridica s-a aratat ca "raporturile juridice financiare sunt formate de relatiile sociale care iau nastere, se modifica si se sting in procesul constituirii, repartizarii si utilizarii fondurilor banesti ale statului si care sunt reglementate de normele juridice financiare".

Raporturile juridice din domeniul finantelor publice se disting - fata de celelalte raporturi specifice altor ramuri de drept - prin unele particularitati derivand din specificitatea pe care le-o confera elementele lor constitutive si definitorii: subiectele, obiectul si continutul.

1. Subiectele raportului juridic financiar. Sunt subiecte ale raportului juridic financiar: pe de o parte, totdeauna statul (avand calitatea de subiect specializat, fiind reprezentat printr-un organ de specialitate care se comporta ca detinator al unei fractiune din puterea publica), iar pe de alta parte o persoana juridica sau o persoana fizica, respectiv o regie autonoma, societate comerciala (cu capital de stat, mixt ori privat), o institutie publica etc. sau orice persoane fizice (cetateni romani, cetateni straini rezidenti in Romania ori cetateni straini nerezidenti). Ceea ce este particular raportului juridic financiar (ca de altfel tuturor raporturilor juridice de drept public) este pozitia de subordonare a tuturor celorlalte subiecte participante, fata de subiectul purtator al autoritatii de stat. Datorita raportului de subordonare dintre subiecte, raporturile juridice din domeniul finantelor publice se nasc, se modifica si se sting pe baza manifestarii unilaterale de vointa a statului, exercitata prin forme si modalitati specifice prevazute de normele juridice financiare.

Continutul raporturilor juridice financiare. Continutul unui raport juridic financiar este format din drepturile si obligatiile subiectelor de drept ale raportului. De exemplu: dreptul la alocatie bugetara al beneficiarului, corelativ cu obligatia acestuia de a utiliza banii in concordanta cu prevederile legale in vigoare; dreptul de a incasa si de a urmari incasarea veniturilor bugetare ale statului, obligatia de a plati cu titlu de impozit, taxa sau alta contributia obligatiile fata de buget etc.

3. Obiectul raporturilor juridice financiare. Obiectul raporturilor juridice financiare este format din conduita specifica subiectelor participante in cadrul acestor raporturi. Este un obiect specific si foarte variat sferei complexe a domeniului finantelor publice. DE exemplu: actiuni de prognoza si organizare bugetara, de creditare, de control financiar, de circulatie monetara, plata unor sume de bani la care sunt obligate subiectele participante la raporturile juridice bugetare, de finantare, fiscale, de asigurari etc.

In functie de obiectul concret, raporturile juridice de drept financiar pot fi clasificate in mai multe categorii: raporturi juridice bugetare, raporturi juridice fiscale, raporturi juridice de creditare, raporturi juridice de garantare, raporturi juridice bancare, raporturi juridice de organizare a circulatiei monetare, raporturi juridice valutare, raporturi juridice de asigurare prin efectul legii, raporturi juridice de control financiar etc.