QReferate - referate pentru educatia ta.
Cercetarile noastre - sursa ta de inspiratie! Te ajutam gratuit, documente cu imagini si grafice. Fiecare document sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Documente drept

Practica judiciara



PRACTICA JUDICIARA


I



Recurs. Cazul de casare prevazut in art. 3859 al.1 pct. 9 CPP. Apel peste termen.

CPP, art. 365, art. 3859 al.1 pct. 9

Daca instanta de apel, calificand calea de atac exercitata de inculpat ca fiind un apel peste termen, nu face o examinare a conditiilor prevazute in art. 365 CPP pentru exercitarea apelului peste termen in raport cu situatia concreta din dosarul cauzei si nu motiveaza indeplinirea sau neindeplinirea conditiilor prevazute in acest text de lege, este incident cazul de casare prevazut in art. 3859 al.1 pct. 9 CPP.

In lipsa unei examinari si motivari a indeplinirii sau neindeplinirii conditiilor prevazute in art. 365 CPP, care atrag consecinte diferite sub aspectul judecatii - si anume, continuarea judecatii apelului asupra fondului caii de atac exercitate peste termen in cazul indeplinirii conditiilor prevazute in art. 365 CPP si respingerea ca tardiv a apelului declarat peste termen in cazul neindeplinirii acestor conditii - solutia pronuntata de instanta de apel asupra fondului caii de atac exercitate este nemotivata, argumentele prezentate pe fond, in lipsa motivarii indeplinirii conditiilor legale ale caii de atac exercitate peste termen, neputand complini o asemenea omisiune.



I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 4120 din 11 decembrie 2008

Prin sentinta penala nr. 614 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Iasi, inculpatul D.D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazuta in art. 2, 3 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 si art. 76 al.1 lit. a) CP si i s-au interzis drepturile prevazute in art. 64 al.1 lit. a) si b) CP pe o perioada de 2 ani.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi, apel care a fost judecat si solutionat prin decizia penala nr. 409 din 23 noiembrie 2004 a Curtii de Apel Iasi, in sensul ca a fost admis, a fost desfiintata in parte, in latura penala sentinta penala nr. 614 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Iasi si, rejudecand:

In baza dispozitiilor art. 334 CPP, s-a schimbat incadrarea juridica data faptelor, din infractiunea prevazuta in art. 2, 3 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 si art. 76 CP, si inculpatul D.D. a fost condamnat la urmatoarele pedepse: 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute in art. 2 al.1 din Legea nr. 143/2000 si 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute in art. 3 al.1 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 74 al.2, art. 76 al.1 lit. a), art. 76 al.1 lit. c) si art. 33 lit. a) CP.

In baza art. 34 al.1 lit. b) CP, s-au contopit pedepsele in pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare.

Inculpatul D.D. a declarat apel peste termen impotriva sentintei penale a Tribunalului Iasi, intrucat a lipsit, atat la judecata, cat si la pronuntare, iar in cursul judecatii cauzei la fond nu a fost legal citat, desi a comunicat instantei adresa sa exacta din Grecia, de la urmarirea penala.

Prin decizie a Curtii de Apel Iasi, Sectia penala, a fost respins, ca nefondat, apelul peste termen declarat de inculpat.

Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca fiind indeplinite in cauza conditiile legale prevazute in art. 365 CPP pentru calificarea caii de atac de fata ca apel peste termen.

Inculpatul a fost legal citat la instanta de fond, dispunandu-se citarea sa prin afisare la locul savarsirii faptei conform art. 177 al.4 CPP, dovezile de citare din Grecia fiind returnate pentru adresa incompleta. Or, insusi inculpatul a declarat la urmarirea penala adresa sa de domiciliu ca incompleta.

In cauza, insa, sentinta atacata in prezentul apel peste termen de catre inculpat nu mai este in fiinta, ea fiind desfiintata partial in esenta sa in latura penala in apelul procurorului, prin decizia penala a Curtii de Apel Iasi, care este definitiva si care nu a fost atacata cu recurs de partile interesate.

Cum sentinta penala atacata in prezentul apel peste termen nu mai exista, fiind desfiintata cu caracter definitiv prin decizia penala mentionata, apelul a fost respins, ca nefondat, in baza art. 379 pct. 1 lit. b) CPP.

Impotriva acestei decizii a declarat, in termenul legal, recurs D.D.

In motivele de recurs, recurentul inculpat a aratat ca recursul se incadreaza in dispozitiile art. 3859 al.1 pct. 21 CPP, in sensul ca judecata cauzei in prima instanta a avut loc fara citarea legala a inculpatului.

Recurentul a parasit in mod legal tara la data de 4 noiembrie 2002, iar ulterior acestei date inculpatul nu a mai intrat in tara si instanta a dispus ca citarea sa fie facuta, atat la resedinta din Iasi, prin afisare la usa Consiliului Local, cat si prin scrisoare recomandata la adresa din Grecia, procedura fiind restituita de fiecare data cu mentiunea "adresa insuficienta". Chiar si sentinta penala a fost comunicata la data de 26 februarie 2004, procedura fiind restituita o luna mai tarziu cu aceeasi mentiune "adresa insuficienta."

La dosarul de fond exista o adresa a Ministerului de Justitie al Republicii Elene prin care se comunica faptul ca sentinta penala nu poate fi transmisa, deoarece lipseste numele strazii.

Recurentul nu a cunoscut sentinta pronuntata de catre Tribunalul Iasi, data la care a aflat de existenta unei sentinte de condamnare fiind data de 30 aprilie 2008, cand a fost instiintat de faptul ca pe numele sau este emis un mandat european de arestare.

Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul cu privire la recursul declarat, a pus concluzii de admitere a acestuia, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului peste termen, la instanta de apel, care sa stabileasca daca apelul este tardiv sau sunt indeplinite conditiile apelului peste termen, apreciind ca, sub acest aspect, decizia atacata este contradictorie.

Examinand recursul declarat de inculpatul D.D. impotriva deciziei instantei de apel, in raport cu motivul de recurs invocat din oficiu, de catre reprezentantul Ministerului Public in recursul inculpatului, prevazut in art. 3859 al.1 pct. 9 CPP, in conditiile art. 3859 al.3 si 4 din acelasi cod, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca recursul inculpatului este fondat in raport cu acest motiv invocat oral, pentru urmatoarele considerentele:

In continutul dispozitiilor art. 365 al.1 CPP, legiuitorul a reglementat conditiile de exercitare a apelului peste termen, astfel: "Partea care a lipsit atat la toate termenele de judecata, cat si la pronuntare poate declara apel si peste termen, dar nu mai tarziu decat 10 zile de la data, dupa caz, a inceperii executarii pedepsei sau a inceperii executarii dispozitiilor privind despagubirile civile."

Din analiza cauzei rezulta ca instanta de apel, desi constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 365 CPP referitoare la apelul peste termen, calificand calea de atac exercitata de inculpatul D.D., ca fiind un apel peste termen, nu face o examinare efectiva a conditiilor prevazute de lege pentru exercitarea acestuia, in raport cu situatia concreta din dosarul cauzei privind pe inculpat.

Astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca motivarea deciziei pronuntate de instanta de apel este generica, rezumandu-se la modalitatea citarii inculpatului, la prima instanta, fara a se argumenta, in raport cu citarea inculpatului efectuata de instanta, dovezile de indeplinire a procedurii de citare a acestuia ce se afla la dosarul cauzei, absenta inculpatului la toate termenele de judecata si la pronuntare, respectiv stabilirea motivelor neparticiparii inculpatului, in sensul daca acestea au avut legatura sau nu cu modalitatea citarii sale, a cunoasterii sau nu a termenelor de judecata si a celui de pronuntare, daca aceasta cale de atac a fost sau nu exercitata in termenul de 10 zile de la momentul inceperii executarii pedepsei, nestabilindu-se, in concret, daca a fost inceputa sau nu executarea pedepsei, fata de infractiunea pretins a fi comisa, asa cum se stipuleaza in norma mai sus aratata.

In lipsa unei examinari concrete si a unei motivari a indeplinirii sau nu a dispozitiilor art. 365 CPP, care atrag consecinte diferite sub aspectul judecatii, respectiv, in conditiile indeplinirii prevederilor art. 365 CPP, instanta de apel poate continua judecata asupra fondului caii de atac exercitata peste termen, urmand sa pronunte una din solutiile prevazute de lege, in timp ce in caz contrar urmeaza sa pronunte o solutie de respingere, ca tardiv declarat, a apelului peste termen, solutia pronuntata in cauza de catre instanta de apel, asupra fondului acestuia, este nemotivata, deoarece argumentele prezentate pe fond, in lipsa motivarii indeplinirii conditiilor legale mentionate a caii de atac exercitate, nu pot complini o asemenea omisiune, asa incat hotararea curtii de apel este nelegala, fiind incident cazul de casare invocat prevazut in art. 3859 al. 1 pct. 9 CPP.

Inalta Curte de Casatie si Justitie considera ca fata de preeminenta motivului de recurs mentionat, nu poate examina motivul de recurs formulat in scris de catre recurentul inculpat, prin aparator.

Fata de aceste considerente, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in baza art. 38515 pct. 2 lit. c) teza I CPP, a admis recursul declarat de recurentul inculpat D.D. impotriva deciziei nr. 91 din 23 septembrie 2008 a Curtii de Apel Iasi, Sectia penala, a casat decizia atacata si a trimis cauza spre rejudecarea apelului peste termen declarat de apelantul inculpat la instanta de apel, respectiv Curtea de Apel Iasi, urmand ca instanta de apel sa examineze si sa motiveze punctual indeplinirea sau neindeplinirea dispozitiilor art. 365 CPP, in raport cu fiecare din conditiile prevazute de lege in norma indicata si actele din dosarul cauzei privind pe inculpatul D.D.


II


Drept procesual penal. Partea Speciala. Apelul. Cereri esentiale. Obligatiile instantei de apel
CPP, art. 365, art. 371, art. 378 alin. (2), art. 3859 alin. 1 pct. 10, art. 2 - 4, art. 6, art. 289
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 5, art. 6.


Au caracter esential, in sensul dispozitiilor art. 3859 al. 1 pct. 10 CPP, atat cererea prin care inculpatul exercita calea de atac a apelului, chiar peste termen, cat si cererea de a i se permite sa-si formuleze apararea in gradul de jurisdictie al apelului, impotriva acuzatiilor aduse prin rechizitoriu, inculpatul avand dreptul de a fi ascultat in apararea sa in fata instantei de apel, iar aceasta instanta are obligatia de a-i acorda acest drept, in conditiile in care inculpatul a fost condamnat de prima instanta , fara a fi audiat. Ambele cereri sunt de natura sa garanteze, pentru inculpat, dreptul nediscriminatoriu la exercitiul efectiv al caii de atac prevazuta de lege, dreptul de a contesta acuzatiile ce i se aduc si dreptul de a se apara, prin ascultarea sa de catre o instanta de judecata impartiala.

CA Timisoara, Sectia penala, decizia penala nr. 561/R din 29 mai 2008.

Prin sentinta penala nr. 166/7.11.2003 pronuntata de Judecatoria Lipova, in baza art. 215 al. 2 si 3 cu aplicarea art. 33 lit. a), 74 al.2, 76 lit. b) CP, l-a condamnat pe inculpatul C.D., cu antecedente penale care nu atrag starea de recidiva, la 4 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune in conventii.

In baza art. 288 al. 1 cu aplicarea art. 33 lit. a) CP, a fost condamnat acelasi inculpat la 1 an si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de fals material in inscrisuri oficiale.
In baza art. 291 cu aplicarea art. 33 lit. b) CP, a fost condamnat acelasi inculpat la 1 an si 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de uz de fals.

In baza art. 85 C.pen. a fost anulata suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1 an inchisoare aplicata prin sentinta penala a Judecatoriei Ineu, si au fost contopite pedepsele cu cele aplicate prin hotararea Judecatoriei Lipova, in cea mai grea de 4 ani inchisoare pe care a sporit-o cu 6 luni stabilindu-se ca inculpatul sa execute in final pedeapsa de 4 ani si 6 luni inchisoare.

In conditiile si pe perioada prevazuta de art. 71 CP i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 CP.

In baza art. 14 si urm. raportate la art. 346 CP si art. 998 C.civ. a fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile B.I.R. - Sucursala Zonala Resita prin lichidator suma de 114.249.905 lei, credit restant si dobanzi aferente si au fost respinse pretentiile civile pentru suma aferenta prejudiciului cauzat acestei actualizata la 630.566.072 lei.

Impotriva acestei hotarari, a declarat apel peste termen, potrivit art. 365 CPP inculpatul criticand-o pentru nelegalitate in sensul ca nu se face vinovat de savarsirea infractiunii pentru care a fost condamnat, solicitand achitarea sau trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond intrucat nu a fost legal citat si nu a avut cunostinta de prezentul dosar.
Prin decizia penala nr. 75 din 28.02.2008 pronuntata de Tribunalul Arad, s-a respins apelul declarat peste termen de inculpat, in baza art. 350 al.1 CPP s-a mentinut starea de arest a inculpatului iar in baza art. 88 CP. s-a dedus din pedeapsa aplicata durata arestarii incepand cu data de 31.01.2008 pana la zi. A fost obligat inculpatul sa plateasca statului suma de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in apel.

Pentru a decide astfel tribunalul a constatat ca prima instanta a retinut o stare de fapt corecta si in raport cu probatoriul administrat, a pronuntat o hotarare temeinica si legala.
Apararile formulate de inculpat, nu au putut fi luate in considerare pentru ca acesta a fost audiat la urmarirea penala, i-a fost prezentat materialul de urmarire penala si a avut cunostinta de cauza. S-a apreciat ca in mod tendentios s-a sustras de la judecata plecand in strainatate.
Impotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul criticand-o sub aspectul ca a fost judecat in prima instanta, in absenta sa, iar instanta de apel nu s-a pronuntat asupra apelului sau, declarat peste termen.

Examinand recursul astfel declarat, Curtea de Apel constata ca acesta este fondat.
Astfel, inculpatul a declarat apel peste termen impotriva sentintei penale a Judecatoriei Lipova, invocand ca nu a cunoscut despre existenta procesului penal finalizat cu condamnarea sa decat la primirea mandatului de executare a pedepsei, iar in apel doreste sa-si formuleze apararea impotriva acuzatiilor aduse.

Tribunalul, in calitate de instanta de apel, nu a analizat cererea inculpatului, atat sub aspectul declararii acestei cai de atac peste termen, prin intermediul dispozitiilor art. 365 CPP, cat si al sesizarii cadrului judiciar adecvat in care inculpatul sa-si formuleze apararea in cauza, in conditiile evocate de prevederile art. 371 CPP, privind efectul devolutiv al apelului si art. 378 al. 2 CPP, relativ la obligativitatea ce revine instantei de apel de a asculta inculpatul atunci cand acesta nu a fost ascultat de prima instanta.

Procedand astfel, Tribunalul a pronuntat o hotarare cu incalcarea dispozitiilor art. 3859 al. 1, pct. 10 CPP, in sensul ca aceasta instanta nu s-a pronuntat asupra unor cereri esentiale pentru inculpat, de natura sa garanteze drepturile sale si sa influenteze solutia procesului.
Curtea de Apel statueaza ca au caracter esential, in sensul dispozitiilor art. 385/9 al.1 pct. 10 CPP:

1.Cererea prin care inculpatul exercita calea de atac a apelului, chiar si peste termen; 2.Cererea de a i se permite sa-si formuleze apararea in gradul de jurisdictie al apelului, inculpatul avand dreptul sa fie ascultat in apararea sa in fata instantei de apel, iar aceasta instanta are obligativitatea de a-i acorda acest drept in conditiile prevazute de art. 378 al. 2 CPP, deoarece inculpatul a fost condamnat de prima instanta fara a fi audiat. Ambele cereri sunt de natura sa garanteze, pentru inculpat, dreptul nediscriminatoriu la exercitiul efectiv al caii de atac prevazute de lege, dreptul la a contesta acuzatiile ce i se aduc in fata instantei de judecata si dreptul de a se apara, in mod prioritar prin ascultarea sa de catre o instanta de judecata impartiala. Totodata, aceste cereri solutionate intr-un cadru procesual adecvat, sunt de natura sa influenteze solutia procesului, in functie de problematica specifica pe care o supun atentiei instantei.

Prin neobservarea caracterului esential al acestor cereri ale inculpatului, s-au incalcat principiile de baza ale procesului penal, si anume: principiul legalitatii procesului penal (art. 2 CPP); principiul aflarii adevarului (art. 3 CPP); principiul rolului activ al instantei de judecata in desfasurarea procesului penal (art. 4 CPP); principiul garantarii dreptului la aparare (art. 6 CPP). De asemenea, au fost incalcate principiile specifice fazei de judecata ale procesului penal, si anume principiile oralitatii, nemijlocirii si contradictorialitatii (art. 289 CPP) iar prin aceasta s-au incalcat drepturile fundamentale ale oricarei persoane implicate intr-un proces penal, cum sunt dreptul la un proces echitabil si dreptul la aparare impotriva unei acuzatii in materie penala (art. 5 si 6 din Conventia asupra Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului ).

Astfel fiind, Curtea de Apel va admite recursul inculpatului, va casa decizia atacata cu recurs si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante de apel, urmand ca aceasta instanta sa solutioneze cererea de apel peste termen, cu ascultarea inculpatului si verificarea apararilor acestuia.







CONCLUZII ASUPRA APELULUI PENAL


Procesul penal reprezinta activitatea organelor de urmarire penala si a instantelor judecatoresti cu participarea partilor in proces si a altor persoane, desfasurata in conformitate cu prevederile prezentului cod.

Procesul penal are ca scop protejarea persoanei, societatii si statului de infractiuni, precum si protejarea persoanei si societatii de faptele ilegale ale persoanelor cu functii de raspundere in activitatea lor legata de cercetarea infractiunilor presupuse sau savarsite, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala si condamnata. Organele de urmarire penala si instantele judecatoresti in cursul procesului sunt obligate sa activeze in asa mod incat nici o persoana sa nu fie neintemeiat banuita, invinuita sau condamnata, si ca nicio persoana sa nu fie supusa in mod arbitrar sau fara necesitate masurilor procesuale de constrangere.

Importanta cailor de atac pentru infaptuirea justitiei a determinat inscrierea in Constitutia Romaniei a principiului ca "impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac in conditiile legii". Acest principiu recunoscut ca drept al omului este consacrat si de documente de drept international.

Judecata, in anumite cazuri expres prevazute de lege si dupa indeplinirea unor conditii, se poate continua in cai de atac.

Caile legale de atac reprezinta o institutie de drept creata in scopul preintampinarii si inlaturarii erorilor in sfera de realizare a justitiei.

Ele sunt mijloace procesuale care permit un nou examen al procesului in care s-au pronuntat una sau mai multe hotarari judecatoresti, in vederea desfiintarii totale sau partiale a acestora, atunci cand sunt gresite in fapt sau in drept.

Controlul judecatoresc, pe care orice cale legala de atac il declanseaza, are un rol preventiv si unul reparator.

Caile ordinare de atac in materie penala sunt utilizate inainte ca hotararea atacata sa fi intrat in puterea lucrului judecat, in scopul inlaturarii erorilor de fapt si de drept, contribuind la realizarea unui act de justitie de calitate. Caile ordinare de atac sunt reprezentate de apel si recurs. Astfel, apelul isi are sediul materiei in Codul de procedura penala, in art. 361-385.

Apelul este o cale de atac ordinara de reformare, cu caracter devolutiv si suspensiv, si in anumite conditii extensive, utilizat in procesul penal impotriva hotararilor nedefinitive pronuntate in prima instanta. El realizeaza supunerea cauzei unei noi judecati in fapt si in drept, in al doilea grad de jurisdictie in vederea reformarii, si se adreseaza unei instante superioare.

In dreptul romanesc, apelul a fost cunoscut in mod constant pana la reforma justitiei din anul 1948, constituind o cale intermediara intre judecata in prima instanta si recurs. El a fost desfiintat in anul 1948, cand s-a instituit ca singura cale de atac, recursul.

In prezent, apelul este reintrodus in procesul penal prin legea 45/01.07.1993 pentru modificarea si completarea codului de procedura penala.

Reintroducerea acestei cai ordinare de atac a sporit posibilitatile de executare a controlului judiciar asupra hotararilor pronuntate dupa judecarea cauzei in fond de catre prima instanta.

In aceasta noua reglementare apelul face parte din desfasurarea normala, obisnuita a procesului penal, impiedicand ramanerea definitiva a hotararii date in prima instanta. Prin apel se poate face o reexaminare a cauzei si a judecatii anterioare de catre instanta superioara in grad. Apelul presupune o noua judecata in fond privind ansamblul chestiunilor de fapt si de drept, si tinde spre reformarea hotararii date in prima instanta in cazul in care aceasta nu reflecta adevarul.

Intrucat apelul corespunde celui de-al doilea grad de jurisdictie in fond, a fost criticat de unii autori din literatura de specialitate, pe motiv ca nu poate garanta mai bine legalitatea si temeinicia hotararii penale si prelungeste inutil desfasurarea procesului si rezolvarea definitiva a cauzei penale.

Introducerea apelului in procesul penal reprezinta o garantie in plus pentru o mai buna judecata , intrucat doua instante vor gresi mai putin in privinta chestiunilor de fapt sau de drept decat o singura instanta. Reglementarea apelului a devenit o necesitate in dreptul actual in conditiile in care in practica s-a dovedit ca un numar mare de hotarari judecatoresti se reformeaza in al doilea grad de jurisdictie. De aceea, in interesul adevarului si al asigurarii dreptului de aparare a partilor, este necesar sa i se dea inculpatului posibilitatea la o noua judecata, or aceasta nu se poate realiza decat prin intermediul apelului, ceea ce inseamna tocmai a doua examinare a cazului in fapt si in drept.




BIBLIOGRAFIE


A. Studii cu caracter general, tratate, cursuri, monografii

1. Apetrei, M., Drept procesual penal, partea speciala, vol. 2, ed. Oscar Print, Bucuresti, 1999;

2. Dongoroz, v., Khane, S., George, A., Bulai, C., Iliescu, N., Stanoiu, R., Explicatii teoretice ale codului de procedura penala, partea generala, ed. Academiei, Bucuresti, 1976;

3. Khane, S., Drept procesual penal. Tratat, ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1963;

4. Mihaescu, D.V., Recursul penal, ed. Stiintifica, Bucuresti, 1962;

5. Muraru, I., Drept constitutional si institutii politice, Universitatea Independenta, Bucuresti, 1994;

6. Neagu, I., Drept procesual penal. Tratat, ed. Global Lex, Bucuresti, 2007;

7. Neagu, I., Tratat de procedura penala, ed. Pro, Bucuresti, 1997;

8. Papadopol, V., Turianu, C., Apelul penal, ed. Sansa, Bucuresti, 1994;

9. Paraschiv, C.S., Damaschin, M., Drept procesual penal, partea speciala, ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2004;

10. Paraschiv, C.S., Apelul penal, ed. Militara, Bucuresti, 1999;

11. Pop, Tr., Drept procesual penal, vol. 4, Tipografia Nationala Cluj, 1948;

12. Radescu, D., Efectul devolutiv al apelului in procesul penal, ed. Lex et Scientia, vol. 1, Bucuresti 1999;

13. Radescu, D., Jipa, C., Apelul si recursul in apelul penal, ed. Juridica, Bucuresti, 2003;

14. Tanovicianu, I., Dongoroz, V., Tratat de drept si de procedura penala, vol. 5, ed. Sansa, Bucuresti, 1996;

15. Theodoru, Gh., Tratat de drept procesual penal, ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007;

16. Theodoru, Gr., Principiile fundamentale ale dreptului procesual penal, ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008;

17. Tulbure, A.S., Apetrei, M., Nistoreanu,,, Gh., Manual de drept procesual penal, ed. Europa Nova, Bucuresti, 1999;

18. Volonciu, N., Tratat de drept procesual penal, partea generala, vol. 2, ed. Paideia, Bucuresti, 1993;

19. Volonciu, N., Tratat de drept procesual penal, partea speciala, vol. 2, ed. Paideia, Bucuresti, 1994;


B. Articole si studii de specialitate

1. Danes, St., Apel judecat cu procedura incompleta, in "Dreptul", anul 7, seria 3 nr. 1/1996;

2. Lucinescu, R., Cu privire la respingerea recursului ca lipsit de interes in procesul penal, R.R.D. nr. 1/1971;

3. Mateut, Gh., Calea de atac ordinara a apelului in procedura penala romana (i). in "Dreptul", anul V, seria a treia, nr. 2/1994;

4. Mihaescu, D.V., Unele implicatii ale retragerii recursului penal la prima instanta, in RRD nr. 12/1973;

5. Paicu, Al., Despre dreptul aparatorului de a declara apel si recurs pentru partile din procesul penal, in "Dreptul", anul 11, seria 3, nr. 9/2000;

6. Potrivitu, G., Cu privire la dreptul aparatorului de a declara apel pentru partile din procesul penal, anul 12, seria 3, nr. 1/2001;

7. Ramureanu, V., Sesizarea organelor judiciare in reglemenatrea noului cod de procedura penala, in RRD, nr.3/1969;

8. Teodoru, G.R., Hotararile penale supuse recursului, in RRD nr.7/1969;

9. Volonciu, N., Consideratii privind sistemul gradului de jurisdictie in procesul penal roman, in RDP, nr. 2/1995;


C. Materiale de practica judiciara

1. C.A. Timisoara, s.pen., dec. nr. 1364/07.10.1999, in Buletinul Jurisprudentei;

2. Decizia nr. V din 26.09.2005, pronuntata de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, publicata in M. Of. nr. 123/ 9.02.2006;

3. Nedelcu, Antoneta, Matei, Ionut, Culegere de practica judiciara, Universul Juridic, Bucuresti, 2006;


D. Note de practica judiciara

1. Pavelescu, P., Ciocoiu, C., nota la Tr. Ploiesti, dec. pen. nr. 5477/1061, JN nr. 1/1963;

Ramureanu, V., nota la Tr. Oltenia, col. II, dec. pen. nr. 1341/1962, JN nr. 3/1963;

3. Ramureanu, V., nota la Tr. Galati, incheierea din 18.10.1958, L.P. nr. 1/1959;


E. Legislatie

1. Codul de procedura civila, ed. All Beck, 2008;

2. Constitutia Romaniei, ed. Nicora, Bucuresti, 2003;

3. Legea 304/2004 privind organizarea judiciara, din 28.06.2004, republicata in M.Of., partea I, nr. 13.09.2005;

4. Legea nr. 281/24.06.2003, publicata in M.Of. nr. 468/01.07.2003;

5. Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, publicata in M.Of., p. I, nr. 197/13.08.1992, modificata prin Legea 89/12.07.1996 publicata in M.Of. nr. 150/17.07.1996, si prin Legea nr. 142/24.07.1997 republicata;

6. Lupascu, Dan, Codul de procedura penala, ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2008;

7. Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi;

8. OUG nr.138/02.10.2000, publicata in M.Of., p. 1, nr. 479/02.10.2000;


Nu se poate descarca referatul
Acest document nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte documente despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }