Ciclul economic mediu

Ciclul economic mediu

Ciclul economic mediu s-a bucurat si se bucura de cea mai mare atentie din partea specialistilor. Literatura de specialitate consacrata acestui gen de fluctuatii economice este foarte bogata si extrem de variata.

Caracterizarea acestui ciclu economic se face, de regula prin compararea cresterilor economice reale anuale cu cele potentiale.

Cresterea economica reala - exprima sporul efectiv de productie nationala si se masoara prin ratele procentuale anuale ale sporirii rezultatelor macroeconomice (PIB; PNB, etc.).

Cresterea economica potentiala - arata sporul anual al capacitatii de a produce a unei tari, capacitate ce consta atat din cantitatile de resurse suplimentare ce pot fi atrase in activitatile economice, cat si din sporul de eficienta cu care pot fi utilizate toate acestea.

Succesiunea fazelor (ani buni sau mai putin buni pentru economiile nationale) si pastrarea unei anumite ordini in aceasta succesiune dau fluctuatiilor respective caracter legic, o regularitate anume determinata.

Ciclul pe termen mediu cu ani economico-financiari buni si cu ani nefavorabili poarta numele de ciclu economic decenal, ciclu economic comercial sau al afacerilor.

Desi i se spune decenal, el se extinde pe intervale variind intre 8 si 12 ani, in functie de perioada istorica, de faza ciclului economic pe termen lung in care se incadreaza, de tara si de politicile promovate in una sau alta dintre tari.

Magnitudinea fazelor, amploarea si intensitatea scaderilor sau a cresterilor difera de la o perioada la alta.

Durata unui ciclu, ca si duratele diferitelor lui faze, precum si intensitatea variatiilor cresterilor anuale se afla in dependenta de fazele ciclului economic pe termen lung. In fazele ascendente, durata ciclului pe termen mediu este mai lunga, mai ales pe seama anilor buni, care in aceasta faza, predomina ca numar. In ceea ce priveste magnitudinea undelor pozitive (bune) si negative (rele), aceasta este mai mica in fazele respective, indeosebi ca urmare a intensitatii reduse a caderilor productiei nationale, caderi care se manifesta sub forma unor ritmuri mai lente de crestere.

Modelul ideal al ciclului pe termen mediu este analizat concret prin fazele lui, respectiv prin caracteristicile acestora. Denumirile, termeniii folositi pentru desemnarea fazelor ciclului economic decenal difera de la un autor la altul.

Literatura anglo-saxona numeste cele patru faze ale ciclului economic pe termen mediu astfel:

restrangerea sau contractia;

expansiunea;

criza;

avant.

In gandirea economica de nuanta socialista, aceste faze sunt:

criza ciclica propriu-zisa;

depresiunea;

inviorarea;

avantul.

Economistul italian Franco Poma considera ca cele patru faze ale ciclului decenal sunt:

expansiunea;

punctul de cotitura superior (criza);

depresiunea;

punctul de cotitura inferior (de reluare a expansiunii).

In Grand Larrouse se enumera urmatoarele sase faze ale ciclului economic:

reluarea avantului;

prosperitatea sau expansiunea;

tensiunea financiara;

criza sau punctul de cotitura superior;

depresiunea;

stagnarea.

Ciclul comercial - cunoscut si ca ciclul afacerilor sau ca ciclu economic, este o fluctuatie a nivelului activitatilor economice agregate, masurat de regula prin venitul national, careia ii corespunde, pe ansamblu, un model cu o expansiune a activitatii, urmata de o contractie, succedata, in continuare de o expansiune.

Ciclul economic pe termen mediu se poate reprezenta astfel:

PIB

PCS CR

EX

R

PCS CR D

EX PCI

0 A 7 ani B Timp

fig. nr. 8 - Ciclul mediu (Juglar)

unde:   AB - ciclul juglar considerat;

CR - criza;

D - depresiunea;

PCI - punctul de cotitura inferior;

R - reluarea cresterii;

EX - expansiunea;

PCS - punctul de cotitura superior;

CR - noua criza.

Recesiunea - reprezinta acea faza a ciclului economic mediu care se caracterizeaza prin reducerea de durata sau stagnarea ratelor de crestere a productiei nationale. In aceast faza reducerile absolute si relative ale cresterii activitatilor economice principale se intrepatrund cu scaderi absolute ale rezultatelor in alte sectoare. In unele perioade si tari, evolutia negativa a activitatilor economice dintr-o tara se poate manifesta prin reducerea absoluta si de durata, in termeni reali, a PNB, a rezultatelor in cele mai multe sectoare si domenii. In acesta faza se manifesta autonom si se intrepatrund asemenea procese reale si masuri de politica economica cum sunt:

neincrederea agentilor economici in perspectiva afacerilor viitoare;

neincrederea aparuta in faza anterioara se mentine si isi exercita influenta asupra evolutiei generale a economiei;

numeroase firme mai slabe isi restrang sau chiar isi intrerup activitatea (faliment);

alte firme intampina dificultati in calea asigurarii profitului, fie din cauza scaderii cererii agregate (care conduce la scaderea preturilor), fie din cauza sporirii costurilor. Oricum reducerea profitului diminueaza la maximum posibilitatile de autofinantare a acestor firme;

reducerea capacitatilor de productie sau sporirea lor intr-o foarte mica masura are ca efect sporirea somajului, care duce la scaderea cererii solvabile in societate;

se reduce si masa monetara;

stagneaza sau scad cursurile hartiilor de valoare, in principal ale actiunilor ordinare;

intreprinderile sunt obligate sa recurga la masuri drastice de reducere a costurilor, pe baza reinnoirii capitalului fix, favorizate de inovatiile tehnice din societate si sustinute prin investitii, care pot fi potentate prin politicile bugetare.

Perioada de inviorare - sau punctul de cotitura inferior desemneaza reluarea cresterii economice. De regula, aceasta este efectul conjugat a doua procese relativ independente unul de altul:

procesul investitional favorizat de asteptarile agentilor economici de a-si spori profitul in viitor;

cel al politicii monetare expansive, adica de reducere a ratei dobanzii si de ridicare a restrictiilor din calea creditarii.

In aceasta faza, problemele economice se leaga intre ele, in sensul antrenarii cresterii, dezvoltarii si progresului economic, dupa cum sugereaza cele de mai jos:

reinnoirea capitalului fix stimuleaza cererea de prodfactori si ocuparea, mai intai, in sectoarele care produc bunuri investitionale;

cresterea veniturilor celor care lucreaza in sectoarele producatoare de bunuri capital va antrena si sporirea cererii solvabile de satisfactori. Aceasta va antrena sporirea productiei de bunuri de consum personal curent, ceea ce va antrena investitii suplimentare in ramurile producatoare de satisfactori;

bunurile de folosinta indelungata achizitionate in faza expansiunii precedente se uzeaza fizic si moral, trebuind sa fie inlocuite si sporind astfel cererea de consum, deci si cererea agregata;

surplusurile relative de resurse financiare pe care bancile le au in perioada de recesiune sunt oferite acum de acestea cu rate reduse ale dobanzii;

daca aceasta oferta avantajoasa de credite se va corobora cu anticipari optimiste ale producatorilor-investitori, atunci exista sansa mari ca cererea agregata de consum sa fie onorata de investitii pe masura;

daca in recesiune balanta de plati s-a imbunatatit in conditii de austeritate, iar inflatia s-a redus, atunci guvernul isi va concentra atentia asupra somajului, el va cauta sa amelioreze aceasta problema prin masuri convergente ca:

reduceri de impozite directe si indirecte, care vor incuraja afacerile pe cont propriu;

sporirea cheltuielilor guvernamentale;

reducerea taxelor rescontului si a ratei dobanzii.

Expansiunea - preia toate tendintele favorabile din faza anterioara si le duce mai departe, astfel:

majoritatea factorilor vor continua sa stimuleze cererea agregata. Ca urmare, multiplicatorul investitiilor si acceleratorul consumului vor interactiona, efectul lor conjugat concretizandu-se in sporuri de crestere economica mai mari;

agentii economici consumatori anticipeaza, acum de regula, cresteri de pret si vor achizitiona mai multe marfuri;

intreprinderile vor anticipa noi cresteri ale cererii agregate si vor spori investitiile;

sporirea cererii de munca este insotita de cresterea salariilor, proces care se inscrie in factorii expansiunii, etc..

Criza sau punctul de cotitura superior - este o continuare fireasca a evolutiilor anterioare, indeosebi a proceselor ce s-au manifestat in faza de expansiune.

In aceasta faza :

apar fenomenele care marcheaza inversarea conjuncturii, a evolutiei economice;

restrictiile impuse de guverne sau de agentii economici straini, dar mai ales epuizarea efectelor de antrenare din faza anterioara, duc la greutati in livrarea produselor, la aparitia unor dezechilibre puternice intre cererea si oferta de bunuri;

tendinta de reducere a ratei profitului;

marirea stocurilor produse, neconcordanta structurala intre cererea globala si oferta globala de satisfactori;

reducerea relativa a investitiilor fata de evolutia economiilor;

operatiunile bursiere anticipeaza, de regula, inversarea conjuncturii, generand neancredere in activitatile viitoare;

se amplifica operatiunile speculative;

bancile maresc rata dobanzii si restrictioneaza creditul, deci, franeaza investtitiile;

debitorii nu pot onora scadentele creditelor primite;

boom-ul cheltuielilor de consum se termina, se reduce cererea nominala agregata, deci se epuizeaza efectul accelerator al ei asupra investitiilor;

inflatia erodeaza competitivitatea exporturilor si a productiei de substitutie a importurilor;

diverse socuri aleatoare pot urgenta sau prelungi criza (razboi, crah bursier, socul petrolier).

Prin regularitatea cu care se succed, fazele ciclului economic indeplinesc anumite functii in desfasurarea procesului complex si contradictoriu al cresterii economice reale.

Cunoscandu-se acest lucru, agentii economici particulari si statul desfasoara o politica de diminuare a consecintelor negative ale fluctuatiilor economice ciclice, de asigurare a unei mai mari stabilitati in economie. Pe baza unei politici de gestiune a stocurilor si a programelor de investitii pe termen lung, a capacitatii lor de autofinantare, marile intreprinderi lanseaza permanent noi bunuri, stimuland astfel consumul, investitiile, cercetarea. Prin politicile de mentinere in anumite limite a preturilor, salariilor si a altor venituri, se atenueaza fluctuatiile activitatii economice. In raport cu conjunctura economica, este folosit sistemul securitatii sociale,   atenuandu-se, prin parghiile lui, marile fluctuatii ciclice in consumul populatiei. Astfel, in conditiile unei conjuncturi nefavorabile, se reduc cotizatiile pentru asigurarile sociale, timp in care cresc prestatiile si alocatiile in contul acestora. Invers, in anii prosperi.