Caracteristici ale contractelor optionale

CARACTERISTICI ALE CONTRACTELOR OPTIONALE

Tipuri de optiuni

Optiunile sunt contracte incheiate intre vanzatorul optiunii si cumparatorul optiunii, prin care primul vinde celui de-al doilea dreptul de a cumpara sau vinde in viitor, la un pret determinat, activul de referinta al optiunii.

Optiunea reprezinta un drept care, daca este exercitat creaza obligatii intre parti privitoare la activul de baza. Tipurile de active ce fac obiectul contractelor optionale s-au diversificat in timp: actiuni, instrumente de datorie, valute forte, indici bursieri, contracte futures pe marfa, pe valuta sau pe rata dobanzii. Fiind construite pe baza unui activ financiar, optiunile sunt si ele titluri financiare derivate.

Optiunile pot fi negociabile sau nenegociabile, dupa cum dreptul conferit detinatorului este transmisibil tertilor pe o piata organizata in acest sens, sau nu. Modelul de piata al optiunilornenegociabile l-a constituit bursa din Paris prin asa numita piata cu lichidare lunara. Majoritatea pietelor bursiere au adoptat insa modelul american al optiunilor negociabile care confera lichiditate pietei si implicit o mai mare utilitate si atractivitate prin aceea ca optiunile pot fi tranzactionate sau exercitate oricand intre momentul cumpararii/vanzarii si momentul expirarii lor.

Exista doua tipuri de optiuni: optiunile de cumparare (CALL) si optiunile de vanzare (PUT).

Optiunile CALL negociabile sunt contractele care dau dreptul cumparatorului lor sa cumpere activul de baza de la vanzatorul optiunii, la pretul de exercitare prestabilit, oricand intre momentul cumpararii optiunii si expirarea acesteia.

Vanzatorul optiunii CALL isi asuma obligatia de a vinde cumparatorului optiunii activul de baza la pretul convenit atunci cand cel din urma decide exercitarea optiunii.

Optiunile PUT negociabile sunt acele contracte ce confera cumparatorului optiunii dreptul de a vinde vanzatorului optiunii activul de referinta la pretul de exercitare prestabilit oricand pana la expirarea optiunii.

Pe de alta parte vanzatorul optiunii PUT isi asuma obligatia de a cumpara activul de baza de la cumparatorul optiunii, la pretul de exercitare al acesteia, in momentul in care cel din urma solicita exercitarea optiunii.

In terminologia bursiera cumparatorul unei optiuni este sau ia o pozitie "long CALL" sau "long PUT", iar vanzatorul unei optiuni este "short CALL" sau "short PUT".

Caracteristicile optiunilor negociabile

Caracteristicile definitorii ale contractelor optionale se refera la marimea optiunii, durata ei de viata, pretul de exercitare, pretul de piata al optiunii.

1. Marimea optiunii este unitatea de tranzactie a contractului, standardizata, stabilita de bursa respectiva, deci un anumit volum sau o anumita valoare a activului de baza al optiunii. Pentru a usura tranzactiile in conditiile in care pietele optiunilor coexista cu pietele futures, bursele au optat pentru unitati de tranzactie similare la cele doua tipuri de contracte.

2. Durata de viata a optiunii este perioada de timp in care optiunea poate fi exercitata. Data finala este data expirarii optiunii, data fixata prin regulamentul bursei in interiorul lunii de expirare, in general cu circa o saptamana inainte de sfarsitul lunii. Ciclul lunilor de expirare este de asemenea specific, orizontul de timp fiind de aproximativ 9 luni. Spre deosebire de optiunile de tip american, cele de tip european (nenegociabile) pot fi exercitate numai intr-o scurta perioada inainte de data expirarii.

3. Pretul de exercitare este pretul la care se poate cumpara (CALL) sau vinde (PUT) activul de baza al optiunii de catre cumparatorul optiunii si este determinat in momentul cumpararii contractului.

Bursele afiseaza permanent o serie impara de preturi de exercitare pentru fiecare activ de baza si fiecare luna de expirare. Seria poate fi mai scurta (5 preturi) sau mai lunga (7, 9, 11 preturi). Nivelul central aproximeaza cotatia futures a activului la termenul respectiv, iar celelalte preturi de exercitare ale seriei se distanteaza in sus si in jos cu un anumit pas. Marimea pasului este functie de marimea (pe baza de intervale) pretului activului de referinta.

Spre exemplu, pe piata americana a optiunilor pe actiuni, pentru cotatii ale actiunilor la valori sub 25 $/actiunea, marimea pasului este de 2,5 $, pentru cotatii intre 25 si 200 $/actiunea, pasul este 5 $, iar la cotatii peste 200 $ de 10 $.

Daca la un moment dat actiunea ABC coteaza 50 $, atunci seria de 5 preturi de exercitare va fi: 40, 45, 50, 55, 60. Preturile de exercitare centrale se modifica la anumite fluctuatii ale pretului activului de baza.

4. Pretul optiunii

In schimbul dreptului pe care si-l rezerva prin optiune cumparatorul acesteia plateste vanzatorului o prima care reprezinta pretul optiunii si care se achita in momentul incheierii contractului.

Daca la optiunile nenegociabile prima este fixa, la optiunile negociabile prima este variabila si se stabileste la bursa functie de cererea si oferta de optiuni.

Pretul optiunii are doua componente: valoarea intrinseca si valoarea timp.

Valoarea intrinseca (V_i) se calculeaza ca diferenta intre pretul de exercitare (PE) al optiunii si cotatia futures (C) a activului de baza, astfel:

la optiunile CALL:   V_i = C - PE

la optiunile PUT:  V_i = PE - C

Optiunile sunt sau pot ajunge ulterior cumpararii in oricare din situatiile:

- V_i > 0  optiune "in bani" (in the money - ITM)

- V_i = 0  optiune "la bani" (at the money - ATM)

- V_i < 0  optiune "fara bani" (out of money - OTM)

Aceste situatii se diferentiaza la optiunile CALL si PUT astfel:

Valoarea timp (Vt) a optiunii este o valoare suplimentara, peste cea instrinseca, pe care optiunea o poate dobandi pe piata ca rezultat al cererii si ofertei specifice. Ea este egala cu diferenta pozitiva dintre pretul optiunii si valoarea sa intrinseca.

V_t = p - V_i

Daca pretul de exercitare al unei optiuni CALL este de 50 $/actiunea, cursul bursier al actiunii este de 52 $, iar pretul optiunii este 5 $/actiunea, atunci:

V_i = C - PE = 52 - 50 = 2 $/actiune

V_t = p - V_i = 5 - 2 = 3 $/actiune

Valoarea timp arata cat este dispus un investitor, respectiv cumparatorul optiunii, sa plateasca peste valoarea intrinseca in speranta ca pe durata de viata optiunea va cunoaste fie o crestere de pret, fie o crestere a valorii intrinseci.

Valoarea timp este cu atat mai mare cu cat scadenta optiunii este mai indepartata si descreste in timp pana la data scadentei cand valoarea timp devine nula.

Este la latitudinea partilor contractante sa opteze pentru optiuni cu un nivel mai scazut sau mai ridicat al pretului de exercitare, functie de strategia urmarita. Pretul optiunii este diferit in primul rand functie de pretul de exercitare din seria disponibila, astfel:

optiunile CALL cu PE mai mic sunt mai scumpe decat optiunile CALL cu PE mai mare, deoarece dau dreptul cumparatorului lor de a cumpara activul mai avantajos (mai ieftin);

optiunile PUT cu PE mai mare sunt mai scumpe decat optiunile PUT cu PE mai mic, deoarece dau dreptul cumparatorului lor sa vanda activul mai avantajos (mai scump).

Pretul optiunii se poate exprima fie relativ la unitatea de activ de baza (2 $/actiune), fie relativ la contract (200 $ daca unitatea de tranzactie este de 100 actiuni).

Pretul optiunilor (prima) este modelat de interactiunea urmatorilor factori:

a) relatia dintre pretul de exercitare al optiunii si pretul curent al activului de baza;

b) timpul ramas pana la expirarea optiunii;

c) nivelul dobanzilor pe piata;

d) nivelul dividendelor / dobanzilor aferente titlurilor de baza pe durata de viata a optiunii;

e) volatilitatea estimata a pretului activului de referinta.

:

Mecanismul tranzactiilor cu optiuni

Optiunile se tranzactioneaza in conditii si dupa o procedura asemanatoare cu cele pentru titluri primare si contracte futures. Exista desigur si unele particularitati legate de organizarea pietei si natura acestor titluri financiare.

Ne vom referi aici numai la doua particularitati, respectiv cele legate de garantiile pentru tranzactii si de exercitarea contractelor.

In ce priveste garantiile, trebuie mentionat ca la cumpararea de optiuni investitorul trebuie sa plateasca integral pretul optiunii (prima) si ca atare nu este obligat sa depuna o marja in contul de la broker.

Vanzatorul de optiuni CALL este insa obligat sa depuna o garantie. Nivelul ei difera functie de situatia acoperita sau descoperita a vanzatorului, la momentul intrarii in tranzactie, cu activele de baza ale optiunii. Daca este neacoperit (nu le detine), trebuie sa depuna 30% din valoarea de piata a activului (la care se adauga marimea cu care optiunea este in bani sau din care se scade marimea cu care optiunea este fara bani) minus marimea primei.

Daca vanzatorul optiunii CALL este acoperit (detine activul) iar pretul de exercitare al optiunii este egal sau superior cotatiei activului suport, el trebuie sa depuna doar marja ceruta la tranzactiile futures corespunzatoare. Daca pretul de exercitare este inferior cotatiei activului, gradul admis de indatorare fata de broker depinde de pretul de exercitare si nu de cursul activului suport pe piata.

Executarea contractului optional se poate face prin trei modalitati: lichidare, exercitare sau abandonare.

a) Lichidarea optiunii sau inchiderea pozitiei presupune plasarea de catre cel care detine o pozitie pe optiuni a unui ordin de compensare, astfel:

pozitia long CALL se compenseaza prin short CALL;

pozitia short CALL se compenseaza prin long CALL;

pozitia long PUT se compenseaza prin short PUT;

pozitia short PUT se compenseaza prin long PUT.

b) Exercitarea optiunii este numai la latitudinea cumparatorului optiunii iar vanzatorul optiunii se conformeaza obligatiei asumate (fara a avea dreptul exercitarii):

pozitia long CALL cumpara activul de baza la PE;

pozitia long PUT vinde activul de baza la PE.

c) Abandonarea optiunii sau expirarea optiunii consta in mentinerea deschisa a pozitiei pana la scadenta cand ea este anulata din evidentele casei de compensatie si ale firmei membre. Daca optiunea este in bani, deci are valoare intrinseca, aceasta revine detinatorului optiunii.

Lichidarea optiunii echivaleaza cu tranzactionarea ei la noul pret format pe piata, ceea ce poate conduce si la obtinerea unui profit. Din punctul de vedere al cumparatorului unei optiuni care o vinde ulterior la un pret mai mare, profitul este diferenta de pret sau daca acesta se exprima pe unitatea de activ, este:

Π = (p₁ - p₀) QN

unde:   Q = unitatea de tranzactie a optiunii;

N = numarul de optiuni.

Alternativa exercitarii sau abandonarii optiunii de catre cumparatorul ei si profitul/pierderea inregistrata de acesta (si in mod simetric de vanzator) sunt functie de situarea pretului curent (futures) al activului de baza (C) fata de pretul de exercitare al optiunii (PE) si pragul ei de rentabilitate (PE + p) in cazul optiunii CALL, respectiv (PE - p) in cazul optiunii PUT ( vezi tabelul 9.1.):

Tabelul 9.1.

Pragul de rentabilitate este punctul din care detinatorul optiunii incepe sa obtina profit la exercitarea optiunii.

Este esential de remarcat ca problema riscului asumat de parti se pune diferit la optiuni fata de contractele futures. Atat la optiunile CALL cat si la cele PUT riscul cumparatorului optiunii este limitat la marimea primei platite, dar este nelimitat pentru vanzatorul optiunii (al carui castig maxim este marimea primei incasate).