Testamentul olograf
Codul civil prevede in art.859 ca
:"Testamentul olograf nu este valabil decit cind este scris in tot, datat si
subsemnat de mina testatorului".. Din formularea data de legiuitor vom retine,
asadar, ca nu orice scriere olografa, chiar avind ca obiect transmisiunea
bunurilor dupa moartea celui ce lasa mostenirea va putea fi considerata
testament olograf ci numai aceea care va fi scrisa intergral, semnata si datata
de mina testatorului. Lipsa oricareia din cele trei conditii va duce la
nevalabilitatea testamentului, caci ele se cer a fi indeplinite cumulativ. Ca
avantaje ale acestui testament se specifica acela ca este simplu si accesibil
oricarei persoane care stie sa scrie;poate fi redactat oricind si oriunde si
fara nevoia participarii unor persoane straine asigurindu-se astfel secretul
sau. Apoi, data fiind simplitatea formei sale, nu necesita cheltuieli pentru intocmirea
sa. Dar tocmai din simplitatea formelor sale rezulta si unele dezavantaje ale
sale. Astfel, el poate fi usor sustras sau distrus, dupa moartea testatorului
sau in timpul vietii sale, dar fara cunostinta sa. Nu ne asigura de protectia
vointei testaorului impotriva unor influiente straine si abuzive sub forma
captatiei sau sugestiei sau chiar a violentei din partea celor interesati. Tot
din cauza simplitatii sale el poate fi usor falsificat precum poate fi mai usor
contestat decit celelalte forme de testament. In alta ordine de idei el poate
cuprinde formulari confuze sau contradictorii din care este greu sa se deduca adevarata
vointa a testatorului. Prima conditie :testamentul sa fie scris in intregime de
catre testator. Nu este valabil testamentul scris la masina de scris sau la
calculator chiar daca este semnat de catre testator sau chiar daca cuprinde
mentiunea ca reprezinta ultima sa vointa. Prin inpunerea acestei conditii de a
fi scris in intregime de mina testatorului legiuitorul previne eventualele
fraude si in caz de contestatie ca testamentul provine de la defunct da
posibilitatea verificarii de scripte prin expertize de specilalitate. Scrierea
se poate realiza prin orice mijloace, (cu cerneala, cu creion, cu pasta, cu
creta, vopsea, carbune etc.) si pe orice material (pe hirtie, pe pinza, pe
lemn, material plastic, sticla etc.); prin orice scriere (cu caractere de tipar
sau de mina, stenografie); in orice limba cunoscuta de catre testator (chiar si
intr-o limba moarta ca limba latina) pe un suport material sau mai multe(de
pilda pe o singura foaie sau mai multe, cu conditia in acest caz sa existe o
legatura materiala sau intelectuala intre ele pentru a constitui un act unitar.
Se accepta scrierea pe etape a testamentului, nefiind nevoie nici de formule
sacramentale si nici de titulatura ca atare de testament sau testament olograf.
Se cere doar ca testamentul sa reprezinte ultima vointa a defunctului. In cazul
in care testamentul prezinta stersaturi, adaugiri sau chiar modificari dar
facute de mina testatorului, fie cu prilejul intocmirii acestuia, fie ulterior,
s-a apreciat ca testamentul ramine valabil chiar daca adaugirile, stersaturile
etc. nu sunt semnate si datate de catre acesta cu conditia ca ele sa fie simple
corecturi sau interpretari ale dispozitiilor initiale. Daca insa este vorba de
dispozitii noi, sau se inlatura unele dispozitii anterioare care duc la
modificarea continutului testamentului s-a considerat ca este vorba de un nou
testament si trebuie scrise, semnate si datate de mina testatorului. S-a admis
si imprejurarea ca testatorul poate fi ajutat de un tert la redactarea
testamentului, sau ca in caz de boala si batrinete sa-i dea chiar un ajutor
fizic la realizarea scrierii sprijinindu-i mina . Problema este insa ca prin
acest ajutor sa nu se vicieze vointa testaorului, iar asistenta de catre un
tert sa fie pur tehnica. Atunci cind testatorul nu a fost decit un instrument
pasiv de exprimare a vointei altei persoane testamentul este lovit de nulitate.
In legatura cu ipoteza cind in cuprinsul testamentului apare o scriitura straina
se impun unele precizari. Astfel atunci cind scriitura straina nu are legatura
cu continutul testamentului iar adausurile nu fac corp comun cu acesta
testamentul va fi valabil ca testament olograf intrucit nu exista indicii ca
s-a adus astfel vreo atingere libertatii de vointa a testatorului, indiferent
ca acesta a cunoscut sau nu existenta scriiturii straine. Daca scriitura
interpusa in cuprinsul testamentului are legatura cu continutul acestuia
trebuie facuta distinctia intre doua situatii: daca interventia din cuprinsul
testamentului de catre tert s-a facut cu stiinta acestuia, testamentul va fi
nul absolut caci nu a fost scris in intregime de catre testator; daca
interventia tertului s-a realizat fara stiinta testatorului testamentul va fi
valabil intrucit nu s-a incalcat libertatea de vointa a acestuia. Desigur insa
cele scrise de catre tert nu vor fi luate in considerare. A doua conditie este
aceea ca testamentul sa fie datat de mina testatorului. Data testamentului
prezinta importanta dintr-un indoit punct de vedere. In primul rind, in functie
de data redactarii testamentului se poate verifica daca testatorul avea
capacitatea de a testa. In al doilea rind, in cazul testamentelor succesive, cu
dispozitii contrare sau incompatibile se va putea determina care anume vor fi
avute in vedere tinind cont de regula potrivit careia manifestarea ultima de
vointa a testatorului produce efecte, revocind dispozitiile anterioare. Codul
civil nu cuprinde dispozitii in legatura cu modul in care trebuie datat
testamentul. Se admite insa ca ceea ce este important e faptul ca data sa fie
scrisa de mina testaorului. Nu are importanta locul unde este inserata, desi de
regula este plasata la sfirsitul actului;ea poate sa fie insa inserata la
inceputul actului sau in cuprinsul sau, ceea ce este necesar e faptul de a se
putea intelege ca data se refera la intregul act. Data trebuie indicata prin
precizarea zilei, lunii si a anului cind testamentul a fost redactat, ea putand
fi scrisa in cifre sau in litere. Se considera ca este valabil precizata si
cand se face numai referire la o sarbatoare a carei data poate fi cu
certitudine stabilita (bunaoara Craciun 2ooo). Ora si locul intocmirii
testamentului nu sunt necesare. In caz de nevoie aceste elemente se vor putea
dovedi prin orice mijloc de proba. Nerespactarea acestor reguli in privinta
datei, iar aceasta scrisa de testator este un element esential de forma a
testamentului olograf, duce in mod logic la sanctiunea nulitatii absolute. A treia conditie pentru valabilitatea
testamentului olograf este semnarea acestuia de catre testator. Semnatura de pe
testament atesta faptul ca autorul sau recunoaste ca ii exprima vointa si il
insuseste ca atare si de asemenea faptul ca actul a fost incheiat in forma
definitiva. Legea nu prevede conditiile in care trebuie executata semnatura. Se
admite ca ea nu trebuie neaparat sa cuprinde numele si prenumele testatorului,
fiind suficienta semnatura sa obisnuita prin care sa poata fi identificat. Semnatura
cu initiale este considerata valabila daca testatorul semna in mod obisnuit in
acest fel. Semnatura trebuie sa fie de mina. Nu se admite ca valabila punerea
parafei, stampilei ori a sigiliului. Se considera ca este nul testamentul care
in locul semnaturii are pus degetul testatorului. Cei care in mod obisnuit
folosesc un pseudonim pot semna cu acesta testamentul. Semnatura de pe plicul
in care a se afla testamentul s-a considerat ca nu este valabila caci
intr-adevar cei interesati ar putea introduce in el un act care sa nu reprezinte
vointa testatorului. Cele trei elemente obligatorii ale testamentului trebuie
sa reprezinte un tot unitar caci numai impreuna dau intreaga masura a acestui
act juridic asa cum legiuitorul l-a gandit. Codul civil prevede in art.892 ca
testamentul olograf si cel mistic inainte de a fi pus in executare trebuie sa
fie prezentat unui notar public de la locul deschiderii mostenirii pentru ca
acesta sa constate prin proces verbal deschiderea lui si starea lui materiala,
iar apoi se va pastra la biroul natarial respectiv. Sarcina dovedirii ca testamentul provine si
este semnat de catre testator revine celor care-l invoca dupa principiul de
drept comun potrivit caruia cel ce pretinde un drept trebuie sa-l dovedeasca.
