Reguli generale ale devolutiunii legale a mostenirii

Reguli generale ale devolutiunii legale a mostenirii

Sectiunea I - Notiunea si conditiile dreptului de mostenire legala

Notiunea devolutiunii legale a mostenirii. Enumerarea condi­tiilor mostenirii legale

Devolutiunea mostenirii inseamna determinarea persoanelor che­mate sa mosteneasca patrimoniul unei persoane fizice moarte sau declarate judecatoreste moarte.

Devolutiunea mostenirii este legala cand legea este cea care stabileste persoanele, ordinea si cotele care li se cuvin din mostenire.

Devolutiunea mostenirii este testamentara cand o persoana fizica stabileste prin testament cui se va transmite patrimoniul sau la moartea sa.

Devolutiunea legala a mostenirii are loc ori de cate ori defunctul nu a lasat testament.

Ea poate insa si coexista cu mostenirea testamentara, daca defunctul a dispus numai de o parte din mostenire prin testament sau chiar daca a dispus de intreaga mostenire, dar exista mostenitori rezervatari.

Conditiile cerute pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire in temeiul legii sunt: sa aiba capacitate succesorala, sa aiba vocatie succeso­rala legala, sa nu fie nedemna si sa nu fi fost exheredata (dezmostenita) de defunct.

Capacitatea succesorala

Capacitatea succesorala este o conditie generala a devolutiunii succe­sorale, comuna atat celei legale, cat si celei testamentare. Ea a fost tratata in Sectiunea I a Capitolului al IV‑lea, Titlul I.

Vocatia succesorala legala

Succesiunea legala se intemeiaza, ca si familia, pe principiile de morala si de drept natural, fiind in acelasi timp un stimulent economic.

Desfiintarea dreptului de succesiune ar insemna practic reducerea proprie­tatii individuale la durata existentei proprietarului sau, adica ar transforma‑o intr‑o proprietate vremelnica, iar statul ar tinde sa devina in timp unic proprietar.

Desfiintarea dreptului de succesiune ar insemna, pastrand proportiile, desfiintarea proprietatii private.

Transmiterea patrimoniului prin succesiune legala este un efect al raporturilor de familie, al ideii de coproprietate familiala preluata din dreptul feudal german si francez, dupa care transmiterea patrimoniului in scop de conservare a bunurilor in familie opereaza in puterea legii.

Aceasta reprezenta o replica la conceptia si reglementarea dreptului roman in care predomina ideea individualista de transmitere a patrimoniului prin vointa titularului sau si in care legea intervenea numai in cazul in care aceasta vointa nu era exprimata sau nu era exprimata valabil (succesiune ab intestat).

In dreptul roman, succesiunea legala este regula, iar cea testamentara, exceptia.

"Patrimoniul defunctului se transmite prin mostenire legala, in masura in care acela care lasa mostenirea nu a dispus altfel prin testament" (art. 955 alin. (2) C.civ.).

In dreptul nostru au vocatie succesorala legala virtuala rudele defunc­tului din casatorie, din afara casatoriei, din adoptie in linie directa la nesfarsit, iar in linie colaterala pana in gradul patru, si, alaturi de oricare dintre acestea, sotul supravietuitor.

Rudenia fireasca este legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr‑o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun (art. 420 alin. (1) C.civ.).

Rudenia civila este legatura rezultata din adoptia incheiata in conditiile prevazute de lege.

Rudenia este in linie dreapta in cazul descendentei unei persoane dintr-o alta persoana si poate fi ascendenta sau descendenta.

Rudenia este in linie colaterala atunci cand rezulta din faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun.

Gradul de rudenie se stabileste:

a) in linie dreapta, dupa numarul nasterilor; astfel, copiii si parintii sunt rude de gradul intai, nepotii si bunicii sunt rude de gradul al doilea;

b) in linie colaterala, dupa numarul nasterilor, urcand de la una din rude pana la ascendentul comun si coborand de la acesta pana la cealalta ruda; astfel, fratii sunt rude de gradul al doilea, unchiul sau matusa si nepotul de gradul al treilea, verii primari de gradul al patrulea.

Vocatia succesorala legala virtuala (potentiala, abstracta) a rudelor in linie dreapta descendenta sau ascendenta este nemar­ginita. Limitarea este facuta in mod natural, si nu legal.

In schimb, vocatia succesorala legala virtuala, abstracta, a rudelor in linie colaterala, este limitata la gradul al IV‑lea inclusiv.

Ratiunea limitarii este lipsa, in regula generala, a unor sentimente de afectiune reciproca intre persoane aflate intr‑un grad mai mare de rudenie. Daca in concret afectiunea exista, nimic nu se opune ca de cujus‑ul sa instituie legatar pe o ruda a sa de un grad mai indepartat. Cine poate institui legatar o persoana care nu este ruda poate cu atat mai mult in virtutea principiului "cine poate mai mult, poate si mai putin" sa instituie legatar o ruda fara vocatie succesorala legala.

Pentru a putea mosteni, succesibilul trebuie sa aiba o vocatie legala concreta, efectiva si utila.

In scopul evitarii faramitarii mostenirii, contraproductiva economic, legiuitorul instituie in cadrul devolutiunii legale a moste­nirii o ordine de chemare concreta a succesibililor in functie de clasa, iar in cadrul clasei, de proximitatea gradului de rudenie cu defunctul. (Proxi­mior excludit remotiorem.)

Prin urmare, nu toti mostenitorii care au o vocatie succesorala legala vor fi chemati in concret la mostenire.

Vocatia succesorala legala virtuala, adica incadrarea celui care pretinde succesiunea in categoria succesibililor, este o conditie necesara, dar nu suficienta pentru a fi chemat la mostenire.

Pentru a fi chemat concret si util la mostenire, succesibilul trebuie sa faca parte dintr‑o clasa preferata, iar in cadrul acesteia, dintr‑un grad de rudenie util (cel mai aproape, proxim) fata de defunct.

In situatia contrara, succesibilul are o vocatie succesorala legala virtuala, dar este inlaturat de la mostenire de succesibilii din clasa preferata sau, in cadrul acesteia, de un succesibil in grad mai apropiat fata de defunct.

In cadrul devolutiunii succesorale legale functioneaza principiul reciprocitatii vocatiei legale generale la succesiune.

Principiul reciprocitatii vocatiei succesorale legale generale se inte­meiaza pe ideea de echitate si inseamna ca daca o persoana are vocatie succesorala legala generala la mostenirea lasata de o alta persoana si aceasta la randul ei are vocatie la mostenirea celei dintai.

Si reciproca este valabila. Daca o persoana nu are vocatie succesorala generala la mostenirea unei alte persoane, nici a doua nu are vocatie legala la mostenirea primeia.

Precizam ca reciprocitatea priveste vocatia succesorala generala vir­tuala, si nu pe cea utila, care depinde de factori concreti ai fiecareia dintre cele doua devolutiuni succesorale, cum ar fi existenta sau inexistenta altor succesibili in clasa sau rang preferabil.

Reciprocitatea vocatiei succesorale legale nu exista in cazul in care statul sau o persoana juridica are vocatie succesorala si nici in cazul constatarii nulitatii sau anularii casatoriei intervenite dupa decesul sotilor sau al unuia dintre ei. Daca sotul supravietuitor a fost de buna‑credinta (casatoria putativa), el are vocatia succesorala a sotului din casatoria valabila, in timp ce sotul de rea‑credinta nu are vocatie succesorala (si deci nu va fi chemat la mostenire).

Daca insa ambii au fost de buna‑credinta, ignorand motivul de nulitate, principiul reciprocitatii vocatiei succesorale legale se aplica.

Reciprocitatea vocatiei succesorale virtuale, abstracte, nu exista in cadrul devolutiunii succesorale testamentare, pentru ca de fapt in aceasta forma de devolutiune succesorala vocatia este intotdeauna concreta.

Poate exista reciprocitate a vocatiei succesorale testamentare, in concret, cand doua persoane (de regula sotii) testeaza fiecare in favoarea celuilalt prin testamente distincte.

Inexistenta nedemnitatii succesorale

A. Notiune si caractere juridice

Pentru a putea veni la mostenirea legala, succesibilul capabil si cu vocatie legala concreta trebuie sa nu fie nedemn sa mos­teneasca.

Nedemnitatea succesorala este decaderea mostenitorului legal, care s‑a facut vinovat fata de defunct sau fata de memoria defunctului de fapte grave aratate limitativ de lege, din dreptul de a culege mostenirea acestuia.

Nedemnitatea isi are originea in institutia romana a exheredarii.

Nedemnitatea succesorala este o sanctiune civila care se aplica numai in cazul savarsirii faptelor prevazute expres si limitativ de lege.

Nedemnul este inlaturat atat de la mostenirea legala, cat si de la cea testamentara (art. 960 alin. (1) C.civ.).

Caracterul de sanctiune civila al nedemnitatii succesorale face ca ea sa aiba un caracter personal, deci sa se aplice numai autorului faptei; sa aiba un caracter relativ, nedemnitatea existand numai fata de de cujus‑ul cu privire la care a fost savarsita fapta nedemna; si, in sfarsit, sa implice necesitatea existentei discernamantului si a responsa­bilitatii penale a nedemnului in momentul savarsirii faptei.

B. Cazurile de nedemnitate succesorala

Nedemnitatea succesorala poate fi de drept si urmeaza a fi doar constatata de instanta judecatoreasca sau judiciara si urmeaza sa fie pronuntata de instanta.

1. Cazurile de nedemnitate de drept sunt enumerate de art. 958 C.civ. care prevede ca:

Este de drept nedemna de a mosteni:

a) persoana condamnata penal pentru savarsirea unei infractiuni cu intentie de a-l ucide pe cel care lasa mostenirea;

b) persoana condamnata penal pentru savarsirea, inainte de deschiderea mostenirii, a unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe un alt succesibil care, daca mostenirea ar fi fost deschisa la data savarsirii faptei, ar fi inlaturat sau ar fi restrans vocatia la mostenire a faptuitorului.

In cazul in care condamnarea pentru faptele mentionate mai sus, este impiedicata prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescriptia raspunderii penale, nedemnitatea opereaza daca acele fapte au fost constatate printr-o hotarare judecatoreasca civila definitiva.

Nedemnitatea absoluta poate fi constatata oricand, la cererea oricarei persoane interesate sau din oficiu de catre instanta de judecata ori de catre notarul public, pe baza hotararii judecatoresti din care rezulta nedemnitatea.

Conditiile cerute a fi indeplinite cumulativ pentru existenta nedemnitatii de drept sunt:

a) succesibilul sa fi omorat cu intentie sau sa fi incercat sa omoare pe defunct sau pe un alt succesibil care, daca mostenirea ar fi fost deschisa la data savarsirii faptei ar fi inlaturat sau ar fi restrans vocatia la mostenire a faptuitorului.

Uciderea din culpa sau loviturile ori vatamarile cauza­toare de moarte (infractiune preterin­tentionata) nu atrag sanctiunea nedem­nitatii succesorale;

b) succesibilul sa fi fost condamnat prin hotarare judecatoreasca definitiva pentru omor sau tentativa de omor indiferent de forma de parti­cipatie (autor, coautor, complice, favorizator, instigator) la infractiune sau daca condamnarea este impiedicata, prin decesul faptuitorului, amnistie sau prescriptia raspunderii penale, faptele sa fie constatate printr-o hotarare judecatoreasca civila definitiva.

2. Nedemnitatea judiciara poate fi pronuntata de instanta judecatoreasca in cazurile prevazute de art. 959 C.civ., care prevede ca:

"Poate fi declarata nedemna de a mosteni:

a) persoana condamnata penal pentru savarsirea, cu intentie, impotriva celui care lasa mostenirea a unor fapte grave de violenta, fizica sau morala, ori, dupa caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;

b) persoana care, cu rea-credinta, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;

c) persoana care, prin dol sau violenta, l-a determinat sau, dupa caz, l-a impiedicat pe cel care lasa mostenirea sa intocmeasca, sa modifice sau sa revoce testamentul."

C. Constatarea si efectele nedemnitatii succesorale

Nedemnitatea nu poate opera decat daca a fost constatata sau, dupa caz, declarata printr‑o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila, pana in acel moment succesibilul fiind considerat mostenitor capabil.

Sub sanctiunea decaderii, orice succesibil poate cere instantei judecatoresti sa declare nedemnitatea in termen de un an de la data deschiderii mostenirii.

Introducerea actiunii constituie un act de acceptare tacita a mostenirii de catre succesibilul reclamant.

Daca hotararea de condamnare pentru faptele prevazute la lit. a) se pronunta ulterior datei deschiderii mostenirii, termenul de un an se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.

Atunci cand condamnarea pentru faptele mentionate la lit. a) este impiedicata prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescriptia raspunderii penale, nedemnitatea se poate declara daca acele fapte au fost constatate printr-o hotarare judecatoreasca civila definitiva. In acest caz, termenul de un an curge de la aparitia cauzei de impiedicare a condamnarii, daca aceasta a intervenit dupa deschiderea mostenirii.

In cazurile prevazute la lit. b) si c), termenul de un an curge de la data cand succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, daca aceasta data este ulterioara deschiderii mostenirii.

Comuna, orasul sau, dupa caz, municipiul in a carui raza teritoriala se aflau bunurile la data deschiderii mostenirii poate introduce actiunea in declararea nedemnitatii, in cazul in care, cu exceptia autorului uneia dintre faptele care atrag nedemnitatea, nu mai exista alti succesibili.

Nedemnitatea poate fi invocata de orice succesibil interesat caruia i‑ar reveni partea succesorala a nedemnului sau a copiilor sai care ar veni prin reprezentare, de donatorii si legatarii ale caror liberalitati ar fi reduse de rezerva nedemnului si de creditorii tuturor acestora care pot actiona pe calea actiunii oblice.

Fiind o sanctiune care opereaza de drept, nedemnitatea absoluta putea fi invo­cata inclusiv de nedemn. Este o ipoteza pur teoretica pentru ca nedemnul care s‑ar simti vinovat ar putea folosi in acelasi scop renuntarea expresa sau tacita la succesiune, evitand sa treaca prin procesele penale de constatare a motivelor de nedemnitate.

Desfiintarea titlului de mostenitor al defunctului se produce retroactiv din momentul deschiderii mostenirii, indiferent de momentul savarsirii faptei care atrage nedemnitatea si de momentul pronuntarii hotararii. Desfiintarea titlului de mostenitor il inlatura pe nedemn de la mostenire chiar daca ar fi fost mostenitor rezervatar.

Nedemnitatea poate fi invocata impotriva nedemnului cat timp este in viata. Daca dupa deschiderea succesiunii el a intrat in stapanirea bunu­rilor succesorale, dar a decedat inainte de constatarea nedemnitatii, actiunea in constatarea nedemnitatii lui poate fi introdusa si impotriva mostenitorilor sai legali sau testamentari la care au fost retransmise bunurile succesorale.

Mostenitorii nedemnului, parati in aceasta actiune, nu se pot apara nici prin invocarea teoriei mostenitorului aparent, nici prin invocarea dobandirii proprietatii bunurilor mobile prin posesia de buna-credinta pentru ca ei nu sunt dobanditori cu titlu particular, ci cu titlu universal (pro herede), lor transmitandu‑li‑se in patrimoniul succesoral si obligatia de a restitui bunurile succesorale primite de la autorul lor nedemn adevaratilor mostenitori.

Nedemnitatea produce efecte atat cu privire la mostenirea legala cat si la cea testamentara.

Nedemnul este inlaturat atat de la mostenirea legala, cat si de la cea testamentara.

Efectele nedemnitatii sunt relative. Succesibilul este exclus numai de la mostenirea persoanei fata de care s‑a aratat nedemn, dar ramane capabil sa mosteneasca orice alta persoana. Astfel, succesibilul exclus ca nedemn de la succesiunea tatalui sau poate, in nume propriu sa succeada pe bunicul sau.

Nedemnitatea poate fi cunoscuta si constatata, ori declarata, fie inainte, fie ulterior obtinerii titlului de mostenitor (a certificatului de mostenitor).

In primul caz, nedemnul este inlaturat de la succesiune in cadrul proce­durii succesorale si nu va obtine titlul de mostenitor si certificatul constatator al acestui titlu.

In al doilea caz, nedemnitatea va produce efectul unei conditii rezolutorii, titlul nedemnului desfiintandu‑se retroactiv, nedemnul fiind considerat ca nu a fost niciodata mostenitor.

Posesia exercitata de nedemn asupra bunurilor mostenirii este considerata posesie de rea-credinta.

Nedemnul este obligat sa restituie bunurile succesorale in posesia carora a intrat adevaratilor mostenitori, impreuna cu toate fructele a caror folosinta a avut‑o de la deschiderea succesiunii si dobandite pentru sumele succesorale pe care le‑ar fi incasat de la data incasarii lor.

In schimb, nedemnul are dreptul sa i se restituie de catre mostenitori cheltuielile necesare si utile facute cu bunurile succesiunii sau pentru achitarea datoriilor succesiunii, dar numai daca au fost facute cu sume din patrimoniul sau propriu.

In ce priveste actele incheiate de nedemn cu tertii privitor la bunurile succesiunii, va trebui facuta distinctia intre actele de conser­vare sau de admi­nistrare a bunurilor succesorale, pe de o parte, si actele de dispozitie.

Actele de conservare, precum si actele de administrare in masura in care profita mostenitorilor, incheiate intre nedemn si terti, sunt valabile. De asemenea, se mentin si actele de dispozitie cu titlu oneros incheiate intre nedemn si tertii dobanditori de buna-credinta, regulile din materia cartii funciare fiind insa aplicabile. (art. 974 alin. (1) C.civ.).

Actele de conservare sau de administrare a bunurilor succesorale vor fi mentinute pentru ca este in interesul celorlalti mostenitori ca bunurile succesorale sa fie conservate si puse in valoare.

Actele de instrainare facute de nedemn cu privire la bunurile succeso­rale imobile vor fi mentinute ca valabile in cazul in care sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: actul sa fie cu titlu particular, oneros, si tertul sa fi fost de buna‑credinta in momentul incheierii lui, dovedind ca a existat o eroare comuna si invincibila asupra calitatii de mostenitor a defunctului.

Este o aplicare particulara in cazul nedemnului a teoriei moste­nitorului aparent.

In cazurile in care tertul dobanditor a fost de rea‑credinta, stiind ca dobandeste de la un nedemn, actele de instrainare vor fi desfiintate cu efectele retroactive, conform principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis.

Nedemnitatea succesorala, fiind o sanctiune civila, are caracter personal, inlaturand de la mostenire pe nedemn.

Descendentii nedemnului pot veni insa, la mostenire prin reprezentarea acestuia (art. 965 alin. (1) C.civ.).

Copiii nedemnului conceputi inainte de deschiderea mostenirii de la care nedemnul a fost exclus vor raporta la mostenirea acestuia din urma bunurile pe care le-au mostenit prin reprezentarea nedemnului, daca vin la mostenirea lui in concurs cu alti copii ai sai, conceputi dupa deschiderea mostenirii de la care a fost inlaturat nedemnul. Raportul se face numai in cazul si in masura in care valoarea bunurilor primite prin reprezentarea nedemnului a depasit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit sa-l suporte ca urmare a reprezentarii (art. 969 C.civ.).

Efectele nedemnitatii de drept sau ale nedemnitatii judiciare pot fi inlaturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de catre cel care lasa mostenirea.

Declaratia expresa trebuie sa exprime iertarea succesibilului nedemn de catre cel care lasa mostenirea.

Fara o declaratie expresa, nu constituie inlaturare a efectelor nedemnitatii legatul lasat nedemnului dupa savarsirea faptei care atrage nedemnitatea.,

Efectele nedemnitatii nu pot fi inlaturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenita dupa condamnare, gratiere sau prin prescriptia executarii pedepsei penale (art. 961 C.civ.).

Sectiunea a II‑a - Principiile generale ale devolutiunii legale. Exceptii1

Principii generale

Mostenirea se cuvine, in ordinea si dupa regulile stabilite de lege, sotului supravietuitor si rudelor defunctului, si anume descendentilor, ascendentilor si colateralilor acestuia, dupa caz.

Descendentii si ascendentii au vocatie la mostenire indiferent de gradul de rudenie cu defunctul, iar colateralii numai pana la gradul al patrulea inclusiv.

In lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunei, orasului sau, dupa caz, municipiului in a carui raza teritoriala se aflau bunurile la data deschiderii mostenirii (art. 963 C.civ.).

In scopul impiedicarii faramitarii mostenirii si a scaderii valorii sale economice, legea instituie o ordine a vocatiei legale concrete a mostenirilor, folosind clasa (ordinul) de mostenitori si gradul de rudenie si stabilind trei principii de baza ale devolutiunii legale:

a) principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali;

b) principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa;

c) principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire.

A. Principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali (al proximitatii claselor de mostenitori)

Potrivit acestui principiu, rudele defunctului vin la mostenire in ordinea claselor de mostenitori.

Clasa de mostenitori este o categorie de rude ale defunctului care exclude in totalitate de la mostenire o alta clasa sau este exclusa in totalitate de la mostenire de catre o alta clasa.

Codul civil stabileste patru clase de mostenitori legali:

- clasa I a descendentilor in linie dreapta (copii, nepoti etc.) fara limita in grad;

- clasa a II‑a, clasa mixta a ascendentilor privilegiati (parintii defunc­tului) si colateralilor privilegiati (fratii si surorile defunctului si descendentii lor) pana la gradul al IV‑lea, inclusiv;

- clasa a III‑a, clasa ascendentilor ordinari (bunici, strabunici etc.) ai defunctului, fara limita in grad;

- clasa a IV‑a, clasa colateralilor ordinari (pana la gradul al IV‑lea inclusiv: unchii si matusile, verii primari, fratii si surorile bunicilor defunctului).

Rudele defunctului vin la mostenire in urmatoarea ordine:

a) clasa intai: descendentii;

b) clasa a doua: ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati;

c) clasa a treia: ascedentii ordinari;

d) clasa a patra: colateralii ordinari.

Daca in urma dezmostenirii rudele defunctului din clasa cea mai apropiata nu pot culege intreaga mostenire, atunci partea ramasa se atribuie rudelor din clasa subsecventa care indeplinesc conditiile pentru a mosteni (art. 964 alin. (1) C.civ. si alin. (2) C.civ.).

Intelegerea principiilor de baza ale devolutiunii succesorale legale presupune si definirea notiunilor de grad de rudenie si linie de rudenie.

Proximitatea rudeniei se stabileste prin numarul generatiilor; fiecare generatie numara un grad.

Gradul de rudenie se stabileste in linie dreapta dupa numarul nasterilor, iar in linie colaterala, dupa numarul nasterilor urcand pana la ascendentul comun si coborand de la acesta pana la cealalta ruda.

Linia de rudenie este formata din sirul gradelor.

Linia poate fi dreapta, atunci cand rudele coboara (descind) una din alta, sau colaterala, cand rudele coboara dintr‑un ascendent (autor) comun.

Linia dreapta poate fi linie dreapta descendenta sau linie dreapta ascendenta, dupa cum privim legatura de rudenie a succesibilului cu un ascendent sau respectiv cu un descendent al lui.

Principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali inseamna ca prezenta fie chiar si a unui singur mostenitor dintr‑o clasa preferata (de exemplu, din clasa I a descendentilor inlatura de la mostenire toate clasele subsecvente: a II‑a, a III‑a si a IV‑a). In exemplul de mai sus: un copil sau un nepot de fiu inlatura de la mostenire toate rudele care ar apartine celorlalte 3 clase subsecvente, care potrivit legii au vocatie legala virtuala la mostenirea defunctului.

O clasa de mostenitori legali este chemata util, concret la mostenire numai daca nu exista nici un mostenitor acceptant din clasele anterioare din ordinea de preferinta stabilita de legiuitor.

Astfel, clasa colateralilor ordinari (clasa a IV‑a) va fi chemata concret la mostenire (va avea vocatie concreta utila), numai daca nu exista nici un alt mostenitor acceptant din clasele anterioare I, a II‑a si a III‑a.

Cu titlu de exceptie, venirea concomitenta la mostenire a rudelor din doua clase diferite este posibila numai in caz de exheredare (dezmostenire) directa a mostenitorilor dintr‑o clasa preferata, daca acestia sunt rezervatari (descendentii si parintii defunctului).

Ei vor culege rezerva in calitate de mostenitori rezervatari in concurs eventual cu clasa subsecventa care va culege cotitatea disponibila.

Sotul supravietuitor al defunctului, care nu este ruda cu acesta si deci nu face parte din nici o clasa de mostenitori, vine la mostenire in concurs cu orice clasa de mostenitori.

B. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa

Acest principiu stabileste ca in interiorul aceleiasi clase vocatia concreta la mostenire apartine rudelor celor mai apropiate in grad de defunct.

"Inauntrul fiecarei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul inlatura de la mostenire rudele de grad mai indepartat, cu exceptia cazurilor pentru care legea dispune altfel" (art. 964 alin. (3) C.civ.).

Astfel copiii exclud pe nepoti; parintii pe bunici etc.

Exceptiile de la principiul proximitatii gradului de rudenie sunt:

- existenta clasei a II‑a mixte in care parintii defunctului (rude de gradul I) nu inlatura de la mostenire pe fratii sau surorile defunc­tului si descendentii acestora (rude de gradul al II‑lea si al IV‑lea), ci vin in concurs la mostenire conform cotelor stabilite de lege, si

- reprezentarea succesorala.

C. Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si acelasi grad de rudenie

Mostenirea se imparte in parti egale intre rudele chemate la mostenire din aceeasi clasa si de acelasi grad de rudenie (de exemplu, fratii intre ei, copiii sau nepotii etc.).

"Intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad, mostenirea se imparte in mod egal, daca legea nu prevede altfel" dispune art. 964 alin. (4) C.civ.

Exceptiile de la principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si acelasi grad cu vocatie concreta la succesiune sunt:

- impartirea pe tulpini a mostenirii in cazul in care mostenitorii de acelasi grad vin la succesiune prin reprezentare (art. 968 si 981 alin. (2) C.civ.) si

- cazul fratilor si surorilor din casatorii diferite ale defunctului (art. 981 alin. (3) C.civ.).

In ambele cazuri, impartirea succesiunii nu se va mai face in mod egal (pe capete) intre succesorii din aceeasi clasa si de acelasi grad de rudenie, ci pe tulpini (sau linii).

Principiul egalitatii nu functioneaza nici in interiorul clasei a II‑a, unde cele doua categorii de mostenitori nici nu sunt de grad egal (parintii sunt rude de gradul I, iar fratii si surorile de gradul al II‑lea). In interiorul clasei, parintii culeg o cota fixata de lege indiferent de numarul colateralilor privilegiati (frati si surori) cu care vin in concurs.

In schimb, principiul egalitatii se va aplica in interiorul categoriei (ascen­denti privilegiati, respectiv colaterali privilegiati) din clasa a II‑a. Cu alte cuvinte, parintii sau respectiv fratii vor imparti in mod egal intre ei partea succesorala care se cuvine categoriei lor.

La fel sotul supravietuitor va culege o cota stabilita de lege cand vine in concurs cu orice clasa de mostenitori legali, fiind fara relevanta numarul concret al mostenitorilor din clasa respectiva.

Deci nici in acest caz nu se aplica principiul egalitatii intre sotul supravietuitor si mostenitorii din clasa cu care vine in concurs. Principiul egalitatii succesorale se aplica insa in interiorul clasei in concurs (mai putin in cadrul clasei a II‑a, unde egalitatea functioneaza numai in interiorul fiecarei categorii de mostenitori din aceasta clasa).

Reprezentarea succesorala

Prin reprezentare succesorala, un mostenitor legal de un grad mai indepartat, numit reprezentant, urca, in puterea legii, in drepturile ascendentului sau, numit reprezentat, pentru a culege partea din mostenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia daca nu ar fi fost nedemn fata de defunct sau decedat la data deschiderii mostenirii (art. 965 C.civ.).

Cazurile in care reprezentarea succesorala este admisa, mecanismul si efectele sale sunt cele prevazute de lege.

Beneficiul reprezentarii este acordat de legiuitor numai descendentilor copiilor defunctului si descendentilor fratilor si surorilor defunctului (art. 966 alin. (1) C.civ.).

In ambele cazuri, daca succesiunea ar fi pretinsa in nume propriu de beneficiarii reprezentarii succesorale, ei ar fi inlaturati de succesorii in grad de rudenie mai apropiat de defunct.

Reprezentarea succesorala le permite insa sa se urce in locul autorului lor reprezentat si sa beneficieze de vocatia succesorala concreta pe care ar fi avut‑o acesta.

Dispozitiile care reglementeaza reprezentarea succcesorala fiind derogatorii de la principiile care reglementeaza devolutiunea succesorala legala sunt de stricta interpretare si nu pot fi extinse prin analogie.

Poate fi reprezentata persoana lipsita de capacitatea de a mosteni, precum si nedemnul, chiar aflat in viata la data deschiderii mostenirii si chiar daca renunta la mostenire.

Pentru a veni prin reprezentare succesorala la mostenirea defunctului, reprezentantul trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale pentru a-l mosteni pe acesta.

Reprezentarea opereaza chiar daca reprezentantul este nedemn fata de reprezentat sau a renuntat la mostenirea lui ori a fost dezmostenit de acesta (art. 967 C.civ.).

Daca sunt indeplinite conditiile mentionate mai sus, reprezentarea opereaza in toate cazurile, fara a deosebi dupa cum reprezentantii sunt rude de acelasi grad ori de grade diferite in raport cu defunctul (art. 966 alin. (2) C.civ.).

Adoptatul si descendentii lui beneficiaza de reprezentarea succeso­rala ca si copiii din filiatia fireasca (art. 1 din Legea nr. 273/2004).

Reprezentarea opereaza nemarginit (la infinit) in cazul descen­dentilor in linie dreapta.

Reprezentarea descendentilor pe linie colaterala (a descendentilor din frati si surori) este permisa numai pana la gradul al IV‑lea inclusiv, intrucat mostenirea legala in linie colaterala este admisa doar pana la gradul al IV‑lea inclusiv.

Reprezentarea opereaza in toate cazurile. Aceasta inseamna in cazul descendentilor in linie dreapta ca ea va opera atat in cazul in care nepotii copilului predecedat vin la mostenire in concurs cu copiii in viata ai de cujus‑ului (adica cu unchii lor), cat si in cazul in care toti copiii de cujus‑ului sunt predecedati si la succesiunea acestuia (a bunicului) vin doar nepotii de la diferitii sai copii.

Reprezentarea opereaza in toate cazurile si pe linie colaterala. Aceasta inseamna ca reprezentarea opereaza atat in cazul in care nepotii de frate (copiii fratelui predecedat) vin prin reprezentare in concurs cu fratele sau sora in viata la mostenirea de cujus‑ului (unchiul lor), cat si in cazul in care la mostenirea de cujus‑ului (a unchiului) vin nepotii tuturor fratilor de cujus‑ului predecedati.

Reprezentarea succesorala opereaza de drept si imperativ fara ca descendentii sa poata modifica regulile legale care o guverneaza.

In cazul reprezentarii succesorale, impartirea mostenirii nu se mai face pe capete (in parti egale intre mostenitori), ci pe tulpini.

Prin tulpina se intelege:

- inauntrul clasei intai, descendentul de gradul intai care culege mostenirea sau este reprezentat la mostenire;

- inauntrul clasei a doua, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege mostenirea sau este reprezentat la mostenire.

Daca aceeasi tulpina a produs mai multe ramuri, in cadrul fiecarei ramuri subdivizarea se face tot pe tulpina, partea cuvenita descendentilor de acelasi grad din aceeasi ramura impartindu-se intre ei in mod egal (art. 982 (2) si (3) C.civ.).

Astfel, in cazul in care de cujus‑ul a avut trei fii dintre care doi (F₁ si F₂) sunt in viata la decesul sau, iar alt treilea (F₃) este predecedat si acesta din urma are doi copii (C₁ si C₂), la mostenire vin in nume propriu (in temeiul dreptului lor succesoral) F₁ si F₂, iar nepotii de fiu ai defunctului (C₁ si C₂) vin prin reprezentare, urcand in locul tatalui lor (F₃) predecedat si culegand o treime (1/3) din mostenirea la care ar fi avut acesta dreptul.

Deci, mostenirea nu se imparte in mod egal intre cei patru mostenitori (F₁, F₂, C₁ si C₂), ci pe tulpini (F₁, F₂, si F₃).

Daca o tulpina a produs mai multe ramuri, subdivizarea se face pe tulpina in fiecare ramura.

Trebuie precizat ca mostenitorii prin reprezentare dobandesc nu numai drepturi, ci si obligatii in raport cu vocatia succesorala a fiecaruia.

Faptul ca reprezentarea opereaza de drept si imperativ nu il obliga pe beneficiarul reprezentarii sa accepte succesiunea. El are dreptul de optiune succesorala al oricarui succesibil.

Un efect special il prezinta reprezentarea succesorala pentru copiii nedemnului conceputi inainte de deschiderea mostenirii de la care nedemnul a fost exclus.

Copiii nedemnului conceputi inainte de deschiderea mostenirii de la care nedemnul a fost exclus vor raporta la mostenirea acestuia din urma bunurile pe care le-au mostenit prin reprezentarea nedemnului, daca vin la mostenirea lui in concurs cu alti copii ai sai, conceputi dupa deschiderea mostenirii de la care a fost inlaturat nedemnul. Raportul se face numai in cazul si in masura in care valoarea bunurilor primite prin reprezentarea nedemnului a depasit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit sa il suporte ca urmare a reprezentarii (art. 969 alin. (1) C.civ.).