Definirea si recunoasterea marfurilor

Definirea si recunoasterea marfurilor

La baza studiilor privind clasificarea marfurilor se afla numeroase notiuni si concepte insuficient delimitate sau chiar contradictorii. In aceste conditii, un obiectiv prioritar al sistematicii marfurilor trebuie sa-l constituie definirea unitara a cadrului conceptual al clasificarii.

Punctul de plecare in sistematica marfurilor il reprezinta definirea obiectului clasificarii, respectiv a marfurilor si a sortimentului de produse.

Dictionarul explicativ al limbii romane defineste marfa ca fiind produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vanzarii-cumpararii.

In tratatul de "Economie politica.", profesorul Nita Dobrota defineste marfa ca fiind acel bun economic, exprimat in forma baneasca, care este destinat satisfacerii nevoilor altor persoane decat producatorii ei, trecerea acestuia de la producator la consumator facandu-se prin actul de vanzare-cumparare; schimbul este acela care da bunului calitatea de marfa.

In Marketing  "Dictionar explicativ", marfa este definita ca fiind un produs al muncii omenesti care satisface o nevoie sociala si care este destinat schimbului prin procesul de vanzare-cumparare. In sens larg, marfa reprezinta tot ceea ce se vinde si se cumpara.

Subliniind aceste trasaturi caracteristice, autorii "Dictionarului de merceologie" definesc marfa ca produs al muncii omenesti care satisface o nevoie sociala si care este destinat schimbului prin procesul de vanzare-cumparare, fiind rezultatul unei activitati economice, destinata satisfacerii trebuintelor altor persoane decat producatorii. Sursa mentionata considera drept marfuri: factorii de productie (resurse naturale, munca si capital), bunurile de consum, serviciile, moneda si hartiile de valoare, precizand ca .sfera marfurilor a cunoscut o mare extindere prin aparitia si dezvoltarea bunurilor marfare imateriale, rezultate ale activitatii de cercetare tehnico-stiintifica, manageriala si cultural artistica(brevete si inventii, marci de fabrica, programe de calculator, drepturi de autor etc.), supuse vanzarii-cumpararii.

Profesorii Dumitru Dima, Rodica Pamfilie si Roxana Procopie din cadrul Catedrei de Merceologie si Managementul Calitatii a Facultatii de Comert . A.S.E. Bucuresti, definesc marfa drept corespondentul material alunei necesitati de consum determinata.

Dictionarul enciclopedic francez .Petit Larousse. considera marfa ca obiect, produs care se vinde si se cumpara.

In Grande Dizionario Enciclopedico, specialistii italieni precizeaza ca marfa reprezinta orice bun mobil care poate forma obiectul unui act de vanzare-cumparare si care este destinat schimbului.

Dictionarul englez .Macmillan English Dictionary atribuie semnificatii destul de apropiate termenilor:commodity, merchandise si ware pentru termenul corespondent marfa in limba romana.

Astfel, termenul commodity face referire la ceva care poate fi cumparat sau vandut, in special produse agro-alimentare si combustibili, un articol de comert, respectiv un produs care se deosebeste de un serviciu, in timp ce merchandise se utilizeaza pentru a desemna acele bunuri pe care oamenii le cumpara si le vand, respectiv bunuri fabricate cumparate si vandute in orice modalitate.

Termenul ware are semnificatii distincte in functie de forma: la plural, are sensul de bunuri pe care cineva le vinde in special pe piata sau pe strada, articole intangibile, cum sunt produsele creatiei artistice sau intelectuale care se pot vinde, iar la singular, o clasa specificata de marfuri sau articole fabricate,deseori cu caracter mixt.

Analizand conceptele prezentate mai sus, putem spune ca notiunea de marfa se refera la toate bunurile economice capabile sa satisfaca o necesitate, o asteptare sau un interes al pietei (al societatii in ansamblu), care, in urma actului de vanzare-cumparare, trec de la producator la consumator.

In lucrarea "Stiinta marfurilor in Romania": premize si evolutie. , profesorul Ion Schileru de la Catedra de Merceologie si Managementul Calitatii din cadrul Facultatii de Comert . A.S.E. Bucuresti, clarifica importanta si semnificatia categoriei marfa, pornind de la originile sale, pe trepte de evolutie, pana la .marfa contemporana.. Mai mult decat atat, clarifica arealul semantic al categoriei marfa prin ceea ce dumnealui numeste .sinonimia si omonimia marfii.

Limba romana a consacrat o serie de categorii lingvistice care inlocuiesc categoria marfa in situatii variate, mai mult sau mai putin justificat. Termenii care constituie sinonimele cele mai frecvente pentru categoria marfa sunt articol, bun si produs, termeni care sunt folositi frecvent atat in legislatia economica, cat si in diferite domenii teoretice si practice ale economiei.

Dictionarul explicativ al limbii romane. atribuie numeroase semnificatii termenului bun. Cateva dintre acestea se refera la sinonimele termenului marfa, si anume:

1. ceea ce este util sau necesar societatii sau individului pentru a-i asigura existenta, bunastarea, respectiv obiect sau valoare care are importanta in circulatia economica;

2. tot ce poseda cineva: avut, proprietate, avere, bogatie, avutie.

Aceeasi sursa defineste bunurile  de consum ca fiind bunuri materiale destinate consumului personal, obiecte de consum.

In Macmillan English Dictionary., sunt atribuite semnificatii apropiate termenilor "ware" si "goods" pentru corespondentul bun in limba romana.

Astfel, termenul goods este utilizat pentru a defini acele obiecte produse pentru vanzare sau acele obiecte pe care le detine cineva si care pot fi trecute dintr-un patrimoniu intr-altul, pe scurt, articole de comert.

Numerosi specialisti din domeniul merceologiei au pus si problema studierii si decelarii unor legitati, interdependente si conexiuni intre diferite grupe si subgrupe de marfuri, ordonarea si pozitionarea diferitelor grupe de marfuri mai vechi si mai noi, diferite ansambluri sortimentale, determinand conturarea unui nou domeniu de cercetare sortimentologia.