Ciclul financiar si ciclul de exploatare

CICLUL FINANCIAR SI CICLUL DE EXPLOATARE

Ciclul financiar reprezinta totalitatea operatiunilor care intervin intre momentul transformarii lichiditatilor, a monedei (proprii sau imprumutate) in factori de productie, pana la recuperarea sumelor banesti alocate initial.

Asadar, ciclul financiar cuprinde o serie de modificari ale stocurilor de FP, ca urmare a desfasurarii unor procese de productie si comercializare, recuperandu-se, in urma vanzarii, sumele cheltuite initial, dar si un surplus monetar numit profit.

Dupa natura activelor constituite (fixe sau circulante), dar si dupa rolul acestora in exploatare se disting:

cicluri financiare lungi (ale capitalurilor fixe);

cicluri financiare scurte (ale capitalurilor circulante).

Obs.: de regula, ciclul financiar al imobilizarilor, al capitalurilor fixe, se suprapune peste mai multe cicluri financiare ale capitalurilor circulante, valoarea capitalului fix recuperandu-se intr-un timp mai indelungat.

Ciclul de exploatare reprezinta o succesiune de activitati incepand cu aprovizionarea pentru constituirea stocurilor de FP necesare desfasurarii procesului de productie, pana la incasarea contravalorii marfurilor vandute clientilor.

Asadar, ciclul de exploatare este constituit dintr-o serie de perioade si anume:

perioada de stocaj a resurselor, din momentul aprovizionarii pana la momentul lansarii in fabricatie a produselor;

perioada de fabricatie, care cuprinde timpul necesar transformarii resurselor in bunuri si servicii;

perioada de stocaj a produselor finite serviciilor, din momentul fabricarii acestora pana in momentul livrarii catre clienti.

In ceea ce priveste ciclul financiar, acesta cuprinde perioada dintre plata furnizorilor de resurse si momentul incasarii contravalorii pentru bunurile si serviciile livrate beneficiarilor. Ca urmare, ciclul financiar are o durata mai scurta decat ciclul de exploatare, lipsindu-i perioada cuprinsa intre momentul aprovizionarii cu resurse si momentul achitarii facturilor emise de catre furnizori.

Pe masura inaintarii in diferitele faze ale ciclului de exploatare, la contravaloarea initiala a resurselor achizitionate se adauga cheltuielile de stocare, cele de prelucrare, de circulatie a bunurilor livrate etc. Constituirea, pastrarea si circulatia stocurilor genereaza cheltuieli care exprima, de fapt, necesarul de finantare a ciclului de exploatare.

CONTURILE DE REZULTATE ALE INTREPRINDERII

In afara bilantului contabil, care este un instrument de sinteza ce prezinta situatia existenta la un moment dat in cadrul activelor si pasivelor, un al doilea instrument contabil de informare a conducerii intreprinderii il reprezinta conturile de rezultate. Acestea sunt:

rezultatul din exploatare;

rezultatul financiar;

rezultatul exceptional;

contul de profit si pierdere.

Rezultatul din exploatare (Re) se determina ca diferenta dintre veniturile din exploatare (Ve) si cheltuielile din exploatare (Ce):

Re = Ve - Ce

Veniturile din exploatare sunt formate din:

cifra de afaceri, CA = PQ;

soldul productiei stocate si vandute;

alte venituri din exploatare: subventii pentru exploatare, provizioane privind activitatea de exploatare etc.

Cheltuielile de exploatare au in alcatuire:

costurile materiale de productie (cu materii prime, materiale, amortizari, . );

costurile salariale de productie;

alte cheltuieli de exploatare (costul unor lucrari sau servicii prestate de terti s.a.).

2). Rezultatul financiar (Rf) este reprezentat de diferenta dintre veniturile financiare (Vf) si cheltuielile financiare (Cf):

Rf = Vf - Cf

Veniturile financiare rezulta din:

vanzarea titlurilor de portofoliu (actiuni, obligatiuni, . );

variatiile favorabile ale cursului valutar;

dobanzile incasate pentru disponibilitatile existente in conturile bancare.

Cheltuielile financiare constau in:

pierderile legate de participatiile financiare;

diferentele nefavorabile din vanzarea titlurilor de portofoliu;

modificarile nefavorabile de curs valutar;

cheltuielile cu dobanzile platite la credite.

Insumand rezultatul din exploatare (Re) cu rezultatul financiar (Rf) obtinem rezultatul curent al activitatii (Rca):

Rca = Re + Rf

3). Rezultatul exceptional (Rex) se determina ca diferenta dintre veniturile exceptionale (Vex) si cheltuielile exceptionale (Cex):

Rex = Vex - Cex

Veniturile exceptionale sun formate din:

vanzarea unor active imobilizate;

veniturile din prescrierea unor datorii;

valoarea unor mijloace de productie primite cu titlu gratuit s.a.

Cheltuielile exceptionale sunt alcatuite din:

diferentele nefavorabile rezultate din vanzarea unor active imobilizate;

pierderile inregistrate ca urmare a prescrierii unor creante sau a insolvabilitatii unor debitori;

amenzile si penalizarile platite.

Adunand rezultatul curent al activitatii (Rca) cu rezultatul exceptional (Rex) se obtine rezultatul brut al exercitiului contabil (Rb):

Rb = Rca + Rex

sau

Rb = Re + Rf + Rex

4). Contul de profit si pierdere (Cpp) se determina ca diferenta intre rezultatul brut al exercitiului (Rb) si impozitul pe profit (Ip), datorat conform legii:

Cpp = Rb - Ip

COMPONENTELE RESURSELOR FINANCIARE ALE INTREPRINDERII

Pentru infiintarea si functionarea unei intreprinderi este nevoie de resurse financiare, care difera in functie de sursele de provenienta si de modul de obtinere.

Astfel, dupa durata de folosire, resursele financiare pot fi:

capitaluri permanente, in care se includ aportul de capital al proprietarilor, modificarile de capital social, autofinantarea, imprumuturile pe termen mediu si lung, leasing-ul;

capitaluri pe termen scurt, adica mijloacele de finantare necesare trezoreriei intreprinderii.

a) Modificarea capitalului social se face respectand prevederile legale si statutare. Poate avea loc prin:

cresterea capitalului social prin aport de numerar; este o cale folosita curent de societatile pe actiuni mari, cunoscute, la care exista interes din partea publicului pentru subscriere de capital social;

cresterea capitalului social prin operatiuni contabile; nu ofera surse noi de finantare, ci asigura incorporarea in capitalul social al firmei a unor resurse deja existente in conturile de rezerve sau in conturile de datorii (atunci cand in pasivul bilantului figureaza imprumuturi prea mari in raport cu posibilitatile de plata);

reducerea capitalului social; se realizeaza in doua situatii:

cand capitalul social a devenit disproportionat de mare in raport cu volumul efectiv de activitate al firmei;

cand este necesara asanarea financiara a intreprinderii, impusa de anumite pierderi suferite de aceasta;

amortizarea capitalului social; aceasta consta in rambursarea integrala sau partiala a contributiei actionarilor prin preluarea sumelor respective din beneficii sau din rezerve.

b) Autofinantarea intreprinderii consta in resursele financiare de care dispune firma pentru investitii, fara a apela la capitaluri externe. Resursele de autofinantare sunt urmatoarele:

amortizarile din perioada de referinta;

profitul nedistribuit;

sumele provenite din vanzarea unor active;

sumele rezultate din accelerarea rotatiei stocurilor;

cresterile de provizioane de la un exercitiu financiar la altul.

Obs.: din aceste resurse de autofinantare se fac unele investitii (productive, cresteri de stocuri, investitii in filiale s.a.).

c) Imprumuturile pe termen mediu si lung

Alegerea strategica intre modificarea capitalului social (care presupune miscari ale actionariatului si a modului de impartire a dividendelor) si apelarea la imprumuturi pe termen mediu si lung (care presupun obligatia platii unor dobanzi si comisioane) este determinata de costul comparativ al resurselor de finantare, de natura investitiei ce urmeaza a fi facuta si de gradul de indatorare al firmei.

Asa cum am mentionat, intreprinderile mari pot apela si la imprumuturi de genul subscriptiilor publice, pe langa creditele bancare la care pot avea acces si firmele mai mici.

Subscriptiile publice (imprumuturile obligatare) reprezinta titluri emise de catre S.A. si subscrise de catre public. Acest tip de imprumut poate fi destinat finantarii unor programe de investitii, rambursarii unor imprumuturi anterioare s.a.

Imprumuturile bancare pe termen mediu si lung se acorda de catre societatile bancare in anumite conditii:

intreprinderea sa nu depaseasca gradul admis de indatorare;

firma sa poata sustine o parte din cheltuielile necesare realizarii investitiilor s.a.m.d.

d) Leasing-ul este acel sistem de finantare prin care intreprinderea inchiriaza pentru un anumit termen de la o societate de leasing masini, echipamente, utilaje s.a. necesare desfasurarii activitatii.

Acest sistem a aparut ca urmare a cresterii apreciabile a consumului acestor bunuri, a uzurii morale rapide, dar si a nevoii de a imobiliza fonduri din ce in ce mai mari pentru modernizarea sau cumpararea lor.

In baza contractului de leasing, societatea de leasing ramane proprietara bunului inchiriat pana la sfarsitul contractului, cand intreprinderea poate sa il reinnoiasca, sa inapoieze bunul folosit sau sa il cumpere, platind o suma numita valoare reziduala. Pe perioada contractului de leasing, obligatiile de intretinere, reparatii si asigurare revin firmei utilizatoare.

e) Creditele pe termen scurt reprezinta surse de finantare folosite, de regula, pentru perioade mai mici de un an, fiind destinate sa asigure unitatilor economice disponibilul de casa, de trezorerie. Acordarea acestor credite de catre banci este conditionata de gradul de incredere pe care il prezinta firma solicitanta.