Combaterea somajului

Combaterea somajului

Efectele somajului sunt negative atat din punct de vedere economic, cat si social si uman. In primul rand, societatea in ansamblul ei pierde, deoarece o parte din resursele de munca raman inutilizate. Deci, un factor de productie se risipeste, in conditiile in care principiul fundamental al activitatii economice este rationalitatea. In al doilea rand, somajul contribuie la accentuarea tensiunilor sociale si prin intermediul lor, la instabilitate sociala, politica si economica. In al treilea rand, indivizii, sau o parte din acestia, sunt supusi unui stres puternic cu efecte nocive asupra sanatatii fizice si psihice.

Somajul creeaza disfunctionalitati in economie fiind un rezultat al dezechilibrelor economice si intretinand dezechilibrele respective. Din aceste motive, somajul si, mai ales combaterea lui se prezinta ca o problema de politica economica statala.

Doua mari probleme apar ca directie principala in politica economica statala referitoare la somaj si anume:

a)   pe termen scurt - garantarea unui venit minim pentru someri;

b)   pe termen mediu si lung - asigurarea de locuri de munca pentru reducerea si lichidarea somajului.

Garantarea unui venit minim pentru someri se realizeaza prin indemnizatia de somaj sau ajutorul de somaj. Nivelul ajutorului de somaj difera de la o tara la alta. De exemplu, in raport cu salariul unei persoane, ajutorul de somaj oscila intre 28% in Marea Britanie si 55% in Italia. In ce priveste durata obtinerii lui in saptamani, acesta era de 65 in SUA, 51 in Canada, 52 in Germania si Anglia, 26 in Italia, etc.[1]

In ce priveste Romania, conform reglementarilor in vigoare, persoanele in situatia de someri beneficiaza de ajutor de somaj si de alte forme de protectie sociala, precum si de sprijin in vederea reintegrarii lor profesionale prin calificare si recalificare.

Pentru ca o persoana sa beneficieze de ajutor de somaj, aceasta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a)   sa fie inscrisa la oficiul fortelor de munca din cadrul Directiilor de munca si protectie sociala;

b)   starea sanatatii sa le permita sa fie incadrate in munca.

Ajutorul de somaj se acorda pentru un numar limitat de zile (maximum 272) calculandu-se diferentiat pe categorii de persoane si vechime in munca, avandu-se in vedere salariul minim brut pe economie, indexat, sau ultimul salariu tarifar lunar indexat. Cuantumul ajutorului de somaj este determinat in mai multe variante: 60 - 70% din salariul brut minim pe economie, indexat, din care s-a dedus impozitul; 50 sau 55% din media salariului de baza brut , avut in ultimele trei luni, indexat, din care s-a dedus impozitul. Dupa trecerea perioadei de acordare a ajutorului de somaj, persoanele care nu se incadreaza in munca si care sunt lipsite de mijloace de intretinere primesc in continuare o alocatie de sprijin, respectiv 40% din salariul minim pe economie brut, indexat, din care se scade impozitul. Alocatia se poate acorda pe o perioada de maxim 18 luni.

Ajutorul de somaj se acorda din fonduri anumite stabilite, care se formeaza in tara noastra in proportie de 4/5 prin contributia intreprinderilor si institutiilor si 1/5 prin contributia salariatilor (retineri din salariu).

Aceasta directie de actiune - garantarea unui venit minim - are limite in fiecare tara. Ea depinde de resursele care pot fi mobilizate pentru acest scop. De asemenea, sumele respective nu sunt suficiente in raport cu nevoile persoanelor in cauza. Iata de ce, a doua directie - asigurarea de noi locuri de munca - trebuie sa stea si sta in atentia societatii, a firmelor, a organizatiilor sindicale, etc. ea vizeaza diminuarea somajului prin politica de investitii, care are ca efect crearea de noi locuri de munca.

Alaturi de aceste masuri, pentru diminuarea somajului mai putem aminti si altele cum ar fi:

pregatirea, calificarea si orientarea celor care cauta un loc de munca pentru a putea face fata noilor tehnici si tehnologii;

trecerea la noi forme de angajare, cu orar atipic, chiar pe timp partial;

acordarea de facilitati de catre stat intreprinderilor pentru a crea noi locuri de munca, sau pentru crearea de noi intreprinderi;

reducerea timpului de munca si a duratei vietii active, creandu-se astfel posibilitati suplimentare de angajare.

Indiferent de ce masuri se iau, problema de fond pentru combaterea somajului este asigurarea cresterii economice si mobilizarea potentialului creator al fiecarei natiuni, care sa asigure diversificarea activitatilor in societate si prin aceasta, crearea de noi locuri de munca.