Ce este comertul international?

Ce este comertul international?

Este o realitate economica si juridica, este susceptibil de doua acceptiuni:

restransa - stricto sensu;

larga - lato sensu.

Acceptiunea restransa - totalitatea operatiunilor de import si export de marfuri, lucruri sau servicii pe care le desfasoara persoanele fizice sau persoanele juridice, avand calitatea de subiecte ale dreptului comertului international, cu persoane de nationalitate straina sau cu bunuri aflate in tranzit international.

Comertul international apartine fazei economice a distributiei marfurilor, ca fiind etapa intermediara a ciclului economic intre productie si consum.

Comertul international implica operatiuni cu marfuri, lucruri si servicii, dar in proncipal cu marfuri, care este bun destinat schimbului.

Ceea ce particularizeaza comertul internasional este faptul ca in operatiunea comerciala sau in raportul juridic care imbraca aceasta operatiune comerciala exista un element de extraneitate.

Raportul juridic de drept comercial international are doua caracteristici:

comercial;

international.

Caracterul comercial nu este specific ramurii noastre de drept, el fiind comun cu caracterul raporturilor juridice comerciale din dreptul intern.

Criteriile comercialitatii sunt: obiectul si subiectul.

Ceea ce particularizeaza dreptul comertului international este elementul de extraneitate, adica elementul de internationalitate.

Intr-un raport juridic pot fi un numar nelimitat de elemente de extraneitate, nu insa toate elementele de extraneitate sunt relevante dreptului comertului international, numai doua fiind relevante:

1 - Raportul juridic sa se incheie intre subiecte care au nationalitati diferite ( persoanele juridice sa aiba sedii in state diferite, iar personele fizice sa aiba cetatenie sau domiciliul in state diferite). Acesta este un criteriu de natura subiectiva, adica tine de parti.

Cel mai pregnant document in acest sens este Conventia ONU privind contractele de vanzare de marfuri, Viena 199 .

In aceasta Conventie se spune clar ca se aplica in cazul in care partile contractante isi au sediile in state diferite.

2) Criteriul obiectiv, marfa sa fie in tranzit international, adica marfa care, in drumul ei de la o parte la cealalta parte, strabate cel putin o frontiera de stat.

Cele doua criterii trebuie sa fie alternative, nu cumulative, adica, daca oricare din el este intrunit avem de a face cu un raport juridic de drept comercial international.

Ex: O firma straina aduce in Romania o marfa. In momentul in care intra in tara ea nu face obiectul niciunui contract. O firma romaneasca doreste sa cumpere marfa. In cazul asta avem de a face cu un contract international, chiar daca nu se trece o frontiera.

Acceptiunea larga, care s-a adaugat in perioada moderna, cand au aparut operatiunile de comert care nu implica neaparat un transfer de marfuri, o operatiune cu marfa, rezultand  cooperarea economica internationala.

Cooperarea economica internationala este un ansmablu de relatii de conlucrare intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice de nationalitati diferite care nu implica neaparat o relatie cu marfa, ci consta in accea ca partile pun in comun valori economice in scopul desfasurarii unei activitati comune, ca sa le aduca profit, caci scopul comerciantilor este profitul (finis mercantores est lucrum).

Cooperarea economica internationala imbraca forme economice si juridice extrem de complexe in Romania - acorduri de cooperare economica (crearea de societati comerciale cu capital mixt); cooperare in materia operatiunilor de marketing, public relations, in distributie; cooperare in materie tehnica, stiintifica.

Astazi cele doua acceptiuni sunt ingemanate in practica, adica ele se desfasoara, de foarte multe ori, simultan.

Cadrul institutional al comertului international.

Romania este parte la Conferinta ONU pentru comert si dezvoltare (UNCTAT), acesta fiind un organism specializat ONU, constituit in 1964, Romania fiind membru fondator.

Organizatia Mondiala a Comertului, care s-a constituit prin acordul de la Marackes, in 1994, in vigoare din 1995, care a preluat fostul GATT (1947).

Cel mai important membru UE, Luxemburg, de la 1 ianuarie 2007 stabileste prin anexe, protocoale conditiile participarii Romaniei la comertul international.

Caracteristicile politicii Romaniei in domeniul relatiilor Comertului International.

Politica este guvernata de o regula fundamentala si de reguli sau exceptii de la regula.

Principiul care domina relatiile internationale ale Romaniei este principiul libertatii Comertului International. Il analizam prin analogie cu perioada 1946-1989 monopolul de stat asupra comertului international.

1946-1989- CI doar intreprinderile de stat si cu limitare pana la anihilarea principiului libertatii contractuale.

Principiul monopolului de stat a fost spulberat dupa revolutie, in primavara lui 1990, un pachet de acte normative au facut ca monopolul de stat sa fie inlocuit cu libertatea comertului.

Primele acte normative au fost: D96/1990-unele masuri pentru atragerea investitiilor de capital strain in Romania, a fost abrogat prin Leg. 35/1991; Leg. 15/1990; Leg. 31/1991; Constitutia Romaniei.

Principiul liberalitatii comertului

1. Legea recunoaste capacitatea persoanelor fizice sau juridice romane a fi subiecte de drept comertului internasional, adica de a participa, liber, in toate domeniile relatiilor comertului international, rezultand principiul liberei circulatii a capitalului.

2. Privit prin prisma persoanei fizice si juridice straine, care au liber acces de a desfasura activitati comerciale pe teritoriu Romaniei ( Conventii, Acorduri).

Principiul libealitatii comertului se exprima in multiple forme, dar importante sunt doua forme: - regimul investitiilor straine in tara; - regimul general de import export, unde vom vedea si anumite limite ale principiului liberalitatii comertului, care nu este absolut.

Regimul juridic al investitiilor straine in Romania.

Sediul materiei. Decretul Lege 96/1990 privind unele masuri pentru atragerea de capital strain in Romania; a fost abrogat prin Leg. 35/1991 privind regimul investitiilor straine, care la randul ei a fost abrogata prin OUG 31/1997,abrogata prin OUG 92/1997 privind stimularea investitiilor directe, in vigoare, dar a suferit o modificare prin Leg. 241/1998.

Definirea principalelor notiuni in materie.

Investitia straina - clasificare: - directa;

- de portofoliu.

OUG 92/1997, in art. 2 defineste investitia straina ca fiind participarea investitorilor straini in trei moduri: a) participarea investitorilor straini la constituirea sau la majorarea capitalului social al unei societati comerciale romanesti; b) dobandirea de parti sociale sau actiuni la o societate comerciala romaneasca; c) constituirea sau extinderea unei sucursale a societatii comerciale straine in Romania.

O alta definitie mai elaborata, data de BNR in Regulamentul BNR nr. 4/2005 privind regimul valutar, investitia straina este investitia de orice natura efectuata in scopul stabilirii sau mentinerii unor legaturi economice durabile si care se realizeaza printr-una din urmatoarele modalitati: a) constituirea sau extinderea unei sucursale; b) participarea intr-o entitate noua sau intr-una deja existenta; c) acordarea de credite sau imprumuturi pe termen mai mare de 5 ani, in vederea realizarii unei legaturi economice durabile; d) reinvestirea profitului in scopul mentinerii unei legaturi economice durabile.

Regulamentul BNR defineste legatura economica durabila ca fiind relatia care implica urmatoarele conditii:

- o participare de minimum 10% la capitalul social al entitatii unde se face investitia;

- participarea directa, efectiva a investitorilor straini la administrarea si controlul entitatii unde se investeste;

- existenta unei conventii intre participanti privind participarea la profitul realizat in urma activitatii economice respective.

Investitia directa - cel care investesze direct o face cu caracter de durabilitate ( minim 10% participare efectiva).

Din definitiile date rezulta felurile investitiilor directe:

1. - investitia de natura societara, adica aceea care se face intr-o societate, prin constituirea unei societati, sucursale;

2. - investitia in forma exclusiv contractuala, care nu se manifesta prin constituirea sau modificarea unei societati, ci printr-un contract.

Leg. 238/2004 - a petrolului, Leg. 85/2003 - a minelor, concesiunile petroliere, miniere, sunt directe.

Investitia de profit este definita in OUG 92/1997 ca aceea investitie care nu are ca scop stabilirea unor legaturi economice durabile, ci intentia investitorului este esentialmente speculativa.

In materia investitiilor de profit exista cateva acte normative: Leg. 297/2007 privind piata de capital, aici fiind reglementate atat organismele, cat si modalitatile de a participa; OUG 66/1997 - reglementeaza regimul investitiilor de profit in Romania prin cumpararea de titluri de stst (inscrisul care atesta datoria publica a Romaniei, adica instrumentum, care constata diferite imprumuturi, obligatini pe care statul roman le da persoanelor straine).