Principiile activitatii notariale

PRINCIPIILE ACTIVITATII NOTARIALE

Notiunea de principiul, in general, desemneaza un element fundamental, o idee, o lege de baza pe care se intemeiaza o teorie stiintifica, un sistem politic, juridic, o norma de conduita, etc.[1]

In mod corelativ, apreciem ca principiul activitatii notariale reprezinta ideile de baza, judecatile de valoare care se verifica in tot cadrul legislativ care reglementeaza activitatea, in ansamblul sau, sau in unele parti componente.

Facand a analiza a acestor principii, vom retine aspectele cele mai relevante:

Principiul legalitatii activitatii notariale.

Este un principiu care deriva din principiu fundamental al sistemului de drept romanesc si pentru orice alt sistem juridic dintr-un stat de drept. Principiul a fost formulat pentru prima data in Declaratia franceza a drepturilor omului si cetateanului din 1789 si reiterat in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a O.N.U. la 10 decembrie 1948, si, ulterior, in Pactul International cu privire la drepturile civile si politice, adoptat la 16 decembrie 1966 dar si in Conventia Europeana privind protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale din 1953.

Principiul legalitatii a fost inscris si in Constitutia Romaniei, in art. 72 lit. h si i si se manifesta in intreg sistemul de drept romanesc, influentand implicit si dreptul penal.

In domeniul activitatii notariale principiul cunoaste mai multe aspecte: constituirea birourilor notariale se face in conformitate stricta cu legea; respectarea regulilor de competenta este si ea de mare importanta; activitatea se desfasoara cu respectarea dispozitiilor legale privind procedura de intocmire a unor acte, deoarece numai in acest fel actele se bucura de autoritate publica.

De altfel, intreaga activitate notariala este guvernata de obligativitatea respectarii principiului legalitatii, imprejurare ce rezulta din unele texte incluse in Legea nr. 36/1995, legea cadru in domeniu.

Astfel, art. 6 din acest act normativ prevede ca notarii publici si celelalte institutii care desfasoara activitate notariala, au obligatia sa verifice ca actele pe care le instrumenteaza sa nu cuprinda clauze contrare legii si bunelor moravuri, sa ceara si sa dea lamuriri partilor asupra continutului acestor acte spre a se convinge ca le-au inteles sensul si le-au acceptat efectele, in scopul prevenirii litigiilor.

In cazul in care actul solicitat este contrar legii si bunelor moravuri, notarul public este obligat sa refuze intocmirea lui.

Daca inscrisul prezentat are un continut indoielnic, iar notarul public nu poate refuza instrumentarea actului, va atrage atentia partilor asupra consecintelor juridice la care se expun si va face mentiune expresa in act.

Daca partea se opune la inserarea mentiunii, notarul public va refuza intocmirea actului.

2. Principiul egalitatii de tratament in fata notarului.

Principiul egalitatii in fata legii in general este un principiu fundamental al sistemului de drept romanesc fiind inscris in art. 16 din Constitutia Romaniei: "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. Nimeni nu este mai presus de lege".

In domeniul activitatii notariale principiul este indicat expres prin art. 7 din Legea nr. 36/1995 care prevede: "activitatea notariala se infaptuieste in mod egal pentru toate persoanele, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala".

In conformitate cu acest principiu, notarul public nu va putea refuza intocmirea unui act in legatura cu care a fost solicitat din motivele aratate in art. 7 din Legea nr. 36/1995, ci doar atunci cand se constata incalcarea principiului legalitatii analizat anterior.

Activitatea notariala constituie monopol al notarilor publici.

Principiul este enuntat in mod expres in art. 2 din Legea nr. 36/1995 care prevede: "Activitatea notariala se realizeaza de notarii publici prin acte notariale si consultatii juridice notariale, in conditiile prezentei legi".

Acelasi act normativ stabileste, totusi, si unele exceptii de la acest principiu. Astfel, in art. 5, este prevazut ca: "Actele notariale pot fi efectuate si de misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei, precum si de alte institutii in conditiile si limitele prevazute de lege.". Art. 12 consacra si el exceptia in conformitate cu care: "Secretarii consiliilor locale ale comunelor si oraselor unde nu functioneaza birouri ale notarilor publici vor indeplini, la cererea partilor, urmatoarele acte notariale: a) legalizarea semnaturilor de pe inscrisurile prezentate de parti; b) legalizarea copiilor de pe inscrisuri, cu exceptia inscrisurilor sub semnatura privata."

Cu toate aceste exceptii, principiul monopolului notarilor asupra activitatii notariale este intarit de art. 10 din Legea nr. 36/1995 care stabileste competenta generala in materie de activitate notariala a acestora.

4. Principiul pastrarii secretului profesional.

Prin specificul profesiei pe care o exercita, notarul public este in masura sa ia cunostinta despre anumite fapte sau imprejurari pe care partile nu doresc sa le faca publice. Din acest motiv, art. 36 din Legea nr. 36/1995 prevede ca: "Notarii publici . . au obligatia sa pastreze secretul profesional cu privire la actele si faptele despre care au luat cunostinta in cadrul activitatii lor, chiar si dupa incetarea functiei".

Data fiind importanta acordata protejarii interesului particular al partilor, dupa cum se observa, obligatia persista si dupa incetarea functiei de catre notar si este extinsa si asupra personalului auxiliar din birourilor notariale.

Si acest principiul cunoaste situatii de exceptie care exista in cazurile in care legea sau partile interesate ii elibereaza de aceasta obligatie. Nerespectarea acestui principiu poate atrage raspunderea penala, chiar, a notarului public pentru comiterea infractiunii de divulgarea secretului profesional, prevazuta de art. 196 C. pen.

5. Principiul realizarii unui serviciu de interes public.

Principiul este enuntat de art. 3 din Legea nr. 36/1995 care stabileste ca "notarul public este investit sa indeplineasca un serviciu de interes public si are statutul unei functii autonome." Consacrarea acestui principiu este justificata de importanta activitatii desfasurate de catre notarul public, activitate care are ca scop constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase ale persoanelor fizice sau juridice. 

6. Principiul desfasurarii activitatii notariale numai la cererea persoanelor interesate.

Si acest principiu are consacrare expresa in Legea nr. 36/1995. Acest act normativ prevede prin dispozitiile art. 43, alin. (1) ca: "Toate actele notariale se indeplinesc la cerere". S-a apreciat ca acest principiu are incidenta asupra intregii activitati notariale, sesizarea reprezentand o premisa a oricarei operatiuni, chiar si in cazul indeplinirii altor operatii decat inscrisurile notariale, inclusiv cu prilejul acordarii de consultatii juridice[2].