Partile in procesul penal

PARTILE IN PROCESUL PENAL

Pozitia procesuala a partilor

Notiunea de parte procesuala. Subiectii procesuali particulari cei mai insemnati sunt partile. Partile sunt subiectii procesuali ale caror interese contrarii se confrunta in litigiul dedus in fata justitiei

Spre deosebire de Codul de procedura civila care foloseste notiunea de parte, dar nu o determina, Codul de procedura penala defineste (exact) acesti subiecti in art.23 si art.24. Potrivit normelor indicate sunt parti in procesul penal: inculpatul, partea vatamata, partea civila si partea civilmente responsabila.

Partile sunt singurii subiecti procesuali care alaturi de organele judiciare pot efectua acte procesuale.

Inculpatul

Inculpatul reprezinta figura centrala a procesului penal. Intreaga activitate se desfasoara in jurul faptei penale savarsite de aceasta persoana si in vederea tragerii sale la raspundere.

Categoria juridica de infractor este proprie dreptului penal. In normele de procedura penala o asemenea notiune nu se intilneste pentru desemnarea acestei persoane codul folosind alti termeni si anume: faptuitor, invinuit, inculpat.

Faptuitorul este o persoana in legatura cu care se desfasoara o activitate procesuala, dar care nu este inca implicata intr-o urmarire penala in sensul efectuarii acesteia fata de persoana respectiva. Norme ca cele din art.200, 214, 215, 222, 465 C.p.p. se refera la faptuitor. De exemplu, legea prevede ca in obiectul urmaririi penale intra obligatia strangerii probelor necesare cu privire la identitatea faptuitorului; in cazul unor infractiuni flagrante organele de constatare au obligatia sa inainteze de indata procurorului pe faptuitor; comandantii de nave, aeronave si agentiile politiei de frontiera pot efectua perchezitii corporale faptuitorului; plangerea trebuie sa cuprinda indicarea faptuitorului daca este cunoscut etc.

Odata cu inceperea urmaririi penale impotriva faptuitorului sau a identificarii acestuia intr-o urmarire aflata in curs de desfasurare, persoana respectiva capata calitatea de invinuit. Potrivit art.229 C.p.p. persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit, cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa. Invinuitul apare ca un subiect procesual mai complex decat faptuitorul avand drepturi si obligatiuni care ii permit o participare activa in procesul penal.

Orice persoana supusa tragerii la raspundere penala dobandeste prin aceasta o noua pozitie devenind inculpat. Art.23 C.p.p. prevede ca persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala este parte in procesul penal si se numeste inculpat. Inculpatul este parte in proces pentru ca el este subiect pasiv al actiunii penale si eventual subiect pasiv al actiunii civile.

Deosebirea cea mai importanta intre inculpat si invinuit consta in aceea ca primul are calitatea de parte pe cand celalalt nu are o asemenea pozitie. De aici rezulta ca inculpatul ca subiect fata de care se exercita actiunea penala poate fi supus unor indatoriri mai mari decat invinuitul, avand corespunzator si drepturi mai largi.

Calitatea de inculpat se pierde odata cu stingerea actiunii penale. Actiunea penala se stinge si ca urmare a realizarii obiectului sau care consta in tragerea la raspundere penala a celui vinovat. De aceea, odata epuizata faza de judecata prin condamnarea definitiva a inculpatului, trecandu-se la faza de punere in executare a hotararilor penale, legea nu mai reglementeaza pozitia procesuala a inculpatului inlocuind-o cu cea a condamnatului (art.357 C.p.p.).

Inculpatul ca parte in procesul penal are in general aceleasi drepturi si obligatii ca oricare alta parte. Inculpatul are dreptul sa participe la anumite acte de urmarire penala si la sedintele de judecata, uneori prezenta sa fiind chiar obligatorie (art.130, art.314 C.p.p.); el poate propune administrarea de probe, poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii; inculpatul poate folosi caile de atac indreptate contra hotararilor judecatoresti etc. Egalitatea pozitiilor procesuale a partilor este o conditie pentru promovarea echitabila a intereselor legitime contrarii ale acestora.

Partea vatamata

In raportul juridic de drept penal exista un subiect pasiv generic care este statul, alaturi de care, de cele mai multe ori, apare ca subiect special si victima infractiunii.

Categoria juridica de victima apartine dreptului penal, dreptul procesual penal operand cu notiunea de persoana vatamata, prin care intelege persoana nemijlocit vatamata prin infractiune.

Calitatea de persoana vatamata deriva din raportul creat pe plan social intre cel ce a savarsit fapta penala si cel care a suferit vatamarea si implica vocatia de a participa in procesul penal ca parte vatamata sau parte civila.

Persoana vatamata neparticipand in proces ca parte se regaseste in cursul urmaririi penale sau al judecatii numai daca organele judiciare o solicita in realizarea unor activitati. Persoana vatamata poate sa fie audiata ca martor (art.82), poate fi solicitata sa participe la confruntare (art.87) etc.

Organele judiciare au anumite obligatii pe care trebuie sa le indeplineasca fata de persoana vatamata. Astfel, potrivit art.76 C.p.p., aceste organe au obligatia sa cheme, spre a fi ascultata, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune si sa-i puna in vedere ca poate participa in proces ca parte vatamata, iar daca a suferit o paguba materiala sau dauna morala poate participa in proce ca parte civila. De asemenea, i se pun in vedere prevederile art.15 alin.2 C.p.p. Dispozitiile privitoare la ascultarea inculpatului se aplica in mod corespunzator.

Persoana vatamata poate sa-si manifeste vointa de a participa in procesul penal ca parte. Persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala, daca participa in procesul penal se numeste parte vatamata (art.24 alin.1 C.p.p.).

Persoana vatamata prin infractiune nu dobandeste automat calitatea de parte vatamata, la aceasta ajungandu-se numai in urma unei manifestari de vointa in acest sens. Nu este necesar ca persoana vatamata sa faca o declaratie expresa de constituire ca parte vatamata, fiind suficient ca ea sa fi efectuat acte specifice sustinerii laturii penale a procesului, care releva fara echivoc vointa de a participa in procesul penal intr-o asemenea calitate. Pot constitui manifestari certe ca persoana vatamata intelege sa participe in procesul penal: introducerea de cereri la organele judiciare; prezenta activa la diverse termene; solicitarea de probatorii in vederea dovedirii anumitor imprejurari; formularea de intrebari in cursul audierii anumitor persoane etc.

Partea vatamata este subiect in latura penala a procesului nevalorificand pretentii materiale. Decesul acesteia lasa un gol procesual neinlocuibil, fiindca se exercita un drept personal care se stinge odata cu titularul sau.

In practica judiciara efectul personal al pozitiei procesuale a partii vatamate a fost interpretat uneori exagerat considerandu-se ca in cazurile cand actiunea penala se pune in miscare la plangere prealabila, disparitia prin deces al celui vatamat ar impiedica exercitarea in continuare a actiunii penale. Astfel, instanta de control judiciar a retinut ca in mod gresit a procedat prima instanta care, constatand moartea partii vatamate intr-o cauza in care acesta a pus in miscare actiunea penala prin plangere prealabila, a dispus incetarea procesului penal.

Partea vatamata concura la realizarea laturii penale a cauzei. Dintre toate drepturile pe care le are, cel mai important este desigur acela care se refera la punerea in miscare, exercitarea si stingerea, in anumite limite, a actiunii penale in cauzele in care este necesara plangerea prealabila sau la care raspunderea penala este inlaturata prin impacarea partilor.

In cauzele la care participa exercitand actiunea penala, partea vatamata poate avea si functia de acuzare. La sedintele de judecata la care procurorul nu participa potrivit art.315 C.p.p. acuzarea este sustinuta exclusiv de aceasta parte.

Partea civila

Persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal se numeste parte civila (art.24 alin.2 C.p.p.). Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila (art.14 C.p.p.). Cel vatamat prin infractiune poate pretinde repararea prejudiciului suferit si pe calea unei actiuni introduse la instanta civila (art.19).

Alaturarea actiunii civile celei penale si constituirea de parte civila este posibila in orice cauza penala.

Aceasta prezinta avantaje in raport cu realizarea actiunii civile pe cale separata. In majoritatea cazurilor, persoana vatamata alege prima cale pentru realizarea dezdaunarii sale. Avantajele acestei cai se manifesta atat in raport cu activitatea de justitie cat si in satisfacerea intereselor partilor.

Pentru activitatea de justitie rezolvarea concomitenta a actiunii penale si civile duce la o mai buna solutionare a cauzei, avand in vedere stransa legatura a celor doua laturi ale cauzei, bazate pe aceeasi situatie de fapt. Totodata, se economiseste timp si efort in activitatea instantelor caci pentru rezolvarea acelorasi cauze nu vor fi necesare doua judecati distincte.

Persoana vatamata este avantajata prin constituirea de parte civila in procesul penal obtinand mai repede despagubirile pe aceasta cale, intrucat rezolvarea actiunii civile separate ar fi intarziata de judecarea (cu anticipatie a) procesului penal.

Participand ca parte civila in procesul penal, persoana vatamata poate beneficia si de imprejurarea ca exercitarea actiunii civile in cadrul procesului penal este scutita de taxa de timbru. Insusi inculpatului ii este mai favorabila ipoteza alaturarii actiunii civile procesului penal, pentru ca nu va fi obligat a raspunde de doua ori in justitie, fiindu-i mai usoara si eventual mai putin constisitoare organizarea apararii.

Constituirea de parte civila urmareste repararea pagubei materiale pricinuita prin infractiune, folosul de care a fost lipsita partea civila si reprarea daunelor morale potrivit legii civile.

Se poate constitui parte civila in procesul penal in principiu numai persoana care a fost vatamata nemijlocit prin infractiune, adica numai persoana in al carui patrimoniu s-a produs in mod direct vatamarea.

In literatura de specialitate s-a acreditat conceptia in sensul ca in cadrul procesului penal pot fi solutionate si alte pretentii la despagubiri decat cele ale partii civile in sensul sau cel mai strict, adica ale persoanei care nemijlocit a fost vatamata patrimonial. Pentru acesti participanti in cauza penala s-a propus si o denumire distincta, aceea de intervenient.

Examinand articolul 24 alin.3 C.p.p. se observa ca dispozitia nu distinge in privinta modului cum persoana a fost vatamata conferind denumirea de parte civila oricarui subiect care exercita actiunea civila in procesul penal.

Practica judiciara a ramas constanta pe aceasta pozitie atribuind tuturor persoanelor care satisfac cerinta legala denumirea de parte civila.

Un asemenea caz in care calitate de parte civila poate dobandi si alt subiect decat cel nemijlocit vatamat prin infractiune rezulta din dispozitiile Legii privind asigurarea sanatatii populatiei unde se prevede ca persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sanatatii altei persoane sunt obligate sa suporte cheltuielile de asistenta medicala acordata acestora (art.188 din Legea nr.3/1978); rezulta ca unitatea sanitara are calitatea de parte civila in procesul penal in legatura cu restituirea sumelor reprezentand echivalentul asistentei medicale acordate persoanei vatamate.

Daca s-a acordat asistenta medicala si inculpatului acesta suporta doar cheltuielile decurgand din asistenta persoanei vatamate. Pot avea calitatea de parte civila desi nu au fost nemijlocit prejudiciate prin infractiune: persoanele care au suportat cheltuielile ocazionate de inmormantarea victimei, cei care se aflau in intretinerea victimei infractiunii, dobanditorul de buna credinta al bunului furat, subiectii care se pot subroga prin lege in drepturile persoanei vatamate etc. In cadrul acestei ultime categorii poate fi intalnita situatia asiguratorului care poate participa in procesul civil in calitate de parte civila subrogandu-se in drepturile asiguratului, dar numai in limita sumelor platite in virtutea contractului de asigurare.

Cand inculpatul s-a aflat in stare de provocare obligatia sa de dezdaunare trebuie redusa proportional cu culpa victimei, care restrange corespunzator indatoririle de plata.

Potrivit art.15 C.p.p. persoana vatamata se poate constitui parte civila in contra invinuitului sau inculpatului si a persoanei responsabile civilmente. Aceasta nu inlatura dreptul persoanei vatamate de a participa in proces in calitate de parte vatamata.

Constituirea de parte civila este posibila atat in scris cat si oral prin declaratie expresa sau prin orice forma echivalenta din care sa rezulte intentia celui vatamat ca intelege sa fie despagubit.

Constituirea de parte civila este posibil in tot cursul urmaririi penale, iar in cursul judecatii doar la prima instanta si numai pana la citirea actului de sesizare (art.15 alin.2); dispozitiile privitoare la ascultarea invinuitului sau inculpatului se aplica in mod corespunzator.

Partea civila poate renunta la exercitarea actiunii civile in procesul penal. Actiunea civila fiind in principiu disponibila, partea are dreptul sa renunte in total sau in parte la exercitarea ei fiind aplicabile regulile prevazute de legea civila.

Partea responsabila civilmente

Raspunderea penala este strict personala. Spre deosebire, in dreptul civil este reglementata si raspunderea pentru fapta altuia. Pe aceasta conceptie este intemeiata cerinta ca in procesul penal sa existe o parte care raspunde numai din punct de vedere civil. Consecvent unui asemenea punct de vedere, reglementarea procesual penala romana a prevazut ca poate fi introdusa in cauza partea responsabila civilmente, care raspunde, potrivit legii civile, pentru inculpat.

In conformitate cu art.24 alin.3 C.p.p. se numeste parte civilmente responsabila persoana chemata in procesul penal sa raspunda potrivit legii civile pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului. Reglementarea permite cuprinderea in calitatea de parte civilmente responsabila a unor persoane a caror raspundere civila poate fi angajata personal, dar evident decurgand din paguba provocata prin fapta inculpatului.

Partea civilmente responsabila are in latura civila a procesului aceeasi pozitie ca si inculpatul fiind subiect pasiv al actiunii civile si benefiind de toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat. Intre partea responsabila civilmente si inculpat se creeaza o solidaritate procesuala, actele procesuale favorabile sau defavorabile fiindu-le opozabile in egala masura. Partea civilmente responsabila are insa si aparari proprii (de exemplu, lipsa de raspundere civila pentru paguba cauzata prin fapta inculpatului).

Partea civilmente responsabila poate fi obligata la plata despagubirilor numai cand dauna este provocata de o fapta penala, fara a putea fi transferate asupra acestei parti obligatiile inculpatului derivand din alte raporturi (de exemplu, plata unei pensii de intretinere decurgand din relatiile de familie).

Pot avea calitatea de parte civilmente responsabila numai persoanele care raspund, in temeiul legii civile, pentru faptele cauzatoare de prejudicii savarsite de inculpati nu si acelea care provin din culpa proprie.

Dispozitiile legale care instituie o raspundere pentru prejudiciile materiale cauzate prin infractiuni de catre alte persoane sunt cuprinse in prevederile Codului civil sau in anumite legi speciale, cum este Legea nr.22/1969 modificata prin Legea nr.54/1994.

Sub aspect procesual diferenta dintre dispozitii are in vedere nu numai izvorul deosebit de reglementare ci mai ales anumite implicatii in domeniul probatiunii. Astfel, in cazul reglementarii raspunderii din Codul civil culpa partii responsabile civilmente este prezumata, pe cand in cazul persoanelor responsabile potrivit unor legi speciale culpa, obligatia de garantie asumata si foloasele materiale obtinute din fapta inculpatului trebuie dovedite.

Potrivit dispozitiilor Codului civil raspund pentru fapta altuia si pot avea in procesul penal calitatea de parte civilmente responsabila. a) parintii pentru copiii minori (art.1000 alin.2 C.Civ.); b) profesorii pentru elevi si mestesugarii pentru ucenici (art.1000 alin.4 C.civ.); c) comitentii pentru faptele prepusilor (art.1000 alin.3 C.civ.).

Parintii raspund pentru prejudiciile provocate de copii indiferent daca filiatia este din casatorie, ori din afara casatoriei, raspunderea manifestandu-se in egala masura si pentru copii infiati fara a se face distinctia dupa cum infierea a fost sau nu cu efecte depline.

In cazul savarsirii de catre minorii de peste 14 ani a unor fapte prevazute de legea penala, acestia vor fi obligati la plata despagubirilor in solidar cu parintii.

Nu pot fi obligati sa raspunda ca parti civilmente responsabile parintii copiilor care au devenit majori inainte de implinirea varstei de 18 ani, prin efectul casatoriei.

Pentru ca parintii sa aiba calitatea de parte civilmente responsabila se cere ca inculpatul minor sa fi locuit cu acestia.

Potrivit art.1000 alin.4 profesorii pot raspunde in calitate de parte civilmente responsabila pentru faptele elevilor iar mestesugarii pentru faptelor ucenicilor.

Notiunea de profesor urmeaza a se interpreta in sens foarte larg, intrand in aceasta sfera in egala masura si cei care supravegheaza elevii in internate, tabere etc.

Pentru pagubele pricinuite de elevi nu raspund in baza art.1000 alin.4 unitatile de invatamant si nici organele superioare ale acestora (inspectoratele judetene sau Ministerul Invatamantului) intrucat legea nu retine responsabilitatea persoanei juridice decat in cazul comitentilor pentru prepusii lor.

Tinand seama de relatiile de munca deosebit de complexe in conditiile societatii moderne destul de frecvent se intalneste in practica judiciara ca partea civilmente responsabila sa participe in procesul penal in calitate de comitent pentru a raspunde pentru faptele prepusului sau, care are calitatea de inculpat in cauza (art.1000 alin.3 C.civ.).

Temeiurile raportului de prepusenie pot fi foarte variate, asa cum s-a stabilit in literatura de specialitate si practica judiciara. In mod obisnuit, temei al acestui raport il constituie contractul de munca, ramanand determinant a se stabili daca in momentul savarsirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii comitentul avea autoritatea de a da directive prepusului, de a supraveghea, indruma si controla activitatea desfasurata de acesta.

Daca prepusul depaseste limitele conferite de functia sa raspunderea comitentului nu va mai fi angajata.

Partea civilmente responsabila raspunde numai daca s-a dovedit culpa inculpatului in calitate de prepus al celui dintai.

Comitentul nu poate fi chemat sa raspunda ca parte responsabila civilmente pentru pagube pricinuite exclusiv din culpa sa.

Numeroase dispozitii cuprinse in Legea nr.22/1969 privind incadrarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea de bunuri constituie temei pentru ca o persoana sa raspunda in calitate de parte civilmente responsabila. Asa cum s-a aratat in literatura de specialitate, pentru aceste persoane raspunderea functioneaza fie in solidar cu gestionarul, fie in subsidiar fata de el (ex. raspund solidar cu inculpatul pentru pagubele pricinuite de acesta, persoanele cu atributii in legatura cu incadrarea in functia de gestionar daca s-au facut vinovate de nerespectarea conditiilor cerute de lege privind incadrarea sau mentinerea in functie).

Legea instituie doua cai prin care partea responsabila civilmente participa la procesul penal: a) la cererea celor interesati sau din oficiu; b) din proprie initiativa.

a) deobicei partea responsabila civilmente este introdusa in cauza la cererea partii civile. Organul judiciar poate dispune introducerea in cauza a partii responsabile civilmente si din oficiu cand cel vatamat este lipsit de capacitate de exercitiu sau are capacitate de exercitiu restransa.

Introducerea in cauza a partii responsabile civilmente este limitata in timp in mod simetric cu constituirea de parte civila, putandu-se face in tot cursul urmaririi, iar in cazul judecatii numai in prima instanta si fara a depasi momentul citirii actului de sesizare (art.16 C.p.p.).

b) persoana care raspunde din punct de vedere civil pentru faptele inculpatului poate avea interesul de a participa in cauza ca parte. In acest scop legea a asigurat pentru partea civilmente responsabila posibilitatea sa intervina in proces. Interventia poate avea loc pana la terminarea cercetarii judecatoresti in prima instanta, luandu-se procedura din stadiul in care se afla in momentul interventiei (art.16 alin.2). Intr-o asemenea situatie partea civilmente responsabila luand cunostinta de actele dosarului va putea cere sau propune administrarea de probe si formula orice aparari.

Si in cazul partii responsabile civilmente organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia prevazuta de art.176 alin.1 C.p.p. Dispozitiile cu privire la ascultarea invinuitului sau inculpatului se aplica in mod corespunzator.