Controlul calitatii mierii

Controlul calitatii mierii

Pentru a stabili norme care sa asigure miere de cea mai buna calitate posibila, trebuie luate in considerare anumite proprietati fizice si chimice ale mierii.

In esenta mierea este o solutie concentrata de zahar.

Multe mieri contin si dextrine - zaharuri macromoleculare ce nu indulcesc, si sunt relativ rasinos-gomoase.

Exista si urme de alte substante, si tocmai datorita acestor urme foarte slabe mierea are caracteristici diferite permitandu-ne sa deosebim un sort de altul dupa gust si culoare.

Componentele principale ale majoritatii mierilor ofera un spectru analitic asemanator, din care nu reiese de ce o miere e mai inchisa la culoare decat alta, nici de ce mierile au gust diferit.

Cand este vorba de cantitati mari de diferite tipuri de miere, viteza si exactitatea in analiza tuturor caracteristicilor sunt foarte importante.

Alegerea metodei depinde intr-o oarecare masura de stadiul in care se afla mierea in drumul ei de la stup pana la consumator, in momentul in care ea este supusa analizelor.

De exemplu, este putin probabil ca multi apicultori sa poata investi bani in aparatura costisitoare pentru a determina calitatea mierii lor.

In acest stadiu de inceput al productiei, metodele foarte simple si necostisitoare sunt cele mai indicate.

Pentru angrosist sau ambalator lucrurile stau altfel, pentru ca el fie se ocupa de miere deja cupajata, fie trebuie sa hotareasca cum sa amestece cel mai bine mieri din diferite surse florale. In plus, el trebuie sa-si informeze clientii potentiali asupra calitatii mierii, si eventual sa le trimita mici mostre.

De aceea acestia trebuie sa dispuna de mijloace corespunzatoare pentru a determina continutul de apa al mostrelor de miere, precum si alte criterii de calitate.