Cresterea profitului ¾ modalitate de crestere a rentabilitatii

Cresterea profitului modalitate de crestere a rentabilitatii

Maximizarea profitului constituie premisa realizarii obiectivului strategic, de perspectiva, al oricarei firme, sporirea valorii patrimoniale, asigurarea remunerarii capitalului, cresterea capacitatii concurentiale. Identificarea posibilitatilor de crestere a profitului necesita o investigare aprofundata a acestuia atat ca diagnostic static, cat si strategic operand cu nivele de comparatie interne (precedente, prestabilite, previzionale sau programate) si externe (medii ale sectorului de activitate, reale ale concurentei).

Maximizarea valorii necesita, mai intai, ca patrimoniul sa fie angajat in niste proiecte de investitii, care sa-l valorifice, gratie rentabilitatii lor viitoare.In acest sens, analiza economico-financiara trebuie sa asigure calitatea si nivelul performantelor realizate de firma in diversele sale proiecte si activitati. In plus maximizarea valorii implica protejarea si conservarea sa. De aceea, trebuie sa se evite risipirea patrimoniului cauzata de un faliment si trebuie sa se vegheze la mentinerea solvabilitatii sau a echilibrului financiar al firmei.  

Bogatia acumulata de intreprindere la un moment dat nu constituie decat unul din elementele care permit apreciera valorii sale. Aceasta trebuie sa tina seama derezultatul asteptat in viitor, ca urmare a folosirii patrimoniului acimulat. Cu alte cuvinte, valoarea sa este o valoare anticipata.

Maximizarea profitului este o problema foarte complexa in care trebuie tinut seama de multi factori care se reflecta prin intermediul cererii in cifra de afaceri, costuri si preturi.

Asa cum subliniaza D. Roux "oricare ar fi structura pietei, obiectivul principal al oricarei intreprinderi este de a-si maximiza profitul". In practica insa, nu se pune problema automat, in orice imprejurare, daca apar obiective mai interesante sau momentan mai importante.

Astfel D. Roux in lucrarea sa Analyse economice de l ' entreprise, tome 2, Dounod, 1983, invoca o seama de reguli de care trebuie sa tina cont o intreprindere in maximizarea profitului, ca de exemplu:

Regula 1. O intreprindere nu trebuie sa produca decat daca incasarea totala este egala sau depaseste costul variabil total (pretul de vanzare trebuie sa fie superior sau egal costului unitar variabil).

Regula 2. Daca o intreprindere estimeaza ca este in interesul sau sa produca, este de dorit pentru ea, sa creas.c.a productia de fiecare data cand incasarea marginala (Im) este superioara costului marginal (Cm) si de a continua pana cand Im = Cm

Maximizarea profitului este deci o ipoteza fundamentala a teoriei preturilor. Este evident ca ea se aplica in orincipal intreprinderilor private, iar la unele publice in masura in care se pune problema unui asemenea obiectiv pentru stat.

In cursul anilor, problema maximizarii a generat si observatii critice ale unor autori ca R. Cyert si J March, J. K.Galbraith care au tinut sa atraga atentia ca aceasta reflecta optiuni diferite ale proprietarilor pe de o parte si managerilor salariati pe de alta parte, in sensul ca primii sunt interesati in randamentul capitalurilor investite, ratei profitului, iar ceilalti predilect in maximizarea cifrei de afaceri (care le atesta puterea).