Combaterea evaziunii fiscale pe plan international

COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE PE PLAN INTERNATIONAL

Majoritatea tarilor dezvoltate au prevazut prin cadrul legislativ national,dispozitii destinate combaterii in mod unilateral a evaziunii fiscale internationale.La acestea se adauga prevederile stipulate in tratatele privind evitarea dublei impuneri. Aceste tratate pot sa cuprinda dispozitii, prin care se asigura schimbul oficial al informatiilor intre statele semnatare, cu privire la diferitele categorii de venituri si contribuabili (venituri care isi au sursa intr-un stat semnatar dar sunt primite de rezidentii celuilalt stat semnatar).La acestea se pot adauga schimbul de informatii asupra unor cazuri concrete, schimbul normal al informatiilor culese cu ocazia controalelor fiscale si combaterea utilizarii practicilor abuzive penrtu obtinerea de avantaje fiscale.Paradoxul consta in faptul ca, aceste tratate sunt utilizate pentru combaterea evaziunii fiscale de catre state, iar de catre contribuabili in mod abuziv pentru realizarea evaziunii fiscale.

O serie de directive date in cadrul U.E, au vizat cresterea sferei de aplicare a asistentei fiscale intre statele membre, dar tratatele fiscale bilaterale de aplicare a acestor directive au intarziat sa apara sau au fost deficitare.

Pentru a preveni si combate trebuiesc cunoscute practicile concrete utilizate pentru diminuarea sau eludarea obligatiilor fiscale. Aceste practici privesc: majorari de cheltuieli, manipularea preturilor de transfer si utilizarea abuziva a tratatelor fiscale.

Procedura majorarii cheltuielilor consta in preluarea profiturilor obtinute de o societate intr-o tara cu o impunere puternica, de alta entitate in care obligatia fiscala este mai putin apasatoare. Tehnic aceasta se realizeaza prin intermediul platii unor cheltuieli reprezentand: dobanzi la imprumuturi, redevente pentru licente, chirii, prime de asigurari, salarii sau alte recompensari pentru administratori, onorarii si alte servicii.Pentru ca aceasta procedura sa reuseasca trebuie ca legislatia fiscala din tara unde este societatea care plateste, sa aprobe deducerea partiala sau totala a acestor cheltuieli din beneficiile sale impozabile.

Statele, pentru a combate majorarile de cheltuieli in scop evazionist, nu permit deducerea acestora decat daca indeplinesc anumite criterii:

sa intre in sfera de activitate a societatii care plateste;

sa fie stabilite pe baza unor documente legale;

sa fie facute pentru nevoi comerciale;

sa fie facute pentru a obtine sau conserva venitul impozabil;

sa nu fie nici anormale si nici exagerate;

Evaziunea fiscala prin manipularea preturilor de transfer, consta in fixarea de comun acord a preturilor bunurilor sau serviciilor, de catre societati asociate dar domiciliate in tari diferite. Astfel o parte mai mult sau mai putin importanta din profit este transferata din tara unde impunerea este puternica in cea in care impunerea este mai usoara.

Pentru a combate manipularea preturilor de transfer, sunt preazute masuri de restabilire a bazei impozabile, la nivelul la care acestea ar trebui sa fie, daca s-ar utiliza preturile concurentei depline. Dificultatea consta insa in stabilirea acestor preturi, intrucat:

-produsele sunt diferentiate ;

-industria moderna are un caracter oligopolistic;

-preturile difera in functie de factorii diversi.

Sfera factorilor care influenteaza preturile pe piata cuprinde: elasticitatea cererii, structura retelelor de distributie, controlul preturilor, intensitatea concurentei.

Atunci cand se constata, ca o societate prin utilizarea capitalului, obtine un randament al acestiua sau un beneficiu brut care nu este comparabil cu al unor societati similare concurente, se stabilesc masuri corective. Sanctiunile constau in recalcularea beneficiului brut, determinarea corecta a obligatiei fiscale si a penalizarilor legale.Se excepteaza de la sanctiuni, societatile a caror situatie financiara este justificabila si acceptata legal.

Utilizarea abuziva a tratatelor fiscale consta in obtinerea de avantaje de pe urma dispozitiilor cuprinse intr-un tratat privind evitarea dublei impuneri (in special reduceri de cote si exonari fiscale), de societati si persoane fizice care nu aveau dreptul de a beneficia de pe urma acestora. Mijlocul consta in interpunerea unui intermediar intre investitorul real (contribuabilul potential) si investitia realizata.Conditia este ca intre tara intermediarului si cea in care se realizeaza investitia, sa existe un tratat fiscal, prin care sa se asigure aplicarea unei cote reduse sau exonarea de impozitul retinut la sursa pentru veniturile brute rezultate din investitie.

Societatea intermediara primeste veniturile aferente investitiei (sub forma de dividende, dobanzi,etc) si poate apoi varsa profiturile obtinute investitorului real (care nu are dreptul de a beneficia de un asemenea tratament fiscal).De multe ori acesta isi pastreaza anonimatul, astfel incat utilizand secretul bancar sa evite impozitul pe venitul net global,atunci cand acesta exista in tara sa de rezidenta.

Tarile cu sisteme fiscale dezvoltate sanctioneza acumularea veniturilor de societati straine in favoarea rezidentilor acestora, prin crearea unor filiale in tari care ofera cote reduse de impunere sau exonerari. In acelasi timp se sanctioneaza si platile facute nerezidentilor de catre societati din tari cu presiune fiscala ridicata, in scopul transferului mascat al capitalului si reducerii bazei impozabile in tara de origine a veniturilor. Numeroase tari prevad ca cetatenii rezidenti care pleaca, sa ramana sub incidenta legislatiei lor fiscale un anumit interval de timp. Deasemenea fostii rezidenti care revin pentru un anumit interval de timp in tara de plecare, reintra sub incidenta reglementarilor fiscale ale acesteia .

In consecinta o problema importanta si actuala pentru administratiile fiscale din tarile dezvoltate o constituie utilizarea abuziva a tratatelor fiscale.