Clasificarea taxelor vamale

Clasificarea taxelor vamale

Taxele vamale se percep de organele vamale si se varsa la bugetul de stat. Ele au rolul unui impozit de egalizare, deoarece conduc la apropierea nivelului pretului marfii importate de nivelul pretului marfii similare indigene.

Datorita caracterului complex al taxelor vamale, gruparea acestora se realizeaza dupa urmatoarele criterii:

obiectul impunerii;

scopul lor;

modul de percepere;

modul de stabilire.

Dupa obiectul impunerii taxele vamale se impart in: taxe vamale de import, taxe vamale de export si taxe vamale de tranzit.

Taxele vamale de import sunt cele mai frecvente si se percep asupra marfurilor importate cand trec granitele vamale ale tarii importatoare. Ele sunt achitate de firmele importatoare si sunt incluse in preturile de desfacere de pe piata interna importatoare, fiind suportate in cea mai mare parte de consumatorii finali.[1]

Marfurile importate in tara noastra se supun taxelor vamale potrivit Tarifului vamal de import. Taxele vamale de import au o serie de trasaturi caracteristice: au cea mai larga raspandire pe plan international, se practica pe perioade lungi de timp, vizeaza cel mai larg nomenclator al produselor supuse impunerii vamale si fac obiectul negocierilor intre state.

In cazul importurilor de marfuri ce prejudiciaza grav productia interna a marfurilor respective, Ministerul Finantelor Publice poate stabili suprataxe de import cu caracter temporar. Aceste suprataxe se aplica pana cand se inlatura efectele negative rezultate din importurile avute in vedere la instituirea lor.

Se poate spune ca taxele vamale de import constituie un principal mijloc de protejare a economiei nationale fata de concurenta straina deoarece conduc la cresterea pretului produselor importate si astfel la reducerea competitivitatii acestor produse fata de cele indigene.

Taxele vamale de export se percep asupra marfurilor indigene atunci cand acestea sunt exportate, si se aplica de regula la materii prime sau semifabricate. Aceste taxe sunt folosite mai ales pentru limitarea sau chiar impiedicarea exportului de materii prime, astfel urmarindu-se incurajarea prelucrarii in tara a unei cantitati mai mari de astfel de produse si cresterea exportului de produse manufacturate.

Taxele vamale de tranzit se percep asupra marfurilor straine care tranziteaza teritoriul unei tari si au un caracter pur fiscal. Ele sunt putin utilizate pe plan international deoarece statele sunt interesate sa incurajeze tranzitul de marfuri, acestea fiind o importanta sursa de venituri.

Dupa scopul impunerii, taxele vamale se impart  in doua categorii: taxe vamale cu caracter fiscal si taxe vamale cu caracter protectionist. Taxele vamale fiscale au un nivel redus si se utilizeaza pentru constituirea de venituri bugetare, pe cand cele protectioniste au un nivel ridicat urmarind protejarea pietei interne de concurenta straina.

Dupa modul de percepere avem taxe vamale specifice, ad-valorem si mixte.

Taxele vamale specifice se percep pe unitatea de masura fizica a marfurilor importate si se stabilesc sub forma unei cifre absolute. Utilizarea acestor taxe in practica vamala este greoaie, insa ele prezinta avantajul incasarilor constante la bugetul statului, acestea nefiind influentate de oscilatiile preturilor ci numai de volumul fizic al importurilor.

Taxele vamale ad-valorem se aplica sub forma unei cote procentuale raportata la valoarea vamala a marfii importate.[2] Acestea sunt cele mai vechi taxe si totodata si cele mai raspandite pe plan mondial, dar care prezinta unele dezavantaje, cum ar fi:

sensibilitate la oscilatiile preturilor pe pietele internationale;

posibilitatea inregistrarii de abuzuri prin nefacturarea la pretul real de cumparare ci la un pret redus pentru a se plati o taxa vamala mai mica.

Pentru inlaturarea abuzurilor si dificultatilor, in unele tari s-au luat unele masuri, cum ar fi dreptul de preemtiune, potrivit caruia statul are dreptul de a cumpara marfa importata in cazurile in care se constata ca valoarea declarata in vama nu este sincera.

Avand in vedere avantajele si dezavantajele celor doua tipuri de taxe mentionate anterior, se constata ca in ultima perioada o raspandire tot mai larga au inceput sa capete modalitatile mixte de percepere a acestora. Taxele vamale mixte se utilizeaza cand taxele vamale ad-valorem nu sunt suficient de protectioniste, si constau in perceperea temporara, pe langa taxa ad-valorem, a unor taxe vamale specifice atunci cand preturile inregistreaza importante scaderi.

In afara de aceste taxe se mai utilizeaza si taxele vamale sezoniere. Ele se practica in tarile membre ale Uniunii Europene in cadrul politicii agrare. In perioadele de recoltare ele sunt mai mari, pentru protejarea productiei, iar in celelalte perioade acestea inregistreaza un nivel mai scazut pentru a favoriza importul.[3]

Dupa modul de stabilire si avand in vedere si conditiile particulare in care pot fi practicate taxele vamale de import, avem: taxe vamale de import in conditiile clauzei natiunii celei mai favorizate, taxe vamale autonome, conventionale, preferentiale, antidumping si de retorsiune.

Taxele vamale in conditiile clauzei natiunii celei mai favorizate se aplica la importurile de marfuri pe care o tara membra a Organizatiei Mondiale a Comertului le efectueaza din tarile membre ale aceleiasi organizatii, sau din alte tari, pe baza acordarii reciproce a clauzei natiunii celei mai favorizate.

Aceasta clauza nu presupune eliminarea taxelor vamale ci aplicarea celui mai redus nivel acceptat in raport cu toate celelalte tari.

Taxele vamale in conditiile acestei clauze pot avea un nivel consolidat, care este cel mai redus si care rezulta din negocieri bilaterale, sau un nivel neconsolidat, care se refera la produsele pentru care nu s-a ajuns la acorduri multilaterale.

Taxele vamale autonome sunt practicate la importurile de marfuri din tarile in raport cu care nu s-a acordat clauza natiunii celei mai favorizate, ele fiind stabilite de catre stat in mod independent. Aceste taxe au in general un nivel mai ridicat si nu fac obiectul negocierilor, constituind o puternica bariera in calea schimburilor comerciale dintre state.

Taxele vamale conventionale au un nivel mai redus decat cele autonome, dar mai ridicat decat taxele vamale in conditiile clauzei natiunii celei mai favorizate. Se stabilesc prin conventii bilaterale incheiate intre state, conventii prin care se urmareste gasirea unor cai de dezvoltare a relatiilor comerciale intre tari.

Taxele vamale preferentiale se practica in relatiile comerciale dintre statele care fac parte din diferite uniuni vamale cu caracter inchis, sau in relatiile dintre tari cu diferite niveluri de dezvoltare. Au un nivel mai redus decat cele aplicate in regimul clauzei natiunii celei mai favorizate.

Taxele vamale antidumping au cel mai ridicat nivel urmarind, ca principal obiectiv, contracararea politicilor de dumping promovate de tarile exportatoare.[4]

Marfurile care fac obiectul unei asemenea politici ajung in tara importatoare la preturi mai mici decat cele de pe piata interna, taxele vamale antidumping fiind stabilite, in aceste cazuri, la nivele care sa aduca pretul de desfacere a produselor respective pe piata interna la nivelul preturilor de pe piata mondiala.

De exemplu, in 1998, Consiliul ministerial al Uniunii Europene a decis sa creasca cu 38,2% taxele vamale pentru importurile de tevi si conducte din Romania si alte tari din Europa rasariteana, cum ar fi Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia si Rusia.

Decizia a fost luata pe baza acuzatiei ca se practica preturi de dumping la aceste produse, procentul de 38,2% fiind aplicat in mod diferit unor companii romanesti si unor tari din Europa rasariteana. Argumentele care au stat la baza acestei hotarari au fost: cresterea exporturilor din tarile mentionate anterior pe piata Uniunii Europene, precum si reducerea portiunii de piata a industriei din uniune.

Trebuie de mentionat ca taxele vamale antidumping nu pot depasi marja de dumping, adica diferenta dintre pretul international si pretul de dumping cu care s-a incercat penetrarea pe o anumita piata.

Taxele vamale de retorsiune se aplica de catre stat ca raspuns la politica comerciala neloiala a altor state, ele fiind specifice situatiilor conflictuale dintre tari, nu numai economice ci si politice sau chiar armate. Aceste taxe se stabilesc la nivele foarte ridicate pentru produsele importate din cealalta tara pentru a se opri intrarea marfurilor si valorificarea lor pe piata nationala.

Taxele vamale de retorsiune nu se pot percepe decat numai dupa ce s-a efectuat o ancheta prin care sa se dovedeasca ca a avut loc o politica comerciala neloiala ce a produs un prejudiciu grav tarii importatoare.

Pe langa acestea mai apar si taxele vamale compensatorii ce se incaseaza de stat asupra importurilor ce provin din tarile care subventioneaza exporturile anumitor marfuri sau acorda prime de export.

Prin manevrarea nivelului taxelor vamale, inclusiv prin acordarea de facilitati, se poate determina o crestere a competitivitatii produselor autohtone pe pietele interne, dar numai in masura in care producatorii autohtoni valorifica acest avantaj oferit de stat.