Clasificarea cheituielilor publice

Clasificarea cheituielilor publice

In literatura de specialitate cheltuielile publice se grupeaza dupa diferite criterii, unele

administrative, altele economice. Astfel, este cunoscuta o clasificare administrativa a cheltuielilor publice, care are la baza structura organelor si institutiilor de stat.

Aceasta clasificare a cheltuielilor publice poate sa fie:

a) organica, atunci cand grupeaza cheltuielile dupa institutiile la care se refera: minis­tere si alte organe centrale, unitati administrativ-teritoriale, alte institutii publice si dupa fondurile din care sunt finantate: bugetul de stat, bugetele anexe sau conturile speciale de trezorerie;

b) functionala, atunci cand grupeaza cheltuielile dupa profilul activitatii institutiilor publice, puterea publica si administratia generala, justitie si politie, relatii internationale, armata, cultura, invatamant, actiuni sociale, actiuni economice.

Clasificarea economica a cheltuielilor foloseste mai multe criterii. Dupa rolul lor in procesul reproductiei sociale, spre exemplu, cheltuielile publice se impart in reale (negative), economice (pozitive) si neutre.

In prima categorie intra cheltuielile care constituie definitiv venit national, si anume: cheltuielile militare, cheltuielile cu intretinerea aparatului administrativ-politienesc, dobanzile aferente datoriei publice etc.

In cea de-a doua categorie intra cheltuielile care constituie o avansare de venit national si contribuie la cresterea avutiei nationale, ca de exemplu: cheltuielile pentru construirea de intreprinderi noi, reutilarea celor existente, lucrari de asanari si irigatii, constructii de cai ferate, porturi, aerodromuri, drumuri si poduri etc.

In cea de-a treia categorie intra celelalte cheltuieli care n-ar avea nici o influenta asu­pra venitului national. In realitate, aceste cheltuieli nu exista. In masura in care cheltuie­lile sunt corect incadrate in primele doua categorii, o asemenea grupare poate fi folosita cu succes in munca de analiza economica a cheltuielilor publice.

O alta grupare economica care se intalneste in literatura de specialitate cu­prinde:

- cheltuieli de functionare;

- cheltuieli de transfer;

- cheltuieli de investitii.

Sunt considerate cheltuieli de functionare (sau curente) cele necesare bunului mers a activitatii institutiilor publice, adica: salariile platite functionarilor publici, cheltuielile cu procurarea materialelor si serviciilor necesare activitatii curente a institutiilor respective (iluminat, incalzit, curatenie, reparatii, rechizite de birou, posta, telefon, telegraf etc.).

In categoria cheltuielilor de transfer sunt incluse sumele acordate din fondurile publice diferitelor persoane fizice sau juridice cu titlu definitiv si nerambursabil, ca de exemplu: dobanzile aferente datoriei publice, ajutoarele de somaj, pensiile acordate vete­ranilor de razboi sau altor categorii sociale, subventiile acordate intreprinderilor etc.

Din categoria cheltuielilor de investitii fac parte cele care se materializeaza in bunuri publice cu caracter durabil, cum ar fi: construirea de noi intreprinderi, reconstruirea sau utilarea celor existente,

lucrarile de irigatii sau de drenaj, constructiile de scoli, spitale, cladiri administrative, cazarmi, drumuri, strazi, procurarea de nave fluviale, maritime sau aeriene etc.

Intr-o alta clasificare, cheltuielile publice sunt grupate in urmatoarele cinci categorii:

a) cheltuieli care se autolichideaza. In aceasta categorie intra cheltuielile publice pentru diferite servicii prestate de institutii, ale caror costuri se recupereaza de la beneficiarii acestora (de exemplu, cheltuielile pentru intretinerea caselor apartinand statului inchiriate particularilor, cheltuielile pentru electrificarea rurala s.a.);

b) cheltuieli reproductive, adica cele care duc la sporirea venitului national, respectiv la cresterea incasarilor din impozitul pe venit (de exemplu: cheltuielile pentru conservarea solului, pentru sanatate publica, invatamant public etc.);

c) cheltuieli care creeaza comoditati curente vietii (recreatie publica, parcuri publice,

s.a.) fara sa sporeasca baza fiscala a veniturilor;

d) cheltuieli neproductive, din care fac parte cheltuielile militare excesiv de ridicate, care intrec necesitiatile apararii nationale etc.;

e) cheltuieli care se efectueaza in prezent pentru a economisi cheltuielile publice mult mai mari in viitor (de exemplu subventiile pentru copiii minori, prin care se evita cheltuielile pentru delicventi, cand acestia devin adulti).

Cheltuielile publice se mai grupeaza in cheltuieli de personal si de materiale. Primele cuprind salariile, pensiile, ajutoarele si alte indemnizatii asemanatoare acordate de stat persoanelor fizice, iar in cele din urma se includ cheltuielile pentru procurarea de materiale, combustibil, obiecte de inventar, utilaje, tehnica militara, prestari de servicii etc., necesare inzestrarii si functionarii institutiilor publice.

Dupa caracterul lor, permanent sau incidental, cheltuielile publice se subdivid in ordinare si extraordinare sau exceptionale.

Din punct de vedere juridic, cheltuielile publice se grupeaza in cheltuieli cu titlu definitiv si cheltuieli cu caracter temporar (avansul in contul unei fumituri, imprumutul acordat unei unitati administrativ-teritoriale de la bugetul central etc.).

In practica bugetara, cheltuielile sunt sintetizate in structura lor economica astfel:

1. Cheltuieli curente:

a) cheltuieli de personal;

b) cheltuieli materiale si servicii;

c) subventii;

d) prime;

e) transferuri;

f) dobanzi aferente datoriei publice si alte cheltuieli;

g) rezerve;

2. Cheltuieli de capital

3. Imprumuturi acordate

Rambursari de credite, plati de dobanzi si comisioane la credite

a) Rambursari de credite externe si plati de dobanzi si comisioane la credite externe contractate de ordonatorii de credite

- rambursari de credite externe

- plati de dobanzi si comisioane

b) Rambursari de credite interne si plati de dobanzi si comisioane aferente acestora

- rambursari de credite interne

- plati de dobanzi si comisioane