Clasificarea titlurilor de credit

Clasificarea titlurilor de credit

Clasificarea titlurilor comerciale de credit prezinta o deosebita importanta sub aspectul regimului juridic aplicabil diferitelor categorii de titluri.

Exista mai multe criterii de clasificare a acestora, criterii pe care le vom arata in cele ce urmeaza.

A. Dupa natura prestatiei sau continut, titlurile de credit sunt de patru feluri:

- titluri propriu-zise;

- titluri reprezentative;

- titluri de participatie;

- titluri improprii.

Titlurile de credit propriu-zise cuprind o promisiune de prestatiuni viitoare. Ele dau dreptul titularului la o suma determinata de bani sau la o anumita cantitate de marfuri fungibile. In aceasta categorie se includ: cambia, biletul la ordin, cecul, obligatiile emise de societatile comerciale, politele de asigurare.

Titlurile de credit reprezentative incorporeaza un drept real asupra unei cantitati de marfuri determinate, care este depozitata sau predata pentru a fi transportata.

Titularul documentului are posesia marfurilor prin reprezentantul sau, precum si un drept de dispozitie asupra lor. Titlurile reprezentative se subroga si circula in locul marfurilor pe care le reprezinta. Dintre acestea fac parte conosamentul, recipisa de depozit si warantul.

Titlurile de credit de participatie sau de drepturi corporative, certifica un drept complex ce decurge din calitatea de component al unei colectivitati. Astfel, actionarul unei societati comerciale are atat drepturi patrimoniale cat si drepturi personale nepatrimoniale.

In titlurile de credit de participatie sunt cuprinse actiunile.

Titlurile de credit improprii sunt documente de probatiune si legitimare. Ele constituie titluri de credit numai prin structura lor exterioara. La randul lor, acestea se impart in documente de legitimare si titluri aparente.

Titlurile aparente se utilizeaza ca mijloc de dovada a unor raporturi juridice. Dintre acestea mai importanta este factura.

Titlurile de credit improprii nu incorporeaza dreptul in document; in principiu ele nu circula si nu confera un drept autonom.

B. Dupa modul de circulatie, de desemnare a posesorului sau forma, avem:

titluri nominative;

titluri la ordin;

titluri la purtator;

Titlurile de credit nominative contin in text numele unei persoane determinate, titular al dreptului de creanta ce rezulta din cuprinsul documentului. Acestea se transmit prin cesiune si prin transfer. Cesiunea se realizeaza prin inserarea unei mentiuni pe inscris si remiterea documentului, iar transferul se efectueaza prin inscrierea transmiterii in registrul societatii emitente si indicarea ei in titlu.

Titlurile de credit la ordin cuprind numele beneficiarului, precum si o clauza prin care posesorul este indrituit sa dispuna de document. Aceste titluri se transmit prin gir. Formalitatea girului implica manifestarea de vointa a posesorului si predarea titlului.

Titlurile de credit la purtator nu precizeaza in cuprinsul lor numele titularului. Beneficiar este persoana care se afla in posesia documentului.

Ele se transmit prin traditiunea (predarea) documentului.

C. In raport de cauza lor, titlurile de credit se impart astfel:

titluri cauzale;

titluri abstracte.

Titlurile cauzale cuprind mentiunea expresa a cauzei pentru care se datoreaza prestatiunea. Fiind un element intern ai obligatiei, indicarea cauzei este esentiala pentru valoarea juridica a titlului.

Titluri de credit abstracte nu prevad cauza juridica a obligatiei. Valabilitatea titlului este independenta de exprimarea cauzei care constituie un element extern al obligatiei.