Principiul egalitatii persoanelor in procesul penal

Principiul egalitatii persoanelor in procesul penal

Statul de drept nu poate fi conceput decat in masura in care democratismul real se manifesta prin egalitatea deplina a cetatenilor pe toate planurile. In Constitutia Romaniei aceasta egalitate este consacrata in mai multe norme, facandu-se referire la diferitele aspecte in care le implica.

Art.4 din Constitutie inscrie egalitatea intre cetateni fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala. Nici unul din criteriile adoptate nu poate constitui un element de diferentiere in drepturi si obligatii si cu atat mai putin nu poate determina preferinte sau discriminari.

Explicitarea mai directa a acestei idei fundamentale rezulta din art.16 din Constitutie in care dupa ce se inscrie principiul suprematiei legii ("nimeni nu este mai presus de lege") se subliniaza egalitatea tuturor cetatenilor in fata normelor juridice si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.

Egalitatea deplina si reala a cetatenilor se manifesta in toate domeniile vietii sociale si cu atat mai mult pe plan juridic. Egalitatea in fata autoritatilor presupune desigur si egalitatea celor care compara, indiferent in ce calitate, inaintea organelor judiciare.

Tezele generale constitutionale sunt explicit preluate pentru activitatea judiciara de catre art.7 din Legea nr.304/2004 in care se prevede ca justitia se infaptuieste in mod egal pentru toate persoanele, fara privilegii si fara a se face vreo discriminare in sensul interdictiilor prevazute de legea fundamentala.

Pentru asigurarea deplina a egalitatii procesuale a persoanelor implicate in activitatea judiciara trebuie avuta in vedere si teza cuprinsa in art.21 din Constitutie care fundamenteaza accesul liber la justitie.

In Codul de procedura penala au fost prevazute norme care sa realizeze egalitatea participantilor in cauza penala sub aspectul invederat in asa fel incat toate persoanele sa se poata, in mod egal, adresa organelor judiciare (ex. art.275 se refera la dreptul oricarei persoane de a se plange impotriva masurilor si actelor de urmarire penala daca i s-au adus o vatamare intereselor sale legitime).

Astfel de prevederi cu valoare de principii ale organizarii judiciare au fost inscrise si in art.6 din Legea nr.304/2004.

In procesul penal apar frecvent cazuri cand datorita unor diverse imprejurari tratamentul juridic este diferentiat, fara a se aplica unele si aceleasi reguli tuturor si in toate situatiile. Aceste imprejurari ar putea duce la concluzia gresita ca principiul egalitatii persoanelor in fata legii nu s-ar aplica integral, fara rezerve sau in toate cauzele penale.

Pentru a nu se ajunge la concluzii eronate vom analiza cazurile particulare care comporta asemenea implicatii:

a) desfasurarea procesului penal se realizeaza de aceleasi organe in raport cu toate persoanele. Existenta unei competente personale in legatura cu anumite persoane (exemplu militari, magistrati, parlamentari) nu infirma acest principiu, intrucat atragerea unei competente in functie de calitatea persoanei nu se face in mod discriminatoriu in raport cu criteriile mentionate.

b) procesul penal se desfasoara pentru toate persoanele dupa aceleasi reguli procesuale. Introducerea in lege a unor proceduri speciale nu neaga principiul. De exemplu, procedura speciala aplicabila infractorilor minori nu constituie o discriminare, ci din contra asigura protectie sporita acestei categorii de infractori, oglindind valentele umaniste ale dreptului nostru procesual penal.

c) partile au aceleasi drepturi in fata organelor judiciare; nu exista drepturi procesuale - privilegii pentru anumite persoane si drepturi procesuale mai restranse - pentru alte persoane.

Principiul egalitatii persoanelor in fata legii este garantat prin incriminarea din art.247 C.p. - abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi.