Procedura extradarii pasive

Procedura extradarii pasive

Primirea cererii de extradare si a actelor conexe

1. Solicitarea extradarii

Conform legii 302/2004, art. 38 cererea de extradare, formulata in scris de autoritatea competenta a statului solicitant, se adreseaza Ministerului Justitiei. Daca cererea se adreseaza pe cale diplomatica, ea se transmite neintarziat Ministerului Justitiei. O alta cale va putea fi convenita prin intelegere directa intre statul solicitant si statul roman solicitat.

Cererea de extradare formulata in scris de statul solicitant reprezinta actul de sesizare adresat statului solicitat in vederea arestarii provizorii si remiterii persoanei care s-a refugiat pe teritoriul acestuia din urma. Aceasta cerere marcheaza sfarsitul primei faze, cea a extradarii active, si initiaza procedura extradarii pasive.

Cererea de extradare a unei persoane care s-a refugiat in strainatate si incearca sa se sustraga tragerii la raspundere penala sau executarii pedepsei se formuleaza in scris, pe baza unei ordonante sau incheieri motivate a organelor judiciare din statul solicitant, dupa care se materializeaza intr-o cerere oficiala a Ministerului Justitiei ce se transmite fie direct ministerului omolog din statul solicitat, fie acestuia prin Ministerul Afacerilor Externe. La randul sau, Ministerul Afacerilor Externe din statul solicitant o transmite Ministerului Afacerilor Externe sau Ministerului Justitiei din statul solicitat si astfel cererea ajunge la autoritatea judiciara competenta sa se pronunte asupra admisibilitatii ei.

Prin intelegeri bilaterale sau multilaterale, statele pot insa conveni ca Ministerul Justitiei din statul solicitant sa transmita cererea direct autoritatii judiciare din statul solicitat, iar in ultimul timp intre tarile membre ale U.E. s-a legiferat posibilitatea transmiterii directe intre autoritatile judiciare ale celor doua state.

Conventia europeana de extradare din 1957 mentine inca regula transmiterii cererii pe cale diplomatica, dar in acelasi timp prevede posibilitatea derogarii de la aceasta prin intelegeri directe intre state (art. 12).

Cererea, formulata potrivit uzantelor internationale, trebuie sa precizeze obiectul sau, persoana urmarita si informatiile privind identitatea acesteia (nume, prenume, sex, nationalitate, data si locul nasterii, domiciliul si resedinta, antecedente penale, semne particulare, etc.), infractiunea savarsita si pedeapsa aplicata, autoritatea judiciara care a pornit actiunea penala sau a pronuntat hotararea de condamnare, data formularii si autoritatea centrala emitenta. In sustinerea si fundamentarea cererii se anexeaza urmatoarele acte ajutatoare:

"a) in functie de faza procesului penal, originalele sau copiile autentice ale hotararii de condamnare definitive, cu mentiunea ramanerii definitive, deciziilor pronuntate ca urmare a exercitarii cailor legale de atac, mandatului de executare a pedepsei inchisorii, respectiv originalele sau copiile autentice ale mandatului de arestare preventiva, rechizitoriului sau ale altor acte avand putere egala. Autentificarea copiilor acestor acte se face gratuit de instanta sau parchetul competent, dupa caz;

b) o expunere a faptelor pentru care se cere extradarea. Data si locul savarsirii lor, calificarea lor juridica si referirile la dispozitiile legale care le sunt aplicabile se vor indica in modul cel mai exact posibil;

c) o copie a dispozitiilor legale aplicabile sau, daca aceasta nu este cu putinta, o declaratie asupra dreptului aplicabil, precum si semnalmentele cele mai precise ale persoanei extradabile si orice alte informatii de natura sa determine identitatea si nationalitatea acesteia;

d) date privind durata pedepsei neexecutate, in cazul cererii de extradare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa".

Atunci cand informatiile cuprinse in cererea de extradare si in actele ajutatoare care o insotesc sunt insuficiente pentru verificarea indeplinirii conditiilor de fond si de forma ale extradarii, se acorda statului solicitant un termen rezonabil pentru furnizarea de date suplimentare. Necompletarea informatiilor suplimentare in termenul convenit intre state poate conduce la respingerea cererii de extradare.

Autoritatea competenta a statului solicitant adreseaza cererea de extradare si actele ajutatoare fie direct Ministerului Justitiei, fie indirect prin Ministerul Afacerilor Externe sau pe o alta cale convenita prin acord bilateral.

Cererea si documentele anexate se redacteaza in limba statului solicitant si sunt insotite de traduceri in limba statului solicitat sau in limba franceza ori engleza, statele putand stabili prin intelegere directa intre ele si asupra traducerii intr-o alta limba. In Romania, procedura de extradare pasiva are un caracter urgent si se desfasoara si in timpul vacantei judecatoresti.

2 Concursul de cereri

In prezent, Legea 302/2004 cuprinde precizari cu privire la concursul de cereri , astfel: "Daca extradarea este ceruta de mai multe state fie pentru aceeasi fapta, fie pentru fapte diferite, statul roman hotaraste, tinand seama de toate imprejurarile si, in mod deosebit, de gravitatea si de locul savarsirii infractiunilor, de data depunerii cererilor respective, de cetatenia persoanei extradabile, de existenta reciprocitatii de extradare in raport cu statul roman si de posibilitatea unei extradari ulterioare catre alt stat solicitant.

Despre existenta concursului de cereri Ministerul Justitiei va instiinta de urgenta autoritatile competente ale statelor solicitante".

In dreptul extraditional (cum se mai numeste practica extradarii) au fost intalnite cazuri cand s-au formulat mai multe cereri de extradare din partea mai multor state cu privire la acelasi infractor.

In asemenea situatii, extradarea poate fi solicitata de catre:

a) statul pe teritoriul caruia s-a comis infractiunea;

b) statul impotriva caruia este indreptata infractiunea comisa in strainatate, fie  ca aceasta aduce atingere intereselor sigurantei sale, fie drepturilor sau libertatilor cetatenilor sai;

c) statul caruia ii apartine infractorul, desi infractiunea nu s-a comis pe teritoriul sau.

In practica internationala preferinta este in general favorabila competentei determinate de principiul teritorialitatii, fata de cea determinata de principiul personalitatii sau de principiul realitatii legii penale.

Un alt criteriu de prioritate in acordarea extradarii in cazul concursului de cereri poate sa fie si data transmiterii solicitarii catre statul de refugiu, mai ales cand cererile concrete privesc competente similare, ca in cazul infractiunii continuate savarsite pe teritoriul multor state sau al infractiunii indreptate impotriva intereselor sau cetatenilor mai multor tari, in astfel de situatii al competentelor egale, extradarea va fi acordata acelui stat care a solicitat-o primul.

Trebuie mentionat ca in prezent nu exista o ordine sau o regula comuna cu privire la ordinea de preferinta, putand sa difere de la tratat la tratat, in legile nationale intalnindu-se mai multe variante, in unele lipsind chiar o prevedere referitoare la concursul de cereri. Astfel, unele conventii lasa aceasta ordine la aprecierea statului solicitat, altele acorda prioritate statului ale carui interese au fost lezate (art. 6 din legea franceza din 1927). Unele conventii prevad un termen inauntrul caruia statul care are prioritate trebuie sa solicite extradarea. Daca nu s-a solicitat in acest termen, el decade din beneficiul preferintei, daca un alt stat il solicita pe infractor intre timp.

Astfel, potrivit art. 41 din Legea nr. 302/2004 si in concordanta cu art. 17 din Conventia europeana de extradare din 1957, daca extradarea este ceruta de mai multe state, fie pentru aceeasi fapta, fie pentru fapte diferite, partea romana hotaraste tinand seama de toate imprejurarile, dar in mod deosebit de gravitatea si locul savarsirii infractiunilor, de datele depunerii cererilor respective, de nationalitatea persoanei reclamate, de existenta reciprocitatii de extradare in raport cu statul roman si de posibilitatea unei extradari ulterioare catre alt stat solicitant.

Criteriile consacrate de legea romana in stabilirea ordinii de preferinta a extradarii se refera in primul rand la gravitatea faptei comise, deci la gradul de pericol social concret al faptei, iar in situatia unor fapte de aceeasi gravitate, va fi activat principiul teritorialitatii. Cand faptele intra in competenta teritoriala a autoritatilor judiciare din mai multe state, prioritate va avea statul care a trimis primul cererea de extradare, iar daca acestea au fost primite la aceeasi data, starul al carui national este infractorul, daca prin acorduri bilaterale sau declaratii de reciprocitate nu se prevede altfel.

La admiterea cererii se are in vedere si posibilitatea reextradarii persoanei reclamate de catre statul solicitant preferat, astfel ca, in situatia formularii ulterioare a solicitarii de extradare adresate acestuia, legislatia statului respectiv sa permita predarea infractorului unui alt stat solicitant.

Existenta concursului de cereri este adusa la cunostinta tuturor statelor solicitante de catre Ministerul Justitiei, acestea fiind informate totodata despre statul caruia i s-a acordat prioritate in admiterea cererii de extradare.

Totusi, in cazul concursului de cereri, statul solicitat decide in mod suveran caruia din aceste state sa le acorde preferinta. De obicei se acorda preferinta statului pe teritoriul caruia a fost comisa fapta, deoarece el suporta daunele produse de infractiune.

Examenul de regularitate internationala

Legea 302/2004 prevede in mod expres ca dupa ce se primeste o cerere de extradare, statul roman are obligatia sa verifice daca sunt indeplinite toate conditiile de fond si de forma pentru acordarea extradarii. Acest control se numeste examen de regularitate internatioanla.

Scopul examenului de regularitate internationala consta deci in verificarea conformitatii cererii de extradare si a actelor anexate acesteia cu dispozitiile tratatelor internationale aplicabile, inclusiv cu declaratiile formulate de Romania in baza dispozitiilor unor conventii multilaterale.

Ministerul Justitiei, prin directia de specialitate, efectueaza, in termen de 3 zile lucratoare de la data primirii cererii, examenul de regularitate internationala, spre a constata daca:

a) intre Romania si statul solicitant exista norme conventionale ori reciprocitate pentru extradare;

b) la cererea de extradare sunt anexate actele prevazute de tratatul international aplicabil;

c) cererea si actele anexate acesteia sunt insotite de traduceri, conform prevederilor art. 17;

d) exista una dintre limitele acordarii cooperarii judiciare prevazute la art. 3.

De asemenea, in cadrul examenului de regularitate internationala, Ministerul Justitiei verifica existenta reciprocitatii in privinta extradarii propriilor cetateni, in cazul in care se solicita extradarea unui cetatean roman.

In cazul in care constata neindeplinirea conditiilor de regularitate internationala mentionate la lit. a) si b) si lipseste reciprocitatea in cazul solicitatii cetatenilor romani, precum si in cazul in care se constata existenta situatiei prevazute lit. d), Ministerul Justitiei restituie cererea si actele anexe, explicand motivele. In situatia in care cererea de extradare si documentele anexe nu sunt insotite de traduceri in limba romana, urmeaza ca parchetul competent sa ia masuri pentru efectuarea unei traduceri cat mai urgente.

In cazul cererilor de arestare provizorie in vederea extradarii, examenul de regularitate internationala se efectueaza in termen de 24 de ore de la primirea cererii.

Cu prilejul efectuarii acestui examen de regularitate internationala, Romania nu va acorda extradarea in cazurile in care persoana extradabila ar fi judecata in statul solicitant de un tribunal care nu asigura garantiile fundamentale de procedura si de protectie a drepturilor la aparare sau de un tribunal national instituit anume pentru cazul respectiv, ori daca extradarea este ceruta in vederea executarii unei pedepse pronuntate de acel tribunal.

Astfel, Legea 302/2004 stabileste in mod expres ca motive obligatorii de refuz al extradarii daca:

"a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil in sensul Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, incheiata la Roma la 4.11.1950, sau al oricarui alt instrument international pertinent in domeniu, ratificat de Romania;

b) exista motive serioase sa se creada ca extradarea este solicitata in scopul urmaririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasa, religie, sex, nationalitate, limba, opinii politice sau ideologice ori de apartenenta la un anumit grup social;

c) situatia persoanei risca sa se agraveze din unul dintre motivele enuntate la lit. b);

d) cererea este formulata intr-o cauza aflata pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decat cele constituite prin instrumentele internationale pertinente, sau in vederea executarii unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal;

e) se refera la o infractiune de natura politica sau la o infractiune conexa unei infractiuni politice;

f) se refera la o infractiune militara care nu constituie infractiune de drept comun".

Legea mai precizeaza si o serie de motive optioanale de refuz , astfel "extradarea poate fi refuzata atunci cand fapta care motiveaza cererea face obiectul unui proces penal in curs sau atunci cand aceasta fapta poate face obiectul unui proces penal in Romania.

Extradarea unei persoane poate fi refuzata sau amanata, daca predarea acesteia este susceptibila sa aiba consecinte de o gravitate deosebita pentru ea, in special din cauza varstei sau a starii sale de sanatate".

In cazul in care se solicita extradarea unei persoane in vederea executarii unei pedepse pronuntate printr-o hotarare data in lipsa impotriva sa , statul roman poate refuza extradarea in acest scop, daca apreciaza ca procedura de judecata a nesocotit dreptul la aparare recunoscut oricarei persoane invinuite de savarsirea unei infractiuni. Totusi, extradarea se va acorda daca statul solicitant da asigurari apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a carei extradare este ceruta dreptul la o noua procedura de judecata care sa ii salvgardeze drepturile la aparare. Hotararea de extradare indreptateste statul solicitant fie sa treaca la o noua judecata in cauza, in prezenta condamnatului, daca acesta nu se impotriveste, fie sa il urmareasca pe extradat, in caz contrar.

Cand statul roman comunica persoanei a carei extradare este ceruta hotararea data in lipsa impotriva sa, statul solicitant nu va considera aceasta comunicare ca o notificare care atrage efecte fata de procedura penala in acest stat.

Daca fapta pentru care se cere extradarea este pedepsita cu moarteade catre legea statului solicitant, extradarea nu va putea fi acordata decat cu conditia ca statul respectiv sa dea asigurari considerate ca indestulatoare de catre statul roman ca pedeapsa capitala nu se va executa, urmand sa fie comutata.