Situatia juridica a marinarilor de pe navele sechestrate

UNIVERSITATEA SPIRU- HARET

FACULTATEA DE DREPT

SITUATIA JURIDICA A MARINARILOR DE PE NAVELE SECHESTRATE

Legea protejeaza animalele, plantele, peisajele, calitatea aerului si a apei, chiar si drepturile de autor, precum si firmele comerciale.

Dar omul- nu este oare uitat de societatea actuala?

Unii spun ca el are un loc aparte in ordinea juridica, in special in Franta, ca urmare a Declaratiei Drepturilor Omului si Cetateanului din 26 august 1789 a carei valoare constitutionala este recunoscuta astazi.

De o semnificatie pur simbolica, Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea generala a Natiunilor Unite pe 10 decembrie 1948, nu constituie decat un "jalon de istorie a umanitatii" desi sub egida Consiliului Europei a fost semnata la Roma pe 4 noiembrie 1950 Conventia de Aparare a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, care reprezinta un veritabil meterez in fata agresivitatii.

Dar aceste repere juridice ce consacra principii umaniste sunt suficiente pentru a atinge pe deplin obiectivele la care aspira societatea noastra contemporana?

Majoritatea celor ce isi exprima atasamentul fata de drepturile omului admit uneori unele aranjamente, fara sa-ai imagineze consecintele sociale pe care acestea le-ar avea pentru cei in cauza.Nu dorim sa fie loviti de nenorocire, dar pentru a o indrepta nu exista un remediu.

Aceasta nenorocire se poate intampla chiar si in ipoteza unei situatii, in principiu legal protejata, cum ar fi cazul marinarilor, care, desi au contract de munca, sunt abandonati fara resurse intr-un port oarecare.

Abandonarea marinarilor si respectarea drepturilor fundamentale

Nava poate fi imobilizata, fie din motive de siguranta, fie in urma unei esuari, a unei miscari sociale, a unui sechestru vamal, sau din nevoia efectuarii unei instrumentari judiciare.Situatia marinarilor poate fi diferita functie de asemenea masuri sau stari de fapt, dar nu exista dreoturi ale marinarilor care sa depaseasca diversivitatea situatiilor cu care sunt confruntati?

Garantarea drepturilor marinarilor

Zonele portuare nu beneficieaza de un regim de extrateritorialitate.Dreptul comun se aplica in lipsa dispozitiilor specifice contrare.

Inainte de a examina situatia specifica a marinarilor trebuie in primul rand sa definim situatia strainilor.Consiliul constitutional a considerat ca acestia se gasesc intr-o situatie diferita de cea a cetatenilor acelei tari, dar el adauga ca "daca legislatorul poate lua in privinta strainilor dispozitii specifice, lui ii revine sarcina de a respecta libertatile si drepturile fundamentale cu valoare constitutionala, recunoscute tuturor celor care isi au resedinta pe teritoriul Republicii".

Nava constituie prima garantie a drepturilor echipajului; astfel art.1 al Conventiei de la Bruxelles, din 10 mai 1952 pentru unificarea anumitor reguli asupra sechestrului conservator al navelor maritime, permite sechestrarea navei pentru a garanta plata salariilor capitanilor, ofiterilor si a oamenilor echipajului, in plus art.31 al Legii nr.675 din 3 ian. 1967, asupra statutului navelor si al unor bastimente maritime, recunoaste un privilegiu de rangul 3 personalului imbarcat, pentru creantele ce rezulta din contractul lor de angajare.

Acest privilegiu de care beneficieaza marinarii este, adeseori iluzoriu, in special atunci cand valoarea navei este inferioara creantei echipajului si , in plus, aceasta se vede intrecuta de altele, ce beneficieaza de un privilegiu de rang superior. Cand nava este imobilizata din motive de siguranta, vanzarea sa fortata poate fi ipotetica, doar daca cumparatorul doreste.

Atunci cand nava este abandonata si aceasta deoarece valoarea sa este redusa, legea nr.85-662 din 3 iulie 1985 referitoare la masurile privind navele si ambarcatiunile flotante abandonate in apele teritoriale si interioare, prevede ca ministrul marinei comerciale poate pronunta decaderea din drepturi a propietarului.

Protejarea drepturilor

Abandonarea unui echipaj intr-un port, adica lipsit de orice mijloc de subzistenta, nu priveste numai relatiile dintre marinari si angajatorul lor, dar afecteaza si ordinea publica, aducand atingere drepturilor persoanei, cum ar fi cel de a fi remunerat pentru munca depusa.Ajutoruldat de asociatiile de caritate, de organizatiile sindicale chiar si de colectivitatilepublice, nu constituie decat un paleativ ce nu solutioneaza situatia pe plan juridic.

Conform principiilor enumerate in Preambulul la Constitutia din 27 oct. 1946 si astazi in vigoare, exista o protectie a persoanelor pentru munca depusa.Plata unei remuneratii ca rasplata pentru munca depusa face parte din drepturile fundamentale ce trebuie protejate.Adaugam ca, in conformitate cu proiectul de lege referitor la lupta impotriva excluderii, autoritatile publice au sarcina de a asigura "respectarea demnitatii aceeasi pentru toti oamenii".

Trebuie totusi sa subliniem ca drepturile fundamentale de natura sociala corespund, adeseori, unor obiective ce necesita interventia expresa a  legislatorului asa cum a precizat Consiliul Constitutional.Prin urmare, Carta drepturilor sociale fundamentale, aprobata pe 8 si 9 dec.1989 la Strasbourg, de majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, mentioneaza printre drepturile findamentale faptul ca "Orice slujba trebuie remunerata just".Textul se refera la notiunea de salariu echitabil pentru a permite un nivel de viata decent.

In fapt neplata salariilor constituie o atingere a drepturilor oricarui individ de a duce o viata normala,o asemenea imprejurare constituind o tulburare adusa ordinii publice si contravenind legii dupa cum a hotarat Curtea de Casatie in legatura cu executarea unei obligatii alimentare.

Pe un alt plan, atat Consiliul de Stat cat si Consiliul Constitutional au admis aplicarea principiilor generale din dreptul muncii francez, fie cu titlu supletiv, fie interpretativ.Tinand cont de jurisprudenta constitutionala referitoare la situatia srainilor din Franta, de aceste principii trebuie sa beneficieze si marinarii straini, care isi executa in Franta contractul de munca sub rezerva ca legea franceza sa le fie aplicabila.La fel si pentru extinderea principiilor protectoare ce rezulta din dreptul comun in beneficiul marinarilor, atunci cand este vorba despre un domeniu neguvernat de dispozitii specifice.Pentru ca drepturile marinarilor straini sa fie recunoscute in Franta, trebuie rezolvat un dublu conflict, pe de o parte- conflictul de jurisprudenta, pe de alta parte- conflictul de legi.

Consiliul Constitutional a hotarat in privinta personalului francez ce lucra la bordul aeronavelor inmatriculate intr-o tara straina, ca dreptul aplicabil relatiilor sociale este cel al tarii respective.Totusi, ea a hotarat in materie contractuala ca, daca art.5 al Conventiei de la Bruxelles din 27 sept.1968 asupra competentei executarii deciziilor in materie civila si comerciala, permite citarea paratului domiciliat pe teritoriul unui stat contractant, in fata tribunalului locului in care are obligatia care sta la baza cererii, a fost sau trebuie sa fie executata, aceasta dispozitie nu este aplicabila atunci cand obligatia unui salariat trebuie indeplinita in afara teritoriului unui stat contractant.

Se observa ca numarul statelor contractantela aceasta conventie este foarte limitat si nu priveste decat anumite tari europene, majoritatea marinarilor angajati care ridica dificultati pe plan social, neputand revendica aplicarea acesteia.

Curtea de Apel din Douhai a hotarat in legatura cu cererea de plata a salariilor echipajului navei turcesti "Obo Basak", sechestrata in portul Dun Kerque, ca in absenta dovezii ca munca pentru care se cerea remuneratie fusese efectuata in Franta, instantele franceze nu au competenta de a statua asupra unei asemenea cereri.Curtea adauga ca, daca o asemenea dovada fusese adusa la cunostinta, caracterul de ordine publica a legislatiei franceze de munca ar fi putu sa-i ofere tribunalului sesizat si acesta, intemeindu-se pe aplicarea coroborata a Decretului 59-1337 din 20 nov. 1959 referitor la litigiile dintre armatori si marinari si art.R 321-6 din Codul de organizare judecatoreasca care confera competenta in materie de contracte de angajare tribunalului din portul de escala pentru litigiile care apar in acel port.In aceasta speta, pentru a confirma necompetenta instantelor franceze, Curtea a costatat, in plus, ca acele contracte de angajare a marinarilor prevedeau o clauza atributiva de competenta in favoarea tribunalului din Istambul.

Asa cum se admite in doctrina, competenta instantelor franceze pentru litigiile referitoare la executarea in Franta, temporara, a unui contract de munca ni se pare intemeiata in special pe art.7-1c din Conventia de la Bruxelles (1952) care dispune ca "Tribunalele statului in care a fost operat sechestrul vor fi competentesa statueze asupra fondului procesului . daca creanta maritima a luat nastere in timpul voiajului, pe parcursul caruia sechestrul a fost aplicat.

In orice caz, nu putem admite ca un stat sa renunte la incerarea de a pune capat tulburarii ordinii publice pe teritoriul sau, aceasta situatie privind atat conflictele dintre legi cat si cele de competenta jurisdictionala.Acesta poate fi oprit, uneori, sa intervina asa cum prevede dreptul omunitar.Astfel ca, asigurand transportul maritim, fara a face fata angajamentelor sale incheiate cu echipajul, armatorul este susceptibil sa denatureze concurenta intre porturile Uniunii Europene.

In fapt, dupa cum statul in care se faceescala admite sau nu copetenta jurisdictiilor sale pentru a aplica respectivele angajamente si pretul navlului poate varia.Comisia Comunitara admite chiar ca distorsionarea concurentei isi poate avea originea in afara Uniunii Europene, asa cum ea a constatat in cazul practicilor membrilor conferintelor maritime din unele tari africane.

Desigur, Curtea a considerat in contextul reducerii numarului de inmatriculare ale navelor in statele membre in beneficiul statului tert, ca a admite ca marinarii sa fie mai putin remunerati decat cei din statul membru de care apartine nava nu constituie un ajutor al statului in cauza, in sensul art.92 din Tratatul de la Roma (C.E.), ea in plus estimeaza ca daca un marinar de o situatie mai favorabila decat cea a unui marinar dintr-un stat membru, aceasta nu inseamna ca el va beneficia de aceleasi avantaje, daca toate elementele care caracterizeaza situatia sa se gaseasca doar in codul acelui stat membru, al carui cetatean este.

Totusi Curtea considera ca statele membre ale U.E. sunt obligate pe de o parte sa aplice principiile generale ale Tratatului de la Roma, unul fiind libera concurenta si, pe de alta parte sa faca sa inceteza situatiile care aduc atingere drepturilor si libertatilor recunoscute de dreptul comunitar.De aceea, neplata salariilor ce rezulta din aceste doua constrangeri si care aduc atingere ordinii publice atat nationale cat si comunitare, trebuie sa fie sanctionata de jurisdictiile nationale.Pentru Curtea de Justitie, notiunea de ordine publica presupune existenta "unei amenintari reale si suficient de grave care sa afecteze un interes fundamental al societatii".

Curtea considera ca "instantelor nationale le revine sarcina prin aplicarea principiului de cooperare enuntat in art.5 al tratatului, sa asigure protectia juridica ce rezulta pentru justitiabili, ca efect al dispozitiilor dreptului cmunitar".Aceasta adauga, totusi, ca judecatorul trebuie sa tina cont de concluziile prezentate de parti, cu exceptia "cazurilor exceptionale in care interesul public necesita interventia sa".Fiind vorba despre protejarea unui drept social, fundamental, trebuie luat in consideratie faptul ca ne gasim intr-un asemenea caz cand un salariat este lipsit de remuneratie timp de mai multe luni.

Rezulta din aceste consideratii ca acel conflict de competenta trebuie rezolvat in favoarea jurisdictiilor statului unde este aplicat sechestrul navelor.Daca ne plasam pe terenul ordinii publice, apare o dificultate ca urmare a necesitatii de reglare urgenta a situatiei marinarilor abandonati fara remuneratie.Recurgerea la notiunea de ordine publica implica faptul ca se trece, in prealabil, la examinarea legii straine, aplicabila in mod normal inainte de a se face uz, daca este cazul , de legea interna.

Termenul necesar pentru aceasta nu este adaptat situatiei critice in care se afla marinarii.Apararea drepturilor sociale fundamentale implica existenta legii politienesti.Desigur, faptul de a impune conditii de lucru contrare demnitatii persoanei constituie un delict prevazut si reprimat de art.225-13 din Codul penal; totusi, chiar daca lipsa remuneratieisalariatilor timp de mai multe luni corespundea criteriilor acestei infractiuni, procedura penala nu raspundea urgentei situatiei.

Recurgerea la aplicarea unei legi politienesti constituie tehnica cea mai corespunzatoare pentru aplicarea legii franceze in acest context.

In lipsa dispozitiilor exprese, functia judecatorului ar trebui sa permita aplicarea legii franceze atunci cand in cauza sunt implicate valorile fundamentale ale Republicii.Trebuie sa amintim ca deciziile Consiliului Constitutional si, in special, principiile pe care le enunta "sunt impuse autoritatilor publice si tuturor autoritatilor administrative si jurisdictionale".

Trebuie respectata o anumita logica in cadrul organizarii procedurii referitoare la recunoasterea dreptului la remuneratie marinarilor straini.Daca se admite faptul ca este urgent sa fie recunoscute astfel de drepturi si ca "le refereprovision" permite sa se raspunda atingerii celor interesati, legea interna trebuie sa fie aplicata pe fond, in scopul unei coerente cu dispozitiile art.809 al.2 din noul Cod de procedura civila, pentru verificarea absentei unei contestatii serioase.

In cazul aplicarii unui sechestru al navei, ordinea juridica franceza, precum si respectarea valorilor umane, implica recunoasterea competentei jurisdictiilor franceze si aplicarea legii interne pentru a statua asupra recunoasterii dreptului la remuneratie al marinarilor straini.

Creanta echipajului fata cu sechestrul navelor

In mod obisnuit, armatorul este debitorul salariilor echipajului.Procedura de sechestru nu are ca efect suspendarea contractelor de munca.

Echipajul beneficieaza doar de privilegiul recunoscut prin lege sau dispune de alte mijloace, de exemplu impotriva creditorului sau autoritatii portuare, pentru a-si proteja interesele?

Sechestrul conservator constituie un mijloc de garantare a unui drept si folosirea acestei proceduri nu are, prin ea insasi, un caracter abuziv fata de debitorul sechestrat.Totusi, tertii pot fi lezati prin punerea in aplicare, fiind vorba in general de reguli pentru piloti- remorcare - sau pentru consignatar de a nu fi platiti.Desi autoritatile administrative sunt de acord cu drepturile tertilor, asa dupa cum recunoaste Curtea de Casatie, de ce nu se intampla la fel si cu sechestrul navelor?

Revendicand aplicarea dreptului sau, creditorii nu trbuie sa expuna la riscuri financiare pe membrii echipajului sau pe prestatorii de servicii pe timpul cat nava este imobilizata.S-a considerat ca creditorul poate fi obligat sa-si asume responsabilitatea daunelor cauzate cu ocazia pazei navei.

Prin urmare, chiar si atunci cand este numit un custode, echipajul participa la conservarea si paza navei, astfel ca aceasta prestatie este facuta in interesul comun al creditorului si al debitorului.

Oricum, in caz de insolvabilitate a armatorului, pentru a putea face fata cheltuielilor ce rezulta in urma imobilizarii navei sechestrate, ar fi legitim ca acestea sa fie imputate creditorului ce beneficieaza de procedura punerii in aplicare.In legatura cu raspunderea  pentru hrana unui cal pus sub sechestru, in urma unui diferend intre doua persoane referitor la propietarul animalului, Curtea de Casatie a considerat ca acele cheltuieli puteau fi puse in sarcina oricarei parti, considerand ca, in mod implicit, procedura in curs nu putea vatama tertii.Fundamentul acestei obligatii a debitorului poate fi gasit in art.1370 cod civil, conform caruia "Anumite argumente se pot produce fara existenta unei conventii, nici din partea celui care se obliga, nici din parte celui fata de care se obliga.Unele rezulta din autoritatea legii, celelalte apar ca urmare a unei fapte personale a celui ce se gaseste obligat . ".

Se subintelege ca creditorul nu poate fi obligat, in acest caz decat sa plateasca salariile echipajului pe timpul imobilizarii navei.In practica situatia este dificil a fi reglementata, pentru ca exista deseori numeroase proceduri succesive cu sechestrul.

Pe planul echitatii, poate parea injust ca garantia platii salariilor echipajului sa se reduca cu scurgerea timpului, desi drepturile de port, de plata carora este atasat un privilegiu de un rang mult mai mare, cresc pe masura ce imobilizarea navei, ca urmare a sechestrului conservator, continua.

In Franta drepturile de port sunt rederente pentru serviciul prestat, cu exceptia taxei de pasageri, acestea constituind de fapt contrariul punerii la dispozitie a infrastructurii portuare (senale, ecluze, bazine, cheiuri etc) sau pentru serviciile generale aduse portului care nu implica plata unei rederente specifice.Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a considerat ca nu era indispensabil sa existe o adecvare riguroasa intre serviciul prestat si totalul drepturilor de port.

Curtea de Casatie considera ca paza prevazuta de Regulamentul General al Politiei Porturilor Maritime Comerciale si de Pescuit nu are drept obiectiv pastrarea "lucrului sechestrat" ci de a permite, in interesul public, executarea oricarei manevre necesare pentru siguranta portului.

In sens contrar, paza navei sechestrate are drept obiectiv principal supravegherea conservarii unei garantii printre creditori.Rezulta, in urma acestei distinctii, ca nu li se poate recunoaste marinarilor calitatea de colaboratori ocazionali ai serviciului public portuar, intrucat -pe de o parte- ei nu-si indeplinesc misiunea in interesul autoritatii portuare si pe de alta parte nu exista pericol care sa justifice interventia in incercarea de a interveni a autoritatii competente.

In plus teoria colaboratorului ocazional al serviciului public nu a fost elaborata de jurisprudenta administrativa decat pentru reparatia daunelor suferite de cei in cauza in timpul interventiei lor in interesul colectivitatii; in toate cazurile insa, actiunea este benevola.

Unii au avansat ideea unei "subventii" varsate in beneficiul echipajului.Ideea este generoasa dar fiind vorba despre autoritatile portuare publice, prin urmare, in ceea ce priveste porturile maritime autonome, aceste stabilimente publice ale statului sunt supuse unei "specialitati" adica ele nu pot actiona decat in cazul activitatilor autorizate de legiuitor.Or , asa cum a considerat Consiliul de Stat, nu este misiunea unui port autonom sa asigure paza unei nave sechestrate.In plus, pentru ca aceasta afirmatie sa fie exacta nu trebuie ca echipajul sa sustina ca nu a fost remunerat, fiind posibil ca salariile sa fi fost platite dupa debarcarea marinarilor, in urma punerii in aplicare a unei masuri de executare impotriva armatorului.

Soarta marinarilor, aflati fara resurse la bordul navelor sechestrate, depinde oare doar de ajutoarele institutiilor de caritate, desi contextul juridic nu le este favorabil?

Echipajul si distribuirea pretului vanzarii navei sechestrate

In drepul francez ordinea privilegiilor asupra navei este clara: cheltuielile de judecata, drepturile de port si cheltuielile facute cu conservarea navei.Aceste cheltuieli sunt prioritare fata de remunerarea echipajului.Este vorba de consacrarea unui raport de forta in care situatia salariatilor este defavorizata fata de cea a celorlalti creditori.

Profesorul J.Rivero considera ca dupa o decizie a Consiliului Constitutional din 16 iulie 1971 s-a produs o revolutie a protejarii libertatilor de catre lege, I s-a substituit protejarea libertatilor impotriva legii, adica se admite ca o autoritate superioara legiuitorului ii va impune acestuia sa respecte Constitutia si toate principiile ce decurg de aici.

Astfel au fost enuntate diverse principii constitutionale in materia dreptului muncii si de aici rezulta ca se recunoaste, prin coroborarea art.5 si 11 ale Preambulului la Constitutia din 26 oct. 1946, dreptul fiecaruia de a dispune de un mijloc de existenta si de a-l putea apara.

Anumite dispozitii tind sa garanteze plata efectiva a remuneratiei salariatilor, acesta fiind cazul Directivei nr.80| 987 C.E.E. din 20 oct. 1980 a Consiliului, asupra apropierii legislatiei statelor membre, in referire la protectia muncitorilor salariati, in cazul insolvabilitatii angajatorului sau cel al art.L 143-11-1 din Codul Muncii, ce instituie o asigurare obligatorie a angajatorilor care sa garanteze plata salariilor in caz de redresare judiciara a intreprinderii.In plus, in caz de lichidare a acesteia, plata remuneratiilor beneficieaza de un privilegiu special, dupa cum prevede pentru marinari art.L 742-6 din Codul Muncii.

Soarta unei categorii profesionale prea putin cunoscute de public nu poate declansa usor o miscare de opinie in favoarea sa.Pentru a se ajunge la aceasta, trbuie sa integram apararea ei printre preocuparile majore ale momentului si sa generam, astfel, un impact mediatic.

Bibliografie

Drept Maritm - Robert Rezenthel

Revista Romana de Drept Maritim - nr. 3

Declaratia Universala a Drepturilor Omului

Codul Muncii