Relativitatea efectelor contractului fata de terti si opozabilitatea contractului fata de terti

RELATIVITATEA EFECTELOR CONTRACTULUI FATA DE TERTI SI OPOZABILITATEA CONTRACTULUI FATA DE TERTI

I. PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR CONTRACTULUI

1. Notiune si justificare. Orice contract are menirea principala de aproduce efecte intre partile sale. Se pune insa intrebarea daca va produce vreun efect juridic in raport cu tertii fata de contract. Raspunsul la aceasta intrebare este dat de principiul relativitatii efectelor contractului.

Conform art. 973 Cod civil: "Conventiile nu au efect decat intre partile contractante", acest text legal consacrand principiul relativitatii efectelor contractului. Potrivit acestui principiu contractul incheiat intre parti nu poate da nastere la drepturi si obligatii in favoarea respectiv, in sarcina unei persoane care nu a participat la incheierea sa. Nimeni nu poate deveni creditor sau debitor printr-un contract la care nu si-a dat consimtamantul.

2. DOMENIUL DE APLICARE AL PRINCIPIULUI

1) Determinarea notiunilor de parti, terti si succesori in drepturi ai partilor (avanzi cauza).

Pentru a putea determina domeniul de aplicare a princvipiului relativitatii efectelor contractului este necesara explicarea notiunilor de parti contractante, terti propriu-zisi si succesori in drepturi ai partilor sau avanzi cauza.

- partile contractante - sunt persoanele fizice sau juridice care au participat efectiv, personal si direct sau prin reprezentant la incheierea contractului si fata de care efectele acestuia se produc conform clauzelor stabilite prin acordul lor de vointa;

- tertii propriu-zisi - sunt persoanele fizice sau juridice care nu au participat in nici un fel la incheierea contractului, neavand deci calitatea de parti si fata de care contractul nu produce nici un efect neputand da nastere la drepturi si obligatii in favoarea sau in sarcina lor;

- succesorii in drepturi ai partilor ("avanzii cauza") - sunt acele persoane care nu au participat la incheierea contractului, dar fata de care se produc totusi efectele contractului, datorita legaturii sau raportului in care se afla cu partile. Notiunea de succesori ai partilor are in acest caz un inteles propriu, care nu se suprapune cu cea utilizata in dreptul succesoral. Intra in aceasta categorie:

- succesorii universali - acele persoane dobandesc nefractionat patrimoniul autorului lor, adica toate drepturile si obligatiile acestuia - asa sunt: succesorul legal unic, legatarul universal si persoana juridica dobanditoare a intregului patrimoniu al unei alte persoane juridice;

- succesorii cu titlu univarsal - sunt acele persoane care dobandesc o cota-parte sau o fractiune din patrimoniul autorului lor - asa sunt: succesorii legali cu titlu universal si legatarii cu titlu universal (care primesc o fractiune din patrimoniul lui decujus) si persoana juridica ce dobandeste o cota-parte din patrimoniul alte persoane juridice (prin divizarea acesteia din urma)

Efectele contractului se produc si fata de aceste persoane, in masura in care ele subzista in momentul dobandirii patrimoniului sau fractiunii din patrimoniu care a apartinut uneia dintre partile contractante, cu exceptia cazurilor in care partile au prevazut expres ca efectele contractului nu se vor produce si fata de succesorii lor universali sau cu titlu universal, precum si atunci cand contractul are un caracter intuitu personae si efectele sale inceteaza la moartea partii contractante ale carei calitati sau insusiri au fost determinante la incheierea acestuia.

Mostenitorul legal rezervatar, care este un succesor universal sau cu titlu universal al lui decujus, devine tert propriu-zis fata de actele de liberalitate incheiate de decujus, prin care s-a adus atingere rezervei sale succesorale.

- succesorii cu titlu particular - sunt acele persoane care dobandesc de la autor unul sau mai multe drepturi determinate. Are aceasta calitate, de exemplu, cumparatorul unui bun. O asemenea persoana nu poate fi considerata ca un continuator al personalitatii autorului, astfel incat nu ii succede in drepturi si obligatii, spre deosebire de categoria succesorilor universali so cu titlu universal. Succesorul cu titlu particular este tinut sa respecte doar obligatiile sau sarcinile reale nascute din contractele incheiate de autorul sau in legatura cu bunul sau dreptul ce i-a fost transmis (daca acestea sunt strans legate de bunul dobandit - cum ar fi obligatiile propter rem, daca se nasc dintr-un contract care are data certa anterioara contractului incheiat cu succesorul cu titlu particular si daca sunt indeplinite cerintele de publicitate, cand acestea sunt necesare).

Succesorii cu titlu particular devin terti propriu-zisi fata de actele incheiate de autorul lor atunci cand nu sunt indeplinite conditiile aratate mai sus, precum si fata de simulatia facuta in dauna intereselor lor.

- creditorii chirografari: sunt acea categorie de creditori a caror singura garantie comuna si proportionala a realizarii drepturilor lor de creanta o constituie patrimoniul debitorului lor. Patrimoniul debitorului reprezinta gajul lor general. Aceasta categorie este indirect afectata de fluctuatiile patrimoniale generate de contractele incheiate de debitor cu tertii. Prin includerea creditorilor chirografari in categoria avanzilor cauza pot fi explicate anumite mijloace juridice pe care creditorul le poate folosi pentru a-si conserva gajul sau general si anume: actiunea oblica si actiunea pauliana, dreptul de a cere separatia de patrimonii sau de a interveni in procesul de iesire din indiviziune, etc. Desi ii consideram avanzi cauza, trebuie sa precizam ca in cazul in care debitorul incheie acte simulate in scopul fraudarii lor, creditorii devin terti fata de actul secret.

II. OPOZABILITATEA CONTRACTULUI FATA DE TERTI

1) Necesitatea distinctiei intre relativitatea efectelor contractului si opozabilitatea lui fata de terti. Relativitatea efectelor conventiei implica ideea ca tertii nu pot deveni creditori sau dabitori ca urmare a unui contract la a carui incheiere nu au participat. Cu toate acestea, incheierea unui contract produce anumite efecte si fata de terti. Domeniul acestor efecte este guvernat de opozabilitatea fata de terti. Dincolo de efectele juridice pe care le produce, contractul constituie un fapt social care trebuie respectat ca atare. Respectul pe care tertii il datoreaza situatiei rezultate din contract se suprapune unei acceptiuni largi a ideii de opozabilitate.

In raporturile dintre parti opozabiliatea efectelor contractului se confunda cu relativitatea efectelor sale, sau mai precis cu principiul fortei obligatorii a contractului intre parti.

2) Opozabilitatea contractului fata de terti se traduce stricto sensu prin obligatia acestora de a respecta situatia juridica rezultata din contract. Dintre cazurile de aplicare a opozabilitatii se pot aminti:invocarea contractului ca titlu sau proba pentru dobandirea unui drept, fata de un tert; invocarea contractului ca just titlu, in cazul uzucapiunii de la 10 la 20 de ani; invocarea contractului ca proba a justei cauze a imbogatirii fata de persoana care invoca imbogatirea fara just temei.

3) Importanta distinctiei intre relativitatea efectelor contractului si opozabilitatea efectelor contractului fata de terti. Opozabilitatea efectelor contractului se deosebeste de relativitatea efectelor sale. Esenta acestei diferente rezida in diferenta de regim juridic aplicabila nerespectarii situatiei izvorata din contract, precum si in cazul probatiunii judiciare. Atunci cand una dintre partile actului juridic cauzeaza un prejudiciu celeilalte parti, prin neexecutarea obligatiilor sale, se va angaja raspunderea sa contractuala; atunci cand o terta persoana aduce atingere unui drept dobandit prin contract de catre una din parti, cauzandu-i astfel un prejudiciu, ne aflam in prezenta angajarii raspunderii delictuale; in ipoteza unui litigiu intre parti, proba contractului se face potrivit normelor care se refera la dovada actelor juridice (art. 1191 C. civ. si urm.); tertii pot dovedi insa exstenta si continutul unui act juridic, folosind orice mijloc de proba, deoarece, pentru ei, contractul este un fapt juridic.

Opozabilitatea contractului poate fi invocata de catre parti fata de terti (in ipoteza in care tertul este complice la neexecutarea unei obligatii contractuale, sau atunci cand impiedica prin fapta sa executarea unei obligatii contractuale), dupa cum poate fi invocata si de catre terti fata de parti (in ipoteza in care neexecutarea unei obligatii contractuale de catre una din parti cauzeaza un prejudiciu unui tert). De asemenea, se considera uneori, ca opozabilitatea poate fi invocata de catre terti fata de terti (ipoteza titlului invocat in cadrul unei actiuni in revendicare, titlu ce consta in conventia translativa de proprietate dintre una dintre partile procesului si un tert). Unii autori, considera ca efectele opozabilitatii sunt prezente si sub aspect probatoriu, deoarece contractul este o sursa de informatii cu implicatii juridice (un contract anterior de locatiune care cuprinde inventarul bunurilor inchiriate, poate fi invocat ca mijloc de proba in litigiul purtand asupra starii bunurilor inchiriate, dintre locatarul actual si proprietar).